139 matches
-
al Republicii Venețiene și împotriva rebelilor ce l-au detronat pe Wenceslaus de pe tronul Boemiei. În 1408 reușește să obțină o victorie importantă împotriva croaților și bosniacilor, înființând cu această ocazie Ordinul Dragonului. În 1410, la moartea lui Rupert de Palatinat, este ales Rege al Germaniei, ignorând astfel cererea lui Wenceslaus. Alegerea a fost contestată de Jobst de Moravia, dar moartea acestuia un an mai târziu a terminat conflictul, Sigismund fiind reales rege pe data de 21 iulie 1411. Între 1414
Sigismund de Luxemburg () [Corola-website/Science/298673_a_300002]
-
confesională. Aceste libertăți au atras noi cetățeni în oraș, mai ales hughenoți și valoni. În mijlocul citadelei Friedrichsburg a fost înălțat pe atunci un prim castel, probabil, de dimensiuni impozante. Orașul a fost din nou distrus în timpul Războiului de Succesiune al Palatinatului, de această dată de trupele franceze (1689). Aceste distrugeri au afectat toate clădirile ridicate în decursul secolului al XVII-lea. Cu reconstrucția orașului a fost însărcinat imediat după devastare generalul de origine olandeză Menno van Coehoorn (1641-1704), expert în fortificații
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
și aleea "Planken", care lega porțile Rhein-Tor și Heidelberger Tor. Planul era orientat pe axele principale sud-sud-vest și est-sud-est, care corespund străzilor actuale Kurpfalzstrasse și Planken. În 1720 Principele Karl Philipp (1716-1742) din linia catolică de Pfalz-Neuburg a mutat reședința Palatinatului de la Heidelberg la și a pus piatra de temelie a viitorului castel, construit în stilul barocului târziu între 1720 și 1760. Acest ansamblu de reședință a fost la vremea aceea al doilea ca mărime în Europa, după Versailles. Sub domnia
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
muzicii, dansului, teatrului și artelor plastice. Mozart a susținut la castel un prim concert în 1777, pentru a reveni des în orașul în care se dezvoltase, prin prima "Școală de la Mannheim", stilul muzical premergător perioadei clasice vieneze. Reședința, supranumită "Atena Palatinatului", i-a atras, de asemenea, pe Voltaire, Lessing și Kleist. Principele Carl Theodor a înființat la Mannheim "Academia Palatină de Științe", azi transformată în "Academia Științelor din Heidelberg", și "Societatea Germană de Cultivare a Limbii și Literaturii Germane". După mutarea
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
din cauza constrângerilor ducelui absolutist de la Stuttgart, Karl Eugen. În anul 1839 această instituție a trecut din custodia princiară în cea a orașului. În timpul Revoluției Franceze și al Războaielor Napoleoniene orașul a fost cucerit, succesiv, de către francezi (1795) și austrieci, iar Palatinatul a dispărut ca stat (1803). Mannheim a intrat, prin reorganizarea teritorială impusă de Napoleon, în componența Marelui Ducat Baden. În anul 1799 fuseseră distruse zidurile de fortificație ale orașului. În locul lor s-au amenajat parcuri, proiectate de Friedrich Ludwig von
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
a fost atestat documentar pentru prima oară în 1196 (relativ târziu, având în vedere că alte așezări din vecinătate - unele devenind între timp chiar cartiere ale actualului oraș - sunt atestate deja din sec. VII-IX). Multă vreme, Heidelbergul a constituit reședința Palatinatului Inferior (""Electoral"") (în germană "Kurpfalz"), unul din statele feudale de primă importanță ale Sfântului Imperiu Roman de Nație Germană. În urma Bulei de Aur din 1329, Contele Palatin ("Pfalzgraf") al Rinului devine unul din cei șapte Principi Electori. În 1386, Principele
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
Pfalzgraf") al Rinului devine unul din cei șapte Principi Electori. În 1386, Principele Ruprecht I-ul înființează Universitatea din Heidelberg, una din cele mai vechi instituții de acest fel din Europa (și cea mai veche de pe teritoriul actual al Germaniei). Palatinatul a fost unul din primele state protestante în sec. al XVI-lea. Heidelbergul devine un important centru al Reformei. În sec. al XVII-lea, orașul (ca, de altfel, întregul principat) suferă intens urmările Războiului de 30 Ani (1618-1648): peste două
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
devine un important centru al Reformei. În sec. al XVII-lea, orașul (ca, de altfel, întregul principat) suferă intens urmările Războiului de 30 Ani (1618-1648): peste două treimi din populația regiunii piere în urma sângerosului conflict. În timpul Războiului de Succesiune al Palatinatului, Castelul Heidelberg suferă distrugeri mari din partea trupelor franceze de ocupație. Astăzi, ruinele castelului reprezintă atracția turistică principală a Heidelbergului. În 1720, reședința Palatinatului este mutată la Mannheim. Cu aceasta Heidelbergul își pierde importanța politică. Rămâne însă un puternic centru cultural
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
Ani (1618-1648): peste două treimi din populația regiunii piere în urma sângerosului conflict. În timpul Războiului de Succesiune al Palatinatului, Castelul Heidelberg suferă distrugeri mari din partea trupelor franceze de ocupație. Astăzi, ruinele castelului reprezintă atracția turistică principală a Heidelbergului. În 1720, reședința Palatinatului este mutată la Mannheim. Cu aceasta Heidelbergul își pierde importanța politică. Rămâne însă un puternic centru cultural, exponent al Romantismului (sec. al XIX-lea) și al Liberalismului (sec. al XX-lea). În cursul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
medicină 1991), Harald zur Hausen (laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, 2008). Între personalitățile de marcă ale Heidelbergului se numără: Friedrich Ebert (primul președinte al Reich-ului German), Karl Jaspers (filosof), Ernst Jünger (scriitor), Marie Marcks (caricaturistă), Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului (Mare Ducesă de Orléans), Silvia Sommerlath (Regina Suediei), Ananda Mahidol (Regele Siam-ului/Thailandei), Max Weber (Sociolog) și Elisabeth Seitz (gimnastă germană). Fiind exilat, Alexandru Ioan Cuza a decedat la 15 mai 1873, la Heidelberg.
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
înfuriați de portretizarea lor în film în partea de vest a bazinului mediteranean lucrurile au fost însă mult mai complicate constituția proclama de asemenea și alianța dintre muncitori și țărani ca bază a puterii poporului muncitor anumite surse folosesc termenul palatinat în locul celui de voievodat îndeosebi izvoarele folosite pentru scrierea dreptului musulman disting curentele islamului un număr mai mare de golfuri și peninsule se găsesc pe coasta vestică inima este inervată de un ganglion cardiac partizanii au jucat un rol de
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Tratat teologico-politic"), tipărit la Amsterdam în 1670 și publicat anonim. În 1661 se mută la Rijnsburg, în apropiere de Leiden. Din cauză că în instituțiile oficiale vederile filosofice erau îngrădite de teologie, Spinoza refuză în 1673 oferta prințului elector Karl Ludwig din Palatinat de a ocupa o catedră de filosofie la Universitatea din Heidelberg. De asemenea refuză o pensie oferită de regele Ludovic al XIV-lea al Franței, care-i pretindea să-i dedice unele din cărțile sale. Din cauza aspirării prafului de sticlă
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
devină și mai mare. La începutul domniei, politica externă era preocuparea principală a lui Carol. Frederic al V-lea, soțul surorii sale Elisabeta, unul din protagoniștii primei faze a Războiului de treizeci de ani, pierdu-se posesiunile din Boemia și Palatinat și era de așteptat ca tânărul rege să intre în război împotriva suveranului Spaniei, pentru a face presiuni asupra Împăratului,(cele două ramuri ale Habsburgilor erau aliate în timpul conflictului). Carol a anunțat Parlamentul că Anglia va elibera Palatinatul și va
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
Boemia și Palatinat și era de așteptat ca tânărul rege să intre în război împotriva suveranului Spaniei, pentru a face presiuni asupra Împăratului,(cele două ramuri ale Habsburgilor erau aliate în timpul conflictului). Carol a anunțat Parlamentul că Anglia va elibera Palatinatul și va intra în război. Decât o implicare directă în războiul de pe uscat, Parlamentul englez a preferat interceptarea și capturarea navelor spaniole încărcate cu aur, ce se întorceau din Lumea Nouă. Astfel Parlamentul i-a acordat lui Carol I o
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
după venirea la putere a Capețienilor, începând cu anul 987. Și ducatul a fost legat de casa regală a Franței doar prin obligații infime. Guvernarea centrală s-a bazat pe atunci, la cumpăna dintre secolele X și XI, pe trei palatinate. Două dintre acestea, Rouen și Fécamp, erau situate în inima ducatului, Bayeux într-o zonă limitrofă. Organizarea fiscală, bazată începând cu anul 1000 pe funcționari locali, și privilegiile ducale care permiseseră multor țărani să se elibereze din starea de iobăgie
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
pentru a condiționa recunoașterea Mariei Terezia ca succesoare, cu anexarea Sileziei de către Prusia. Bavaria și Spania s-au aliat împotriva Austriei în anul 1741 prin Tratatul de la Nymphenburg (München), la care au aderat ulterior Prusia, Saxonia, Franța, Suedia, Regatul Napolitan, Palatinatul și Kölnul. Cu Austria s-au aliat Anglia și Țările de Jos, rivalii tradiționali ai Franței. Un conflict european complicat în care principala problemă a fost dreptul împărătesei Maria Tereza a Austriei să moștenească teritoriile tatălui ei, Carol al VI
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
lungă vreme o comunitate puternică și importantă, din cauza transformărilor politice din ultimul secol cea mai mare parte a șvabilor bănățeni a emigrat în Germania. Coloniștii proveneau mai ales din regiunile de pe malul stâng al Rinului, Elveția, Alsacia, Lorena, Luxemburg și Palatinat, precum și din Hessa, Bavaria și Suebia. Alt grup provenea din Austria, în special din Stiria (Steiermark). Este însă neclar cum aceștia au luat numele de șvabi bănățeni din moment ce un număr mic dintre ei veneau din regiunile șvabe: regiunea "Suabia" (Schwaben
Șvabi bănățeni () [Corola-website/Science/302263_a_303592]
-
întinse stepe. Munții Carpați formau o parte din granița de sud, Munții Tatra având cele mai înalte culmi. Marea Baltică forma granița nordică. Asemeni altor țări din acea epocă, Polonia avea codri întinși, în special în răsărit. Anumite surse folosesc termenul palatinat în locul celui de voievodat.
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
minereuri și fier și industria metalurgică. Această ramură devine din ce în ce mai solidă, deoarece cererea de arme, unelte și obiecte devine din ce în ce mai mare. Centre esențiale sunt cunoscute în Italia de nord (Milano, Brescia), Spania (Toledo), în sudul Țărilor de Jos (Huy), în Palatinatul Superior, Germania, Anglia și Suedia in nord. De altfel se dezvoltă și meșteșugurile legate de construcțiile laice și religioase, șantierele navale, meșteșugurile alimentare și îmbrăcăminte. Meșteșugurile ce se ocupau de prepararea hârtiei, pergamentului și tiparului, vor duce foarte repede la
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
se profila pe plan european în detrimentul Imperiului romano-german și puterii Habsburgilor. Astfel, regatul Franței, prin subsidii financiare și sprijin moral, a încurajat și amplificat resentimentele antiimperiale ale principilor protestanți germani. Aceștia, sub conducerea principelui elector Frederic al IV-lea al Palatinatului, au pus pe picioare, în anul 1608, Uniunea Protestantă, în sprijinul căreia au intervenit militar, pe parcursul războiului, Franța, Olanda, Danemarca, Suedia - cu regele Gustav Adolf și Transilvania. De partea cealaltă, principele elector Maximilian I de Bavaria a organizat, în anul
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
mai mare parte a Războiului de Treizeci de Ani din Europa, o perioadă turbulentă de istorie militară. În ultimii ani de domnie ai lui Filip al III-lea, Baltasar de Zúñiga îl convinsese să intervină militar în Boemia și Electoratul Palatinat de partea împăratului Ferdinand al II-lea. După ce Filip a venit la putere, a fost convins de Zúñiga și Olivares că ar trebui să angajeze Spania într-o politică externă mai agresivă, în alianță cu Sfântul Imperiu Roman. Acest lucru
Filip al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310286_a_311615]
-
lăsându-l pe Carol, în vârstă de 28 de ani, cu inima sfâșiată. Având în continuare nevoie de un moștenitor, în anul următor s-a căsătorit cu Prințesa Maria Ana de Neuburg, o fiică a lui Filip Wilhelm, Elector al Palatinatului, și soră prin alianță cu unchiul lui, Leopold I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Cu toate acestea, nici din această căsătorie nu a rezultat vreun moștenitor. Către sfârșitul vieții Carol a devenit din ce în ce mai hipersensibil și ciudat, la un moment dat
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
este o comună-târg din districtul Regensburg, regiunea administrativă Palatinatul Superior, landul Bavaria, Germania, situată la 5 kilometri est de Regensburg, la poalele Pădurii Bavareze. este o comună în Bavaria, la 5 km est de Regensburg, la poalele Pădurii Bavareze. Ruinele unui castel medieval, ridicat probabil între 914 și 930
Donaustauf () [Corola-website/Science/309422_a_310751]
-
au venit peste 30.000 de oameni. Promovat ca bâlci, participanții au sărbătorit fraternitatea, libertatea, și unitatea națională. Aceștia s-au adunat în orașul de sub castel și au mers până la ruinele acestuia pe dealul deasupra micului oraș Hambach, din provincia Palatinat din Bavaria. Ducând steaguri, bătând tobe și cântând, marșul a durat o bună parte din dimineață și din amiază și, odată ajunși la castel, participanții au ascultat discursuri ale oratorilor naționaliști de toate culorile politice. Conținutul discursurilor sugerează o diferență
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
10 articole, care reiterau regulile existente de cenzură, restricționarea organizațiilor politice și limitarea activităților publice. Mai mult, statele membre cădeau de acord să trimită ajutor militar oricărui guvern amenințat de tulburări. Princțul Wrede a condus jumătate din armata Bavariei în Palatinat pentru a „supune” provincia. Câțiva oratori de la Hambach au fost arestați, judecați și închiși; unul dintre ei, Karl Heinrich Brüggemann (1810-1887), student la drept și reprezentant al mișcării secrete "Burschenschaft," a fost trimis în Prusia, unde a fost întâi condamnat
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]