114 matches
-
1940-1942), Din paleografia chirilică românească (1956), apărute în reviste, apoi în volumul Paleografia româno-chirilică (1968), dovedesc constanța unor preocupări, cartea, unică în literatura consacrată acestor chestiuni, studiind originile, răspândirea și evoluția scrierii chirilice la români (cu un întins capitol de paleografie: materialele folosite și lichidele întrebuințate, instrumente, semnele auxiliare și punctuația, prescurtările și cronologia), procesul complex de înlocuire a alfabetului chirilic prin cel latin, chestiuni fundamentale ale editării textelor scrise cu alfabet chirilic și adăugând acestui demers câteva anexe și ilustrări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
spațiul românesc. SCRIERI: Tudor Vladimirescu. Glose, fapte și documente noi (1821), București, 1927; 1821. Date și fapte noi, București, 1932; Tudor Vladimirescu. Pagini de revoltă, București, 1936; Mărturii noi din viața lui Tudor Vladimirescu, București, 1941; Pretutindeni, totdeauna..., București, 1942; Paleografia româno-chirilică, București, 1968. Ediții: Ion Heliade-Rădulescu, Acte și scrisori, București, 1928, Scrisori inedite către preotul Cosma Moșescu din Brăila, între anii 1857-1872, București, 1940; Însemnările de taină ale lui Constantin Vodă Brâncoveanu. 1693-1707, București, 1940; O povestire inedită în versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
reunește documente, văzute critic, despre viețile sfinților creștini. A scris doar începutul, opera sa fiind continuată de succesorii săi bollandiști, formându-se, astfel, Societatea Bollandiștilor. Jean Mabillon (23 noiembrie 1632 - 27 decembrie 1707), călugar și savant francez benedictin, considerat fondatorul paleografiei și diplomaticii, a scris despre "Viețile Sfintilor Benedictini", în 1668, și a editat " Opera Sfântului Bernand". În 1681 a scris "De re diplomatica", în care a abordat problemele privind diferite tipuri de scrieri medievale și manuscrise, fiind, astfel, fondatorul paleografiei
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
paleografiei și diplomaticii, a scris despre "Viețile Sfintilor Benedictini", în 1668, și a editat " Opera Sfântului Bernand". În 1681 a scris "De re diplomatica", în care a abordat problemele privind diferite tipuri de scrieri medievale și manuscrise, fiind, astfel, fondatorul paleografiei latine. Ludovic al XIV-lea l-a trimis să călătorească în Europa pentru a achiziționa manuscrise rare pentru biblioteca regală. Bernard de Montfaucon (13 ianuarie 1655-21 decembrie 1741) a fost călugăr și savant benedictin, unul dintre fondatorii paleografiei, a scris
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
astfel, fondatorul paleografiei latine. Ludovic al XIV-lea l-a trimis să călătorească în Europa pentru a achiziționa manuscrise rare pentru biblioteca regală. Bernard de Montfaucon (13 ianuarie 1655-21 decembrie 1741) a fost călugăr și savant benedictin, unul dintre fondatorii paleografiei, a scris "Antichitatea explicată și reprezentată prin figuri". În 1702 a scris "Diarium Italicum", iar în 1708 a publicat "Paleographia graeca". Iluminismul numit și Epoca Luminilor sau Epoca Rațiunii a fost o mișcare ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cursului de istoria slavilor de răsărit la Universitatea din București. Conferențiar titular din aprilie 1930, profesor agregat la Catedra de istoria slavilor de răsărit (înființată pentru el) și, în fine, profesor titular începând din iunie 1935, ține și cursuri de paleografie chirilică la Școala de Arhivistică (1927-1939). Între timp, în 1934, Academia Română - N. Iorga vorbea aici despre „dreptul” lui P. de a ocupa un fotoliu academic, căci, dintre „puterile care se ridică, nimeni nu merită mai mult recunoașterea noastră” - l-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
a poeziei românești din Iugoslavia (1995, în colaborare cu Simeon Lăzăreanu). SCRIERI: Folclor literar românesc, București, 1964 (în colaborare cu Barbu Theodorescu); Novăceștii, București, 2003. Culegeri: Folclor din Dâmbovița, București, 1981 (în colaborare cu Silviu Angelescu). Ediții, antologii: Album de paleografie românească, București, 1958 (în colaborare cu Mitu Grosu); [Cei care plătesc cu viața], Sofia, 1965; Elogiu folclorului românesc, pref. edit., București, 1969 (în colaborare cu Maria Mărdărescu); Onisifor Ghibu, Din istoria literaturii didactice românești, introd. Vasile Popeangă, București, 1975 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288722_a_290051]
-
ipoteza învățatului Cipariu, oricât de fundată în generalitatea sa, se întemeia pe o eroare esențială făcută în citirea inscripțiunii tocmai de cei cari nu trebuiau s-o facă, de principii slavismului, Kukulievich și Miklosich, autorități în materie de diplomatică și paleografie slavă. D. Hasdeu, în studiul Limba slavică la români, a dovedit cu monumente lapidare, acte și cronice contimporane, prin limba chiar a inscripțiunii: 1. că cei doi slaviști au citit rău veleatul 1114, 2. că jupân Stroe velstolnic din inscripțiune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lucrează că funcționar în cadrul Ministerului de Externe și la Domenii. În 1902 este angajat la Bibliotecă Academiei Române pe postul de „scriitor” (bibliotecar începător) și va avansa până la funcția de director. Este primul profesor de bibliologie la Școala de Arhivistica și Paleografie (1925-1926), întocmind și un curs de biblioteconomie, rămas în manuscris. Desfășoară o activitate intensă, laborioasa, în scopul organizării și sistematizării bibliografice în instituțiile de carte românești. Introduce catalogul de materii al Universității din Halle, îl adaptează „la trebuințele noastre speciale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]
-
fisei internaționale, înființarea secției de foi volante, punerea la punct a periodicelor și constituirea catalogului pe materii. Contribuția să în organizarea bibliotecilor s-a manifestat, în primul rând, practic și abia după aceea prin prelegeri în cadrul Școlii de Arhivistica și Paleografie. Lucrarea Publicațiunile periodice românești, apărută în 1913, scoasă în colaborare cu Nerva Hodoș, a reprezentat un model în epoca. Pentru fiecare ziar, gazeta și revista din perioada 1820-1906 sunt consemnate titlul, subtitlul, locul, durata de apariție, formatul, prețul, directorul sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]
-
ținuturile românești, București, [1916]; Bibliotecă Academiei Române. Instrucțiuni regulamentare de organizare, București, 1916; Tovarăși de muncă dispăruți, IB, 265-303; Nicolae Kretzulescu. Bibliografie, București, f.a.; Plan pentru organizarea bibliotecii Ateneului Român, București, [1925]; Curs de biblioteconomie ținut la Școala de Arhivistica și Paleografie în anul școlar 1925-1926, București, [1926]; Note și planul complet pentru „Enciclopedia română”, București, [f.a.]; Contribuțiuni la repertoriul bibliografic universal, București, [f.a.]. Repere bibliografice: Diabolo, „Publicațiunile periodice românești”, „La Politique”, 1914, 633; Perpessicius, Opere, V, 124-125, XI, 63-64; [Petru Comarnescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]
-
1942), pp. 312-319; R. H. Griffith, Alexander Pope: A Bibliography, în două părți, Austin, statul Texas, 1922-7. 6. R. B. McKerrow, An Introduction to Bibliography for Literary Students, Oxford, 1927. 7. Cf. bibliografia capitolului de față, secția I. 8. Pentru paleografia documentelor literare engleze, vezi Wolfgang Keller, Angelsăchsische Paleographie, 2 vol., Berlin, 1906 (Palestra, 43 a și b). Pentru caligrafia elizabetană, vezi Muriel St. Clare Byrne, Elizabethan Handwriting for Beginners, în Review of English Studies, I (1925), pp. 198-209; Hilary Jenkinson
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
1973, lucrare dedicată memorieicelor doi discipoli ai săi, Marijan Molé și André Maricq, dispăruți prematur. Vezi și J. de Menasce, Une encyclopédie mazdéenne, le D¶nkard, Paris, 1958. Specializat nu doar în teologie și filosofie, ci și în istorie, epigrafie, paleografie, papirologie, numismatică, și-a completat formația inițială în studii juridice, analizând dreptul sasanid în micromonografia publicată sub titlul Feux et fondations pieuses dans le droit sassanide, Paris, 1964. În această disciplină inaugurată de Anquetil Duperron, De Menasce a devenit succesor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
lui Ion Ciorănescu, învățători, și frate cu scriitorii George Ciorănescu și Ioan I. Ciorănescu. A absolvit Liceul „Spiru Haret” din București și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, fiind și diplomat al Școlii Superioare de Arhivistică și Paleografie. Și-a luat doctoratul în litere, la Sorbona, în 1938, cu teza L’ Arioste en France. În 1934, devenea membru al Școlii Române din Franța. Între 1937 și 1940, a susținut lectoratul de limba română din Lyon, iar în 1940
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
veterinară; științe sociale: psihologia, economia, științe ale educației; alte științe sociale (antropologia și etnologia, demografia, geografia, amenajarea teritoriului, dreptul, management, marketing, lingvistica, științele politice, sociologia, diverse științe sociale și activități științifice, metodologice interdisciplinare); științe umaniste: științele istorice (istoria, arheologia, numismatica, paleografia); limbile și literatura (limbile vechi și moderne); alte științe umaniste (filozofia, arta și istoria artei, critica artei, pictura, sculptura, muzicologia, arta dramatică); religia, teologia; O analiză a factorilor favorabili, precum și a punctelor slabe care influențează dezvoltarea ARC pune În evidență
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
veterinară; științe sociale: psihologia, economia, științe ale educației; alte științe sociale (antropologia și etnologia, demografia, geografia, amenajarea teritoriului, dreptul, management, marketing, lingvistica, științele politice, sociologia, diverse științe sociale și activități științifice, metodologice interdisciplinare); științe umaniste: științele istorice (istoria, arheologia, numismatica, paleografia); limbile și literatura (limbile vechi și moderne); alte științe umaniste (filozofia, arta și istoria artei, critica artei, pictura, sculptura, muzicologia, arta dramatică); religia, teologia; O analiză a factorilor favorabili, precum și a punctelor slabe care influențează dezvoltarea ARC pune În evidență
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
7 Trebuie să se facă o distincție categorică între problemele pe care le ridică, pe de o parte, editarea manuscriselor clasice sau medievale și, pe de altă parte, editarea textelor tipărite. Materialele în manuscris vor necesita, în primul rând, cunoașterea paleografiei, știință care a stabilit criterii foarte subtile pentru datarea manuscriselor și a întocmit manuale utile pentru descifrarea abrevierilor.8 S-a făcut mult pentru a putea determina în mod precis proveniența 'anumitor manuscrise din anumite mănăstiri și dintr-o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
adevărul științific și autoiluzionarea romantică. *36 Lămurirea unora dintre aceste probleme de autenticitate și paternitate comportă aspecte foarte spinoase în ce privește probele ; și se întâmplă să fie necesar să se facă apel la tot felul de cunoștințe speciale, cum ar fi paleografia, bibliografia, lingvistica si istoria. Dintre demascările mai recente, nici una n-a fost mai ingenioasă decât aceea care a dus la condamnarea lui T. J. Wise pentru falsificarea a vreo 86 pamflete din secokil al XIX-lea : investigațiile, făcute de Carter și
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
se poate Întîm pla ca un codice să fi fost copiat de mîini diferite și să nu aibă aceeași credibilitate În toate părțile sale. Nu rareori un codice este datat: fie că apare sau nu menționarea datei, este necesar aportul paleografiei În stabilirea sau confirmarea datei respective. Ca regulă generală, codicele cele mai vechi sînt și cele mai pre țioase prin autoritatea lor, dar situațiile particulare pot fi diferite. Chiar fără să dăm exemple, este suficient să ne gîndim că un
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
1919. Scoate revista „Stenograful” (1906-1907), unde inserează și pertinente caracterizări ale oamenilor politici ai vremii, plecând de la discursurile rostite în Camere, dar și de la înscrisurile lor. Se ocupă de problemele stenografiei, abordând și domenii limitrofe, precum expertiza documentelor olografe, grafologia, paleografia și arheologia. Profesor la Școala Superioară de Război și la alte școli militare, ține cursuri despre metodele de scriere rapidă, despre „cum se vorbește”, precum și despre istoria Țărilor Românești ori despre cea universală. Concomitent, face loc și preocupărilor publicistico-literare. Însemnări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
la prima conflagrație mondială, în timpul căreia este rănit, S. va transpune experiența în cărțile Spion (1925; Premiul Editurii Cartea Românească) și Cu Parlamentul în URSS (1916-1918) (1941). „Expert judiciar” în probleme de scriere, profesor la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie (1925-1940), mai dă la iveală, pe lângă manuale de franceză și engleză, ghidul turistic Covasna (1924), lucrarea Grafologia și expertizele în scrieri. Anonimul - falsul (1926; Premiul Academiei Române), volumul Schițe parlamentare (1932), un Manual de paleografie slavo-română (1936, în colaborare cu Damian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
la Școala Superioară de Arhivistică și Paleografie (1925-1940), mai dă la iveală, pe lângă manuale de franceză și engleză, ghidul turistic Covasna (1924), lucrarea Grafologia și expertizele în scrieri. Anonimul - falsul (1926; Premiul Academiei Române), volumul Schițe parlamentare (1932), un Manual de paleografie slavo-română (1936, în colaborare cu Damian P. Bogdan) și Roma văzută - fără Baedeker - de un bucureștean în 1938 (1939). În ultimele două decenii de viață colaborează sporadic și la periodice precum „Bucovina”, „Gazeta de Transilvania”, „Adevărul literar și artistic”, „Gazeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
1912; Un român în Lună, București, 1914; ed. pref. I. M. Ștefan, București, 1966; Macabre și viceversa, Craiova, 1915; Covasna, București, 1924; Spion, București, [1925]; Grafologia și expertizele în scrieri. Anonimul - falsul, București, [1926]; Schițe parlamentare, București, [1932]; Manual de paleografie slavo-română (în colaborare cu Damian P. Bogdan), București, 1936; Roma văzută - fără Baedeker - de un bucureștean în 1938, București, 1939; Cu Parlamentul în URSS (1916-1918), București, [1941]; 13 schițe vesele, București, f.a. Repere bibliografice: N. Iorga, O carte despre București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
G. Zâne; redactor: C. I. Andreescu; secretar de redacție: Sanda Diaconescu. Revista, editata de Fundația culturală „M. Kogălniceanu”, își propune să publice articole și studii referitoare la activitatea lui M. Kogălniceanu și a scriitorilor din generația „Daciei literare”. Rubrici: „Articole”, „Paleografie și diplomatică”, „Studii bibliografice”, „Discuții”, „Note”, „Recenzii”. Semnează articole și studii N. Cartojan (M. Kogălniceanu, Arhiva românească), Emil Vârtosu (Despre „Tragodia” vornicului Alecu Beldiman), G. Zâne (O scrisoare a lui N. Bălcescu), Artur Gorovei (Amintiri despre M. Kogălniceanu), Dan Simonescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285443_a_286772]
-
În prima sau a doua generație de menționat numeroasa familie Moisil. Grigore Moisil a fost fondatorul liceului grăniceresc Năsăud, Iuliu a Înființat Muzeul pedagogic din București, Constantin a fost profesor cu studii la Viena, C.C. Moisil a fondat școala de paleografie și numismatică, Grigore C. Moisil, academician, a fost un cunoscut matematician. Familia Ciplea, originară tot din Biserica Albă, a avut, de asemenea, intelectuali proeminenți. Alexandru Ciplea, preot, profesor universitar; Liciniu, profesor la Academia Militară, Al.Ciplea Sandi, medic, profesor de
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]