481 matches
-
cel care se vrea "atît reprezentant, cît și reprezentare" (p. 52) și pentru care "nu există nici o altă formă de viață decît cea a imitației, care în același timp este și cea a simbolizării" (p. 52). Se instituie, astfel, un palimpsest ce păstrează tensiunea existența între cei doi frați, proiectînd-o însă la un alt nivel. Imitînd viața unei plante agățătoare, cuvintele cărții despre Cristofor le înlănțuie pe cele care dezvăluie tragică istorie a urii dintre Hadar și Olof. Printr-o substituție
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
diferite după tipurile de artă (firește funcția unei opere arhitecturale nu este la fel cu cea a unei opere literare etc.) Așadar această perspectivă asupra funcției justifica titlul pe care l-am ales. M.C.: Cititorii dumneavoastră fideli știu deja din Palimpseste că noțiunea de "transcendență", așa cum o folosiți, nu are nimic sublim, divin sau metafizic, ci un sens strict tehnic. Ați vrea să explicați această noțiune pentru cititorii mai tineri, ținînd cont că ea apare chiar în titlul primului volum? G.G.
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
poetica asupra chestiunii genurilor, de cutare sau cutare gen particular, precum Mimologii care se ocupă de imaginația lingvistică; m-am preocupat de practici literare destul de generale, precum paratextul în Praguri, de practici de imitație și de transformare a textului în Palimpseste. Așadar, de la Figuri I la Operă artei, m-am ocupat în esență de practici literare. Apoi a venit un moment cînd am crezut că nu mai pot continua să mă interesez de teoria literaturii că arta, fără să mă întreb
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
general, ce anume este arta. De unde aceste două volume... M.C.: Care dintre cărțile dumneavoastră va reprezintă mai bine? Pe care o iubiți cel mai mult? G.G.: E greu de spus... Poate că cea care mă reprezintă cel mai bine este Palimpseste. Nu aș putea să vă spun pe care o iubesc cel mai mult fiindcă nu sînt sigur că îmi iubesc cărțile. M.C.: Poate cea pe care ați scris-o cel mai ușor... G.G.: Ușor...? O, nu, nici una dintre cărțile mele
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
cititori: am cititori și unii dintre ei prelungesc munca mea. M.C.: O ultimă întrebare. Fiindcă mă aflu aici în calitatea mea de traducător, ea se va referi la traducere. Că poetician ați vorbit de mai multe ori despre traducere: în Palimpseste, considerînd-o că o scriitura de gradul doi, în Opera artei, ca o formă de transcendență. În ceea ce mă privește, în traducerea pe care o fac acestei lucrări, important este să redau conceptele dar, în același timp, stilul, "mîna lui Genette
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
concentrate, la frontiera cu ludicul. În calitate de autor tradus, cum vedeti dumneavoastră traducerea? G.G.: Eu nu mă consider un teoretician al traducerii, există teoreticieni ai traducerii pe care îi cunosc și îi stimez foarte mult. E drept că am vorbit în Palimpseste despre traducere, în măsura în care ea intra în categoria cutărei practici de transformare - traducerea era pentru mine un exemplu printre altele de transformare - iar în Opera artei - că despre un efect de transcendență. Nu sînt însă calificat să vorbesc despre traducere din
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
Pia Brînzeu Palimpstine este Bombay, orașul palimpsest din The Moor^s Last Sigh (Ultima suflare a Maurului), românul publicat de Salman Rushdie în 1995. Obsedat de India natală, unde nu se mai poate întoarce deoarece a fost exilat din această lume, Rushdie nu reușește să se desprindă
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
în timp, traversat de propria-i istoricitate și de propriul său ritm intern. Descriind "cel mai indian dintre toate orașele indiene", Rushdie/ Moraes suprapune evoluția unei Indii hinduiste și islamice peste cea creștină și mozaica ("India islamică zace că un palimpsest peste fața Mamei India" - p. 299), India Asiei peste cea europeană a britanicilor, India prezentului independent peste cea a trecutului colonial și, în fine, India realității peste cea a mitului. Ceea ce orașul își dezvoltă în plus față de alte metropole ale
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
orașului, acestea se conturează mai pregnant în acest român decât în operele anterioare ale lui Rushdie. Ele sunt create de mințile înclinate spre narațiune ale locuitorilor, care, au și ei trăsături fabuloase. Moraes, bunăoară, este, ca și orașul, un personaj palimpsest. Datorită unei dereglări interioare care îl face să trăiască doi ani într-unul, adică să îmbătrânească de două ori mai repede decât un om obișnuit, Moraes consideră că se dezvoltă în toate direcțiile, fără control, ca "o așezare urbană modernă
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
repede. Dar, desigur, nu poate să nu realizeze marele sau eșec că narator. Pentru pictorița Aurora Zogoiby, lupta nu se dă pentru a stăpâni cuvintele, ci culorile. Și universul sau se numește Palimpstine, și arta să este o artă a palimpsestului, cu rădăcini în copilăria petrecută la Cochin, în care uscatul pretindea că este o parte a Angliei, iar țărmurile erau scăldate de Oceanul Indian. Picturile sale, ca și confesiunea lui Moraes, recrează o națiune hibrida și plurala, o Europa suprapusa Indiei
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
regla respirația, o reprezintă pentru Aurora redarea liniei ce desparte aerul de apă. Împletirea elementelor naște celebrele tablouri spiralate ale pictoriței, chinuite precum istoria familiei și psihologia membrilor săi. Seria maura a picturilor sale s-a nascut dintr-un tablou palimpsest, al cărui autor este de fapt Vasco da Gamă (nu întâmplător numit că străbunul lui Moraes), chemat de tată pentru a-i face familiei un portret de grup. Fiind însă îndrăgostit de mama, nu pictează toți membrii familiei, ci doar
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
senzația de mortificare: "Încă te știe gură mea sărutînd lame subțiri/ încă te știu mîinile plînsul fără motiv/ vai mie rătăcitor prin oglinzi/ firimiturile cîntecului au amuțit/ și-i atîta liniște/ de parcă-as fi murit în mai multe trupuri/ deodată" (Palimpsest). Aprehensiunea bardului este de-a nu-și însuși viitorul altei ființe: "acum tot mai spăsit înaintez/ de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul" (ibidem). Un chip de-a scăpa de povară "emoțiilor" pe care le ascunde "cu rușine" îl reprezintă
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
pururi active: "Toate epitetele și-au luat cîmpii din poemele mele./ Singur extatic amar construit din bucurii retezate/ stau atent să văd unde-și mai înfige colții/ Metaforă./ Dimineață umbră ta seamănă cu un clopot/ mi se spune/ cu un palimpsest revoltat./ Deasupra întîmplării de-a nu fi/ nimic și nimic/ dedesubtul întîmplării de-a nu fi/ nimic și nimic/ oglinzile acoperă singurătăți voiajere/ pe limbă dulce-amară înflorește furtună/ singur extatic amar/ stau atent să văd unde-și mai înfige colții
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
impasul comunicării. Închis într-o armura albă, aseptica și impersonala, autorul emite lungă, materlanta suită de descântece, dicteuri și secvențe onirice, ca și posedat de orfism grafico-lexical. Mereu pare a se ascunde, deghizându-se și camuflându-se într-un necontenit palimpsest de meditații și cascade enigmistice. De aici și gradul destul de mare de dificultate al poeziei lui C. Th. Ciobanu, el riscând adesea printr-o tehnică a epatării sau prin curioase jocuri lexicale, gen "viața sub scut m-a scutit/ s-
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
sale recurente țin de riturnelă sau de refren. Dar, după cum spuneam, în această scriere fragmentară despre „continuitățile” și „discontinuitățile” trecute și prezente ale autorului veridicționar, printre temele recurente găsim timpul, spațiultimp, trăit sau visat, memoria în viziune bergsoniană, memoria în palimpsest, uitarea, timpul incorporat în viziune proustiană, muzica, jazz-ul, cu notele lui fantomă, literatura, arta sub diversele ei forme, „medialectul”, figura paternă și cea maternă, cu moștenirea de ironie și elegie dată fiului, relația afectivă, relația amoroasă și anticiparea/improvizație
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
laolaltă cu fiul, Mateiu (Ion Vartic găsind în „leoparzii” din Cronică... urme ale „crailor”). Pe scurt, toată această textură, ilustrată excelent de calamburul „je egal jeu”, dovedește că proza lui Petru Dumitriu adoptă (și nu o dată) o formulă de tip palimpsest. Cât privește cea de-a treia direcție a prefeței (cea așa zicând metafizică), pe aceasta Ion Vartic n-o explorează, în 2009, până la capăt. O enunță, e drept, o sugerează, dar, neavând toate datele necesare, o lasă într-o binevenită
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
al rememorării, el nu se concurează reciproc, căci dimensiunea spațială a experienței e irelevantă în cazul nostalgicului. Sau contează în măsura în care generează sistematic acest sentiment al pierderii și îndepărtării necesar pentru a declanșa regretul, amintirea, reveria. Fiecare peisaj contemplat devine un palimpsest, în el se suprapun și amestecă amintirile altor peisaje, asimilate toate într-o logică a comparației și contrastului. Geografia New York-ului este pentru Aciman, o hartă a memoriei: o piațetă îi amintește de Roma, o cafenea de Paris, un parc
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
proliferarea unei ideologii nefaste, fatală pentru multe națiuni. Intrinsecă operei de artă, universalitatea a fost încă o dată evidențiată de Lecția ionesciană într-o montare globalizantă semnată de Niky Wolcz, regia, Jun Maeda - decorul și Ulla Wolcz - costumele. Ambianța sugerează un palimpsest, iar desfășurarea provoacă o insolită retrospectivă a tuturor lecturilor virtuale ale textului, lucru posibil și datorită celor trei interpreți excepționali Jennifer Plante, Erika Iverson și George Drance, antrenați ca pentru variațiuni de commedia dell'arte. Cum spectacolul a fost realizat
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
literară rotunjea unitatea orientării, întărind procesul început în secolul anterior prin prezența lui Slavici în cercul și la revista Junimii maioresciene. În "manifestul" generației de foarte tineri intelectuali, încă studenți, numele mentorului Junimii, inițiatorul autonomiei esteticului, apărea foarte adesea, în palimpsest, sub numele lui Lovinescu. Maiorescu însuși, prin plecarea lui din Transilvania la Iași și în cele din urmă la București, trasase natural această linie de unire. Blaga avea conștiința acestei realități. Să nu omitem amănuntul că scrisoarea către Lovinescu apărea
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
economia de piață și protecția socială, la - cu o sintagmă la modă - siguranța națională (ar fi vorba deci de o "protecție culturală"). Bogdan Mihai Mandache, Filosofia - aventura unui discurs (vol. II), Editura Cronica, Iași, 2000, 191 p. Misiune dificilă O dată cu Palimpsestul identității românești. Reflecții asupra fundamentelor culturale ale filosofiei, Constantin Aslam își recunoaște o dublă calitate: de istoric al ideilor și de hermeneut. Sarcina sa se dovedește în acest fel și ea dublă, nefiind oricum ușoară, din varii motive - precum abundența
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
ea dublă, nefiind oricum ușoară, din varii motive - precum abundența lucrărilor consacrate temei ori pasiunile iscate în jurul acesteia. Deși s-ar părea că urmează un drum de mult asfaltat, asfixiat și supus la tot felul de restricții de circulație, autorul Palimpsestului îmi lasă, dimpotrivă, impresia împrospătării unor idei mai vechi printr-altele noi. El își stabilește de altfel obiectul, prioritățile metodologice și finalitățile cu siguranța și responsabilitățile celui care știe în avans ce are de spus. Ideea directoare a cărții, evidentă
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
într-o continuitate mult sperată. Problematica volumului este prea complexă spre a putea fi sugerată în câteva rînduri. Singura sugestie cu adevărat importantă care poate fi făcută este cea de a deschide volumul cu un creion în mână. Constantin Aslam, Palimpsestul identității românești. Reflecții asupra fundamentelor culturale ale filosofiei, Editura Crater, București, 2000, 314 p.
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
emisă de un George Clooney cu aspect de Clark Gable pentru a-și determina partenerii de detenție să evadeze, cu lanțuri cu tot. Suma citatelor în citat, a aluziilor livrești ori filmice închipuie - ca de obicei la tandemul teribilist - un palimpsest infinit de semne ce se cer citite de către cunoscătorii angrenați în această aventură, mai mult sau mai puțin inițiatică. Eroii - trei la număr - redeapănă firul poemului homeric la ora Marii Depresiuni, într-un Mississippi al anilor '35 (patinat prin procedee
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
în limitele, de la sine constrângătoare, ale dogmei aceluiași cin. Prefăcându-se a judeca dezinteresat "mediocritatea iremediabilă" trăită inconștient de "Popa Grama" și aspirația disproporționată până la ridicol de a se acredita ca superior celui criticat (Eminescu), Blaga concepe o scriere în palimpsest, ușor de descifrat prin substituție de nume. Cu mijloace luate din arsenalul ridiculizării, superior gândite, este denunțată impostura călugărului. Aceasta fiind miza, limbajul mustrător este extras din cărți de dogmatică, spre a spori gradul de vulnerabilitate al subiectului păcătuitor. "Cum
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
xxiv Silviu Curticeanu, Mărturia unei istorii trăite. Imagini suprapuse. București, Albatros, 2000, p. 381. xxv Dumitru Popescu, Cronos autodevorîndu-se... Reducția celulară. Memorii V. București, Curtea veche, 2007, p.9. (Din volumul „La belle époque”, în curs de apariție la Editura Palimpsest.)
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]