1,142 matches
-
așteaptă ca primarul, cu banii căpătați din impozitul de la localnicii Snagovului, să plătească reparația drumurilor ce duc înspre palate. în fapt, toată marginea de Lac Snagov a fost acaparată decisiv de către noii boieri. Ei au onoare, noi avem dreptul la paloare. De jur-împrejurul acestor palate s-au înălțat ziduri din beton, adevărate metereze de până-n 4 metri înălțime (caz boier Cataramă) pe unde însă nu mai pătrunde nici ochiul omului, nici vrabie, nici rândunică, nici vânt. înăuntrul acestor metereze clima e stătută
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
afară este zi sau e noapte, dacă e frig sau cald. Cu cît marcarea timpului este mai precisă, cu atît aprecierea vremii este mai relativă. Cu cît compozitorul suie panta certitudinilor abstracte, cu atît el coboară rampa ezitărilor concrete. Priviți paloarea celor mai multe dintre noile muzici! E ca și cum am inventaria lumina cea albă a morții ori cum marea muzică a veacurilor trecute cuprinde în veșminte de doliu muzica de astăzi. O umbră aruncată de compozitorii plecați în altă lume asupra celor rămași
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
a ajuns în paginile presei franceze cu prostologhikalele d-sale. Recidivează acum, ca să nu lase probabil neilustrat proverbul: prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Gîndirea d-lui Voicu e plină de morgă, sumbră și ponosită. Are paloarea mată a semidoctismului savant și sclifosit. Cum spuneam, Cronicarul îi este îndatorat și d-sale: nu spera să-și inaugureze Prostologhikonul cu atîta scorțoasă lipsă de duh cum este aceea de care dă dovadă dl Voicu. Pușcăria pentru ziariști Partidul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
mulgă personal, de hrănit o va hrăni numai cu flori de colț uscate, în timp ce un hairstilist de renume mondial îi va tunde coadă după ultima modă, iar o echipă de cosmeticieni emeriți îi va înlocui bujorii din obrăjori cu o paloare transparent-nobiliara. Primul lor copil se va naște în direct, la televizor. Nașterea va fi asistată de cel mai tare veterinar din lume, cu care au mai născut porcușorul de Guineea al lui Bill Gates și câinele Madonnei. Apoi, viața Miss
Miss Vacuta 2008, in lumina reflectoarelor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19820_a_21145]
-
Zotea, care devine, la un moment dat, director general în Ministerul Planificării. Pe de altă parte, poveștile spuse de foștii deținuți politici (Sever Ardeleanu, Nicolae Carandino, Leon Kalustian, Marcel Stein, Mircea Teodor Duma) redau articulațiile unei lumi apuse, nelipsită de palori agonice sau de reflexe tragice, aceste povești constituind pentru Dinu Pădureanu o modalitate de a-și uita propria sa „poveste”, dramatică punere în abis a destinului personal prin recursul la destinul colectiv. Meandrele poveștilor, firul aparent dezordonat al relatărilor se
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
2016 Toate Articolele Autorului sângele tău era atât de fluid încât curgea precum un râu, dar gura mea ce era uscată și-a aruncat limba spintecându-te în două și sorbindu-ți vietatea vieții, ți-am scos occipitalul și din paloarea frunții am luat lumina lăsând întunericul să vină în aviditatea gravidintății tale în cea de-a noua lună, când pruncul cel nenăscut blocase tic-tac-urile timpului, oprind în vuiet viața cu pașii morții, lăsându-mă orfan. Referință Bibliografică: orfan din nou
ORFAN DIN NOU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384289_a_385618]
-
cerut expertiza amprentelor. -Judecătorul: Se respinge -Judecătorul: Inculpat Georgian, recunoști că la predica de duminica din aprilie, ai instigat oamenii aflați în biserică să nu se înscrie în gospodăria colectivă ? - Preotul Georgian: ( bărbat de șaizeci de ani, corpolent, abătut. O paloare de om nedormit, stresat ) - Nu , n-am instigat cu predica mea oamenii aflați în biserică. - Judecătorul:: Să vină martorul ! către martor, un bărbat de cincizeci de ani : Martor Atotdosie,juri să spui adevărul în legătură cu cele întâmplate la biserică în duminica
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
ar putea să nu fie o alegere prea bună, pentru că reușește să intre foarte bine în atmosfera morbidă, tipică lui Poe, folosind inclusiv astfel de detalii dure, dar și tușe mai subtile, cum ar fi decorurile în culori închise, mortuare, paloarea cadaverică a lui Poe, corbii, ceața, ploaia și orice alte elemente dătătoare de depresie la care te mai poți gândi. Per total însă, tensiunea filmului e bine dozată, ținându-te mai tot timpul în priză, iar acțiunea pare desprinsă din
Edgar Allan Poe vs. Sherlock Holmes [Corola-blog/BlogPost/97203_a_98495]
-
trebuie să umbli cu mănuși, luându-mi de pe cuier mănușile, - iarăși râsete... Baudelaire despre femeile pictate de Delacroix, - idealul feminin din 1895. " S-ar zice că ele poartă în ochii lor un secret dureros, imposibil de cufundat în profunzimile disimulării... Paloarea lor este ca o revelație a bătăliilor interioare... Aceste femei cu inima sau spiritul suferinde, au în ochi plumbul febricitării ori nitescența anormală și bizară a răului lor, în privire, intensitatea suprarealismului." André Breton - definiție a suprarealismului: "Automatism psihic pur
Note cu femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8287_a_9612]
-
costumul lui de lucru, urcă pe alee, se oprește și urmărește jocul, cu toate că are douăzeci și șase de ani și peste doi metri. E atât de înalt, încât nu poate fi asemuit cu un iepure, dar însuflețirea feței lui albe, paloarea ochilor albaștri și tremurul nervos al buzei de sus, sub nasul scurt, de câte ori își vâră o țigară în gură, explică, în parte, porecla care i s-a dat încă din copilărie. Stă locului, îngândurat, și copiii dau năvală spre el
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
împărații Romei și se adâncea în controverse scolastice în compania învățaților găzduiți din când în când la conacul lui Don Juan Manuel. Ines, în schimb, se pricepea să încalece, să tragă cu arcul și să mânuiască spada. Una avea o paloare neobișnuită la o asemenea vârstă, cealaltă ar fi putut trăi o săptămână fără somn. Una era brunetă, fragilă și roasă în permanență de o mâhnire fără leac, cealaltă avea un păr blond, împletit în două cosițe ca niște cercei uriași
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
sens, din, bunăoară, Lacul: "Arbuștii nopții picură amomul./ Pe clin, un subaquatic lampadar/ Strecoară'n pâcle despletite cromul,/ Avar, pe fiecare nenufar.// Jocul privirilor începe lin./ Sub stratul suprafețelor de var,/ Meduze, în seraiu ultramarin,/ Adună sticle sparte de fanar.// Paloarea și-a pierdut prin brume șalul/ Și apele-l acopere cu flori,/ Ca pe un fiu pierdut al toamnei. Valul/ Înghiață sub povara de palori." Amomul de Asiria e, plantă de parfum, tot din Bucolice. O rimă interesantă, sunînd și
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
lin./ Sub stratul suprafețelor de var,/ Meduze, în seraiu ultramarin,/ Adună sticle sparte de fanar.// Paloarea și-a pierdut prin brume șalul/ Și apele-l acopere cu flori,/ Ca pe un fiu pierdut al toamnei. Valul/ Înghiață sub povara de palori." Amomul de Asiria e, plantă de parfum, tot din Bucolice. O rimă interesantă, sunînd și între strofe, în Câmp: "Un singuratec pom stă înapoia/ Unei tristeți căzute ca o floare/ Pe lebedele zilei migratoare,/ În abur risipit mărunt de Goya
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
și fără finețuri psihanalitice”, discursul lui Andrei Scrima „e imens răsplătitor, dar, simultan, născător de frustrare”, Ion Frunzetti „era prodigios prezent, torențial prezent, mereu angajat într-o virilă ofensivă intelectuală”, B. Geremek - „imperturbabil fără placiditate, tonifiant fără exaltare, echilibrat fără paloarea echidistanței”, iar Gabriel Liiceanu „e un vital cu aspirații geomerice. Un halterofil cu obsesia diafanului. Un om al concretului, dublat de un nărăvit al abstracțiunii”. Talentul literar al lui Andrei Pleșu răzbate pretutindeni. De pildă, în textul despre viața lui
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
să i-o prezinte pe bătrână. Mama lui Tom. Sărut mâinile, doamnă! se înclină el, ceremonios. Veneam la dumneata. Noi singure veneam, dacă nu ne-a căutat nimeni, îi reproșă ea direct, și-i observă, odată cu tremurul imperceptibil al mâinilor, paloarea din nou a feței și rictusul gurii lui, plină, senzuală. Regretă apoi i se făcu rușine de regretul ei că nu-l lăsase s-o sărute la mare și nu... Ar fi fost plăcut să simtă buzele acelea căutându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
auzul acestor cuvinte, lui Ionuț Îi Înghețase sângele În vine. Cele două gemene chicoteau Într-un colț al singurei odăi, În care trăiau cele șapte suflete, Înghesuite Într-un pat mare de scânduri cu salteaua plină cu paie. Mama observând paloarea lui Ionuț, Încercase să abată discuția În altă direcție. Cuvine-se oare să jertfim Domnului o pasăre cu beteșug și găsită măi omule? Nici nu putem spune sigur, că este a noastră. Sfânta Scriptură spune clar.... Știi ceva? De unde vrei
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
un șarpe ce-i descoperă mai mult, decât îi acoperă trupul. Ea este șerpuită și sectiunea de imagine apare asemeni unei plante agățătoare ce este pregătită să-și răsfrângă tulpina, într-o simbioză peste susținătorul său, într-o îmbrățisare perfectă. PALOARE Dragostea este cea care absoarbe orice energie din trupul istovit de sentiment, în oglinda ei, icoana iubită a ființei omenești, Manuela se văzu palidă, albă de tot, cu fața mai mică, cu capul mai delicat, ca după o boală. În
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Tâmplele i se încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja, îl iubește de mult, orbecăind în necunoașterea care-l înconjoară. Iubește curajul ei de a-și cumpăra ierburile Bahei, paloarea mândră și neclintită de la Úbeda, tăcerea ei, ca un surghiun mut în limba cuceritorilor, pe care nu o învață, lupta crâncenă cu durerea, mâna care se ridică spre el, buzele care se deschid arse, încredințându-i numele ei de botez
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Coates Garden. E un hotel, ți-am zis. Știi ceva de el? E în Edinburgh. Nu, îmi pare rău... — N-ai de ce. Pauză. Lungă. Rece. Constatarea că, de când venise, făcuse cearcăne. Părea încă și mai mică. Aproape sfrijită. Cu o paloare sticloasă, ca de pește. Imposibilitatea de a-și da seama dacă asta îl flata sau îl călca pe nervi. Mai e ceva? Nu cu vocea ei obișnuită. Aceeași moleșeală călduță, incongruentă cu pielea de Ondină în mizerie. — Nu, asta a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încăperea vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată ca de ceară. Albi, nemișcați. Cu o paloare inexplicabilă pe chip. Îi trecu prin minte ceva neplăcut, dar refuză gândul. Deschise din nou ziarul. La zodia lui scria că va avea parte de unele evenimente neplăcute, dar pe care, cu nițică stăpânire de sine, le va trece cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și omul. Cu cât înaintează în vârstă, problemele, suferința își pun amprenta mai ales pe chipul său. Iar ea lăsase tristețea să-și facă de cap, de parcă ar fi fost la ea acasă. Cearcăne întunecate îi umbreau ochii mari accentuând paloarea obrajilor și tristețea din privirea din care lipsea parcă cu desăvârșire viața. Traumele copilăriei, obișnuitele probleme ale adolescenței, apoi dezamăgirile repetate de mai târziu în iubire și-au pus amprenta pe caracterul și psihicul ei. Și totuși, chiar era imposibil
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
magazin. Nu se putea ca acel bărbat să fie Străinul. Nu era posibil să fie atât de aproape de el și totuși să nu-l poată vedea, să nu-i poată zări chipul. Vânzătoarea se apropie de ea îngrijorată, văzându-i paloarea feței, întrebând-o dacă se simte bine. Karina o vedea ca prin ceață și nu înțelegea nimic din ce-i spunea aceasta. - Să vă aduc un pahar cu apă? o întrebă pentru a doua oară domnișoara din ce în ce mai neliniștită văzând că
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în întregime. O oglindă pe care o evitase în ultimul timp. Descheie și nasturii pantalonului, lăsându-l să cadă pe gresia rece. Îl îndepărtă cu ușurință doar cu ajutorul picioarelor, eliberându-se de încă o parte din negrul care-i accentua paloarea pielii. Rămase așa, analizându-și imperfecțiunile și frumusețea corpului. Părul lung, în mai multe nuanțe de roșcat, îi cădea pe umerii lăsați ușor în față, acoperind o parte din sutienul de dantelă neagră. Își trase umerii în spate ducând pieptul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vreo zece zile. Într-o seară, pe când ardeam niște hârtii și uscături în grădină, mama și-a făcut brusc apariția pe verandă. Privea, tăcută, focul. Sufla un vânt rece dinspre vest și fumul cenușiu plutea destul de jos. M-a izbit paloarea chipului ei, mai alarmantă ca oricând. — Mamă, nu te simți bine? N-am nimic, răspunse ea cu un zâmbet palid. S-a întors în camera ei fără să mai scoată un cuvânt. Deoarece ne împachetasem deja așternuturile, Okimi a dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
în doar cîteva rînduri pe-o felicitare. Format mic, unele cît niște cărți de vizită, felicitările interbelice abundă de culori și de acțiune: sănii, jucării, mai rar peisaje, case care scot fum pe hogeacuri, dichis. Departe sînt sclipiciurile lor de paloarea stereotipă a cărților poștale de prin '70-'80, cu o crenguță ninsă și o urare de circumstanță. Departe, însă, și de tabieturile de dinainte de primul război, cu felicitări în tonuri de gri, argintiu, cu desene complicate, abstracte sau trimițînd, cu
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]