352 matches
-
mai departe și mai mult decît în „Casa Zoikăi", un spirit nou ca acela al artistei-scenograf Vanda Sturdza, a cărei amprentă vizuală aici este definitorie pentru atmosfera și mesajul spectacolului. Am suferit că Răzvan Vasilescu nu a prins, nu a palpat esențele din care este făcut personajul său, Hamm. Am primit reîntîlnirea cu Ion Besoiu și cu Irina Petrescu ca pe un dar minunat și important. Două chipuri, două identități, două mari voci și atitudini, prezențe actoricești de mare ținută și
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
nu e pagină din carte care să nu vorbească despre acesta. Despre fragilitatea lui, despre disponibilitatea lui, despre oboseala, despre îmbătrânirea, despre durerile, despre neașteptata refacere a trupului. Cumva independent de toate celelalte dedesubturi, sufletești, dacă vreți, întotdeauna greu de palpat, și care, mai ales în poezie, sunt la mare căutare. Or, față de aceste imponderabile (ușor de falsificat, la urma urmelor), pare să spună Gabriel Chifu, carnația nu minte niciodată. E mai sinceră, iar misterele ei se dovedesc a fi, implicit
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
a explicat chirurgul estetician. Sportul nu ajută la ridicarea sau "tonifirea" sânului. Este falsă concepția cum că sânul este legat de mușchi, sânul este o anexă a pielii, acesta alunecă deasupra mușchiului și asta se poate simți ori de câte ori sânul este palpat. Ideea că pielea s-a tonifiat este o iluzie, o găselnița comercială. Sportul este bun pentru a modela formă trupului și în primul rând este sănătos.", a conchis chirurgul estetician Călin Doboș.
Mituri despre sâni by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64455_a_65780]
-
drumuri. El respectă comandamentul trasat de Ivănescu, extinzându-l, dinspre poezie, și asupra comentariului de poezie. Nu-și dă voie să mintă. (Scrupul pe care puțini critici de azi și-l fac, preferând să mimeze doct priceperea sau plăcerea.) El palpează de fiecare dată sensurile, nu le ia de-a gata: „Citindu-l și recitindu-l, mai ales după ce dialogul nostru s-a încheiat, mi s-a părut că el m-a ajutat să înțeleg că poezia nu e altceva decât
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
supraviețuit. Alicele au rămas însă în corpul animalului, care urmează să fie operat pentru extracție. "Mi-au zis că a fost poneiul împușcat. La cervical, în lateral, este o rană. Poate să fie din cauza împușcării. Este profund, nu se poate palpa", a precizat un medic veterinar. Șoferii care treceau prin zonă au văzut incidentul și au reținut numărul de înmatriculare. Martorii spun că bărbatul conducea o mașină de culoare gri. Polițiștii încearcă acum să îl găsească.
Mai mulți copii, martorii unei scene de groază în Timiș by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/34412_a_35737]
-
de meserie ziarist. Dar Vinea o vizita foarte des. Când ați aflat de boala incurabilă a lui Vinea? Mi-a spus într-o dimineață, la telefon, doamna Vinea. După o săptămână în care poetul s-a simțit rău, doctorul Petrescu, palpându-l, a pus cu precizie fatalul diagnostic. Era o întăritură în zona ficatului. De mirare, pentru că prietenul nostru ducea, dintotdeauna, o viață foarte cumpătată. Vinea a avut obsesia cancerului. Mi-a povestit că într-o vară fusese la Piatra Neamț, la
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
cameră, se învolburează ușor ca un vârtej în inima lumii, apoi se strecoară prin crăpăturile ușii, o dată cu furnicile și gândacii. Pe patul de lângă perete doarme fata soră- mii. Lăsându-mi gândurile s-o ia razna, văd somnul cu degete reci palpând chipul copilului, înfiorându- se pe sprâncenele ei ori plimbându- se iute, ca o lumină neașteptată. N-a fost chiar ușor s-o conving să închidă ochii. Am simțit intensitatea cu care Emma mă aștepta pe scara de piatră, acolo unde
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
dăinuirii sufletului după moarte. Cunoașterea noastră este limitată, dar Iisus ne-a dezvăluit suficiente date și s-a dat pe sine morții trupești spre a învia, pentru o convingere palpabilă aș putea spune (pentru că Sf apostol Toma, neîncrezătorul, chiar a palpat rănile Domnului după înviere, pentru a-și alunga îndoiala!). „Eu sunt lumina Lumii” spunea adesea Iisus adică flacără de cunoaștere destăinuită, flacără de iubire, de sacrificiu, foc de înălțare spirituală a omului prins în mlaștina păcatului. Cum altfel decât prin
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384989_a_386318]
-
asta), în frica de înălțime. Nu am reușit să scap nici de ea. Poate voi găsi și pasul de trecere peste al treilea lanț muntos, sau aici e nevoie să iau în piept muntele, pentru a trăi coborârea a-i palpa greutatea și frumusețea. Ioan: - Visele-s și ele un dar pe care omul a cam uitat să-l prețuiască. Mă bucur că ne sunt ferestrele deschise și că ne auzim. Când apare câte un bruiaj, nu trebuie să ne facem
INIŢIERE ÎN INEFABIL, CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384328_a_385657]
-
am întâlnit pe medic pe scările spitalului, alergând veșnic neobosit de la un salon la altul. S-a oprit, ne-a ascultat povestea cu răbdarea-i caracteristică, iar ar apoi a spus: “Vino doamnă să te consult”. Acolo, pe scări, a palpat ceafa și gâtul soției mele, preț de câteva secunde, apoi a scos câteva pastile din buzunar: “Doamnă, cel puțin 10 ani nu veți mai avea dureri de cap”. Nu a estimat cu precizie timpul, întrucât soția mea nu a mai
UNDE SUNT SPECIALIŞTII DE ALTĂDATA? de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384484_a_385813]
-
bătut și I le batem clipă de clipă în brațe și apoi durerile sunt spinii din coroana așternută pe Fruntea Sa. Numai că El lasă picăturile de sânge ca mângâieri pentru noi înșine când ajungem să ne cunoaștem, să ne palpăm greșelile, să devenim noi propriile noastre greșeli apoi să ieșim din ele să redevenim noi, ființele de lumină visate de El, de Tatăl, de iubirea nicicând atinsă de spini, de cuie, de umbrele umbrelor existenței umane. Și pentru că este voie
POVESTE DIN POVESTE DIN POVESTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384572_a_385901]
-
t'o većinos o majmucaça tha vaker lesqe: “Li leș, kada și t'o kïzaj. Dake o banoja aśi parrovzona and-o barrorra, atunćă jin ekh kïzaj aśi parrovzola ande ekh majmuca.” O većinos axojas șo ïnsemnisarla pa djas lesqe banoja palpa, pâl kada biśaldas sigo lesqe kïzajis ke lesθe khere. Amaro manuś mulcumisardas o buźande prietenosqe pa mangas te del leș andar-o banoja, ama kada na ljas. O' vakerdas: “Sjam prietenoja, si kidă ? Pa o prietenoja aźutisarna pen ekh ekhes meros
O BANOJA ANDAR-I PIRI O CHILEÇA / BANII DIN OALA CU UNT de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384624_a_385953]
-
și de smerenie este strâns legată și de puțină suferință. Nu poți obține nimic din nimic, asta este clar. Cu riscul de a derapa iarăși spre domeniul teologiei, deși nu vreau acest lucru, pe Dumnezeu nu-L putem vedea sau palpa, ci credem în El, iar geniul creștinismului este tocmai această ambiguitate fondatoare: trebuie să crezi în ceva pe care nu-l vezi. De foarte multe ori pelerinii știu că Dumnezeu le dă ceva în schimb, eu însumi având câteva dovezi
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
absenței mele, fapt ce a determinat pe directorul școlii, domnul Arsu, să-mi facă o năvalnică vizită: - Ce-i cu voi, mă? De ce nu trimiteți copilul la școală? - Este bolnav, domnu’ Arsu! A venit rapid la patul meu, mi-a palpat gâtul, ochii (a evitat nasul, cu zona umedă), m-a apucat de ceafă și mi-a rotit capul spre stânga și dreapta, până a început să-mi trosnească oscioarele gâtului, iar bulbucații ochi să-mi sară din orbite. Am urlat
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
fel ca ai oricărui om. Nu însă acesta era motivul tăcerii sale. Norul acela devenise acum opac, semănând cu o sferă neregulată. Se desprinsese de gura minei și începuse a se rostogoli încet către ei. Protuberanțe scurte se alungeau înainte, palpând terenul din față. Greierii care umpleau poiana cu țârâitul lor amuțiseră. Nici un ciripit de pasăre nu se mai auzea acum. Până și susurul pârâiașului se estompase. Calistrat îl prinse de cot, făcându-l atent: Știe că suntem aici, șopti el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe Rainer, care tocmai vrea să‑i dea mâna degajat, ca s‑o mângâie sau s‑o atingă într‑un fel sau altul. Sophie are experiență în a‑l evita pe Rainer. Lasă‑mă‑n pace, de ce trebuie să mă palpezi mereu? Se vorbește cu gura, nu cu mâinile. Dar cu gura se și sărută, Sophie, iubito. E ceva mai puternic decât mine. Hans spune îndată că el e totuși cu mult mai puternic, punem pariu? Și idiotul chiar îi întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
reușește decât să‑și facă lui însuși rău. Anna încearcă și ea, într‑o doară, să‑i pună lui Hans al ei mâna pe mușchii coapselor, unde, spre deosebire de Rainer, ai ce apuca, dar Hans evită mâna care vrea să‑l palpeze și ochii lui încearcă să comunice cu ochii Sophiei, ca s‑o înștiințeze că o iubire s‑a înfiripat în secret. În plus, soarbe din ochi trupul Sophiei care astăzi e bine expus privirilor. Rainer și Hans vor să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o surpriză. Totuși... este o carte surprinzătoare. Mai mult: e o lectură de zile mari. Pleacă de la un om bogat sufletește, interesant, luminos. Și, în plus, un bonvivant, un amator de hoinăreală meditativ-jucăușă. Așa se prezintă, el însuși, pornind să palpeze sufletul Tel Avivului: „Pornesc hai-hui, prin orașul acesta de vis și de fapt, umblu aiurea pe străzi, să le ascult muzica, să le simt suflarea, să le cunosc, cât de cât, oamenii, viața, grandoarea și decăderea.” Dar cu această carte
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
corole, nestatornici cum sunt plecau de la una la alta. Citeam în liniștea cu arome, totul se desfășura într-un potop de petale frumuseții aduse zălog. Prin subțirele cânt al frunzelor vara se strecura-n poveste, luam mâna ta și o palpam ușor ca pe o piatră cu suflet. Din înaltul tot mai senin ca un semn lăsat de atingere umbra-mi cobora peste cuvinte și pluteam într-un rai inexistent. De aceea când nu spun nimic se coace-n mine piersica
SUBŢIRELE CÂNT AL FRUNZELOR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364184_a_365513]
-
de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând un parfum discret folosit la duș și un flux ciudat al corpului, care mă amețeau. O simțeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuța și fesele, trăgându-i chiloțelul cu mișcări abia simțite în jos. Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de minune cu culoarea corpului și a tenului. Pe neașteptate, ele au început să
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând un parfum discret folosit la duș și un flux ciudat al corpului, care mă amețeau. O simțeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuța și fesele, trăgându-i chiloțelul cu mișcări abia simțite în jos. Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de minune cu culoarea corpului și a tenului. Pe neașteptate, ele au început să
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
și încercau să-l ajute. Unul dintre ei, mai curajos și cu pricepere în asemenea cazuri, îl pipăia atent pe bietul om, după ce se convinsese că respiră aproape normal. Trecuse cu degetele peste mâini și peste picioare și începuse să palpeze cu mare grijă trupul. Un altul suna la Poliție și salvare. Acel număr - 112 - era pronunțat pe mai multe voci și mai multe telefoane apăruseră în mâinile agitate. O voce puternică se mai auzi câteva clipe. Era a șoferului vinovat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând un parfum discret folosit la duș și un flux ciudat al corpului, care mă amețeau. O simțeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuța și fesele, trăgându-i chiloțelul cu mișcări abia simțite în jos. Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de minune cu culoarea corpului și a tenului. Pe neașteptate, ele au început să
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
Aplecarea lor obtuză Că nu mai au nici rod, nici floare Ne închinăm la cele joase Și alergăm după avere Confortul tot mai multe cere În budoare de mătase Dar ce folos să-ntindem mâna Numai la cele pentru trai? Palpăm ca orbii literele Braille Și totul ni se ia cu anasâna Se usucă sufletele noastre Izvoarele de apă vie seacă În alcoolul nostru din cinzeacă Purtătorii veșnic de dezastre Referință Bibliografică: Viață îngustă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VIAŢĂ ÎNGUSTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361804_a_363133]
-
speranță. Este o umanistă sublimă. Anulează toate contrariile din omenesc, are, în toată înfățișarea corporală și sufletească, naturalismul frumuseții, superbitatea umană. Este suprasensibilă față de chinurile bolii, ascultă, înțelege, alină pe om. Acolo unde speranța încetează a fi precumpănitoare, mâna doctoriței palpează ca o mângâiere, readucând pe locul durerii străluminarea uitării de durere. Cuvântul doctoriței Luminița Marilena Pascariu narează pozitivist. El nu enunță nici în fața unui caz nevindecabil, descurajarea. Ocolește gândul abandonului în fața invincibilității unei boli oricât de severe. Sfătuiește, arată milă
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]