349 matches
-
Criticul, un spirit ca-ntotdeauna treaz, va încondeia fără cruțare această nouă năpastă căzută pe capul dramaturgului român. De altfel, capitolul se intitulează sugestiv Românii deplasați. Nici tracomanul Iosif Constantin Drăgan, nici George Uscătescu nu scapă de condeiul obiectiv al pamfletarului. Exilul numără nu numai refugiați, ci și deplasați. În Semnul mirării (1995), accentul este pus pe ceea ce criticul va numi marginalizații întru asumarea unui destin al adevărului, întemeiat pe o sintaxă etică: responsabilitatea. Criticul declarîndu-se un adept al "artei impure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
articole polemice, exegeze la lucrări filozofice greu accesibile (cele ale lui Lévinas, de pildă) au apărut toate la Editura Humanitas după 1989. Doar lectura lor atentă ne ajută să ne dăm seama de competența comentatorului, de verbul polemistului, de intransigența pamfletarului, de profunzimea poetului și de altitudinea morală a omului, supranumit Papă al exilului românesc, în condițiile în care nu era nici cel mai vârstnic și nici cel mai "realizat" dintre românii din Occident după 1947. Trăiau acolo Eliade, Cioran, Vintilă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Tudor Arghezi. [Tovarășului Mihai Beniuc, Strada Grădina Bordei, nr. 51, Bucarest, Roumanie]. Aceste microepistole, deloc de neglijat, conțin o anume încărcătură emoțională și contribuie la conturarea portretului moral al celui ce s-a impus în presa interbelică ca un necruțător pamfletar. Remarcabile sunt și celelalte epistole, ce se publică acum întâia oară, și care cuprind sugestii, îndemnuri și intervenții privitoare la urmașii unora dintre confraț ii lor. Ultimul document ce se publică aici se constituie, de fapt, într-un fermecător discurs
Însemnări despre epistolograful Tudor Arghez by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4474_a_5799]
-
2 băieți și 5 fete. A devenit comerciant în diverse domenii. Negustor, fabricant, contabil, ziarist, agent politic, de multe ori ruinat, falit, închis, în același timp a realizat și o producție literară bogată, o operă de poet și ziarist, de pamfletar și istoric, de economist și călător, de moralist și romancier. Comerțul va continua să-l fascineze pe tot parcursul vieții, oferindu-i în același timp posibilitatea de a observa în amănunt viața și obiceiurile englezești. Interesul lui se îndreaptă totuși
Daniel Defoe () [Corola-website/Science/313154_a_314483]
-
(n. 16 noiembrie 1940, Dalboșeț, județul interbelic Caraș, actualul Caraș-Severin) este un antologator, autor, eseist, director de editură, jurnalist, monograf, om de cultură, pamfletar, poet, prozator, publicist și scriitor român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Urmează studiile școlilor elementare din Dalboșeț și Bozovici, județul Caraș Severin, Liceul „Constantin Diaconovici Loga”, din Timișoara, Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția româno-germană. Între anii
Ion Marin Almăjan () [Corola-website/Science/314912_a_316241]
-
dă viață, cu aceeași "vervă acră", unei insolite meditații blagiene: Există inteligențe ce consumă doar mărgăritare; produc totuși numai căcăreze". Ar putea rosti și el, într-un glas cu Paul Georgescu, parafraza la celebrele vorbe finale ale lui Nero: "Ce pamfletar pierde România în mine!". Și tot în felul lor absolut excentric s-ar amuza, poate, de Inscripția pe tobă a lui Arghezi: "Scula asta are mare căutare / Niciodată golul n-a sunat mai tare". Se împlinesc în această toamnă 15
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
un arsenal pur retoric. Urmează exemplele din textul supus analizei. Se dovedește astfel, aproape cu argumente juridice că nici una dintre afirmațiile criticului nu este gratuită. Mircea Iorgulescu nu se refugiază într-o găselniță cum ar fi asumarea unei identități de pamfletar pentru a se păzi de efectele potențial penale ale afirmațiilor sale. El își privește adversarul în ochi, expune întotdeauna cu seninătate probele (cel mai adesea irefutabile) care conduc spre o anumită concluzie. În cazul cărții Alexandrei Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
de iarmaroc, să demaște acest bal mascat de panglicari și de negustori de vorbe. Merit? Există chiar o medalie "Bene-Merenti", conferită de conservatori unui Alecsandri, celui mai însemnat autor în românime, ea se conferă a doua zi de către liberali unui pamfletar, și nu e de mirare daca, tot pe calea bătută de acest din urmă, un alt pamfletar va soliciat-o asemenea. Toate acestea desigur că nu reiese din spiritul Constituției noastre. III Din momentul în care s-a instituit domnia ereditară
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o medalie "Bene-Merenti", conferită de conservatori unui Alecsandri, celui mai însemnat autor în românime, ea se conferă a doua zi de către liberali unui pamfletar, și nu e de mirare daca, tot pe calea bătută de acest din urmă, un alt pamfletar va soliciat-o asemenea. Toate acestea desigur că nu reiese din spiritul Constituției noastre. III Din momentul în care s-a instituit domnia ereditară în locul celei elective și s-a pus puterea supremă a statului la adăpost de înverșunatele lupte de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
la Paris, ca în toate centrurile activității omenești. Această școală are tradițiile, doctrina, sistema și învățămîntul său, care-i este propriu. Ea procede cu tact; dibăcia nu-i lipsește. Pe profesorii demagogiei, Lamartine îi găsește în "redactori de gazete, în pamfletari politici, oratori de cluburi, puteri cari nu se pot acredita la începutul revoluțiilor decât prin exagerațiile principiilor ce profesează". Oamenii demagogiei sânt aceeași pretutindenea și în toate epocele. Publiciști îndrăzneți pentru că sânt inconsecuenți, autori fără renume, profesori fără catedre, patrioți
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Ei și Noi pare de netrecut. Mi-a dat seama, încă odată, că mă simt mai aproape sufletește de un african din Benin decât de un european din Berlin. Mircea Dinescu nu și-a pierdut (încă!) mâna de poet și pamfletar. Scrie despre o vânătoare organizată în decembrie de Ion Țiriac pentru oameni de afaceri occidentali. În realitate, un adevărat masacru, de neimaginat în țările lor de origine, acolo unde au vilă cu piscină și gazon, iubesc animalele și recuperează conștiincios
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
intelectual și moral, capabil să preia conducerea societății peste câțiva ani, să instaureze starea de normalitate în toate sferele vieții și o democrație autentică. A FI ECONOM "Economul este cel mai bogat dintre oameni" afirmă Nicolas Chamfort, scriitor, moralist și pamfletar francez, iar Publilius Syrus consideră economia drept "cel mai sigur câștig". Pornind de la aceste adevăruri, aducem în prim plan importanța educației economice ca o componentă a educației generale. În viziunea noastră, educația copiilor și tinerilor în spiritul economiei ar trebui
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
intervențiile pe teme politice (îndeosebi în chestiunea angajamentului României alături de Antantă, opțiune dezastruoasă în ochii săi), K., partizan al Puterilor Centrale, își lansează argumentele și într-o broșurică, Rusia în fața cugetărei românești (1915). O vervă corozivă degajă șarjele lui de pamfletar. Bun cunoscător al literaturii franceze, el se oprește cu un prilej sau altul asupra câte unui scriitor, făcând, în manieră empatic-impresionistă, notații ce pivotează în jurul unor formulări sesizante. Apelul generos la metafore nutrește o frazare nu lipsită de consistență, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
această încântare prin violență și ultragiu, la Victor Hugo, care poate n-a fost niciodată mai inspirat decât în Les Châtiments, la Arghezi, la Léon Bloy, la Agrippa d’Aubigné și, bineînțeles, în Vechiul Testament. Nu importă câtă dreptate are obiectiv pamfletarul (căci aici e vorba de pamflet și am vrut ca prin exemplele la care m-am referit să arăt cât de tare greșesc cei care-l consideră nedemn de o înaltă prețuire), ci câtă dreptate are el subiectiv. Adică de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
triviale injurii pot străluci cu o lumină de vitraliu dacă cel care înjură e un om de onoare; această calitate intră consubstanțial în geniul invectivei. Din pamfletele lui Aretino nu a rămas nimic (decât o pâine pentru erudiți) numai fiindcă pamfletarul acesta a fost un șantagist. Invectiva poate fi vitriolantă în expresia ei, dar trebuie să fie sublimă și pură în incandescența ei pasională. VORBE MARI „Să nu spui vorbă mare”: cred că acest precept popular vine din credința în puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
trebui să cuprindă, iar în epocile clasice chiar cuprinde, orice scriere în proză cu caracter de operă (spre deosebire de Dl. Jourdain). Tudor Vianu în Arta prozatorilor români nu se ocupă numai de romancieri și nuveliști. Criticul, eseistul, filozoful, istoricul, economistul, oratorul, pamfletarul sunt prozatori și opera lor trebuie să aibă un stil. Claude Lévi-Strauss este un admirabil prozator, suculent, precis, sugestiv. Bergson, Nietzsche, Valéry, Sainte-Beuve, Maiorescu sunt mari prozatori; de Iorga ce să mai spun? Arta lui literară o egalează pe a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
tale căi de planificare socială. Unde sunt căile de comunicare? Sunt niște canale blocate, inexistente sau care ar trebui construite. Marius Jucan: Așa e. Mă gândesc uneori la exemplele literaților din Iluminism, dintre care unii au devenit critici politici, moraliști, pamfletari, romancieri, reflectând În moduri diferite, adesea adverse, asupra „căilor de comunicare” care trebuiau construite În societate, pentru a păstra garanțiile autonomiei și libertății. O „vizită” În societatea secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea este totdeauna profitabilă. Mai cu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
contactul cu realitatea obiectivă, deși tematic tocmai această realitate este sursa fundamentală a inspirației scriitorului. Privind evolutiv pe același traseu și dimensiunea polemică, observăm intenția camuflării, a obnubilării sale pe măsură ce alegoria se insinuează în referențialitatea discursului. Atitudinea beligerantă explicită a pamfletarului se estompează în jocul gratuit al limbajului alegoric. 2) Apoi eul poietic este un eu ostil artei pusă în rețetar. Ofensiva sa e îndreptată împotriva ideilor "comode", pentru că "singure ideile incomode sunt generatoare de viață, de luptă și de [...] cultură
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ori a specificului enunțării polemice în scrisoarea deschisă sau manifest, ca forme ale polemicii explicite. De asemenea, considerăm absolut necesară sublinierea relației indisolubile dintre textul polemic și contextul biografic, acesta din urmă privit ca mediu stimulator al propensiunii negatoare a pamfletarului. Am urmărit să conferim o oarecare autonomie fiecărui capitol în parte (susceptibil de a fi dezvoltat într-un studiu singular), fără ca acest lucru să afecteze coerența de ansamblu a cercetării, urmărind constant dinamica schemei actanțiale și, evident, modificările în raportul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a evenimentului imediat și derizoriu" și intrarea în "categoria valorilor estetice perene"37. Totuși o observație se impune: într-o perspectivă diacronică, spiritul satiric apare ca derivat etic al celui polemic, așadar situat în descendența acestuia și în ascendența celui pamfletar. Pe palierul sincronic vorbim de moduri operante în diferite tipuri textuale. Astfel, cele două forme sunt similare ca statut literar, în timp ce polemica aflată în raport de consangvinitate cu ele, dar dobândind în timp și o autonomie formală, prin dominanta argumentativă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în favoarea celei din urmă. Pamfletul rămâne, astăzi, din perspectivă jurnalistică, un act justițiabil care se organizează artistic în jurul unei intenții punitive. Polemistul declanșează atacul, gândind o strategie coerentă și vizând o finalitate concretă și pragmatică: impunerea propriului punct de vedere. Pamfletarul (ca și satiristul) urmărește să dezvăluie, să descalifice, să flageleze sau să aseptizeze un teritoriu pe care senzorii săi îl percep ca fiind imund, uzând de mijloace caricaturale, de procedee specifice satirei (umor negru, ironie, sarcasm ș.a.). Arhetipurile homo polemicos
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
precis, o dimensiune obiectivă, evenimențială, care să poată constitui premiza actului polemic. Însă raportarea la real este diferită. Polemistul își asumă realitatea într-un discurs hermeneutic ce tinde spre echilibru, sobrietate, lipsa divagațiilor și atac sau apărare punctuale, în timp ce, pentru pamfletar, realitatea e spațiul care stimulează fantezia, disipându-se ulterior în imaginarul fertil al artistului. Demersul analitic al Marianei Ionescu, ce are ca obiect dimensiunea pamfletară a operei argheziene, relevă, în consonanță cu exegeza anterioară (pe care își fundamentează, în parte, afirmațiile
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fundamentează, în parte, afirmațiile), tocmai specificul artei poetului, care condiționează finalitatea estetică de glisare dinspre real spre imaginar și de modul în care improvizația, ficțiunea transcend cotidianul pentru a se elibera de sub hegemonia restrictivă a unui timp și spațiu date. Pamfletarul este polemistul ale cărui percepții senzoriale s-au "pervertit" (simte enorm și vede monstruos). Abandonarea argumentelor de autoritate ad rem, ad locum, ad verecundiam în favoarea evadării în imaginar fac din pamfletar un estet al polemicii. Și pamfletul, și polemica se
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de sub hegemonia restrictivă a unui timp și spațiu date. Pamfletarul este polemistul ale cărui percepții senzoriale s-au "pervertit" (simte enorm și vede monstruos). Abandonarea argumentelor de autoritate ad rem, ad locum, ad verecundiam în favoarea evadării în imaginar fac din pamfletar un estet al polemicii. Și pamfletul, și polemica se adresează unui anumit tip de cititor cu disponibilități selective, capabil să decodifice subtilități de fond și de formă, flexibil intelectual, într-un cuvânt inteligent. Polemistul, printr-un factum elaborat, mizează pe
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu mai importă. De aceea numele său este substituit printr-o perifrază ironică (antonomază), deformat sau ignorat (prin anonimizare), aspectul fizic recreionat grotesc, iar cel caracterial hiperbolizat în termeni peiorativi, desigur. În concluzie, falia care desparte discursul polemic de cel pamfletar pare a fi măsurabilă în termeni ce țin de tonalitate, expresie și ponderea ficțiunii. Totuși, o întrebare se impune: 2.5. Când devine discursul polemic un discurs literar? Fără îndoială că, de la Aristotel încoace, ficțiunea, dincolo de toate controversele pe care
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]