190 matches
-
care părea că se sfârșește orașul și când trecu de linia felinarelor înalte ce se înălțau chiar la marginea nisipului, putu vedea la lumina lor plaja lată, la capătul căreia se spărgeau cu furie valuri enorme, ce puneau nopții albe panașuri de spumă. Se opri stupefiat. Din negură se ivea dintr-o dată o masă de apă cum nu-și putuse imagina vreodată că ar putea exista pe lumea asta, se încrețea pe culme, se înălța tot mai mult și se prăbușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aproape către miezul nopții, în fața imensului parc delimitat de un grilaj înalt ce înconjura, pe cele patru laturi, cea mai luxoasă clădire pe care o văzuse în viața lui. O gardă de onoare cu dolmane roșii și chipiuri arătoase cu panaș defila ascultând în mod automat comenzile și când, în cele din urmă, se retrase, lăsă în urma ei, la colțuri, santinele semețe, ce păreau mai degrabă statui decât ființe din carne și oase. Cercetă pe îndelete uriașul parc și privirea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În mina de la München. La masă ședea Bramanti, Îmbrăcat ceremonios Într-o tunică purpurie cu broderii verzi, o rasă albă cu franjuri de aur, o cruce scânteind pe piept, și pe cap având un fel de mitră, Împodobită cu un panaș alb cu roșu. În fața lui, cu o sobrietate hieratică pe figuri, vreo douăzeci de persoane, tot În tunici purpurii, dar fără podoabe. Toți purtau pe piept ceva aurit, pe care mi s-a părut că-l recunosc. Mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
plin Ev Mediu viforos, precum și niște hărți pergamentoase, ale unor localități fortificate, dominioane, târguri și cetăți, aparent inexpugnabile. Și, cam atât. În colțul drept, străjuia în solitudine o armură medievală completă, care includea, de sus în jos: Un coif, cu panaș și cu viziera coborâtă. Un scut (reliefând o săgeată și un corb cu un inel în plisc, cu aripile deschise și orientat dextrogir, către o stea în șase colțuri, păzită de o semilună, învecinată de-a stânga, cu un leu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care te aștepți, așa cum nici binele n-o mai are... Și totuși, bietul Crist are dreptate să se roage în genunchi sub acest cer care în ani se tot întunecă, pentru că armurile strălucitoare îl înconjoară de pretutindeni, deasupra flutură stridentele panașe roșii, iar halebardele sclipesc amenințător în întuneric... Unele însemnări n-au cum să nu-mi aducă zâmbetul pe buze. De cum am intrat m-a izbit aerul de feerie ce îl dădeau lampioanele de hârtie colorată și ghirlandele cu poze atârnate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care despică în două halca de carne; Tom se simți retezat de parcă i s-ar fi înălțat brusc în cale un masiv din Munții Stâncoși. — A, bine... în cazul ăsta... murmură el. Urmă o tăcere, în timpul căreia Hattie își luă panașul de pe podea și-l așeză, un clinchet, pe placa de cristal a măsuței de bambus. După aceea se ridică în picioare. Tom începu să se bâlbâie: — Mi-e teamă că... Apoi se ridică și el. Pearl care, se înțelege, trăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Berza față de proiectul „Sinaiei culturale“ descris mai sus. Iată, mi-am spus, un abur de început. Poate-or da zeii Sinaiei și s-o alcătui cândva un fain costum editorial acestui oraș „ca un stomac“, oraș al dulcilor plăceri cu panaș, de la Oppler și Matheescu la Mazăre, Manolescu, Voinea și „Villa Măndica“... fie și în absența lui Mișu locotenentul, acel „mucalit al dracului“ care „cântă teribel“ și-o face pe încă juna madam Georgescu din Tren de plă cere să exclame
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Hasdeu l-a sfătuit pe Karl Stork cum s-o înveșmânteze, iar descrierea de la p. 26 e făcută cu vădită empatie. „Buclele ei se revarsă de sub un acoperământ grațios peste un ișlic de sobol împodobit cu surguciul din diamante și panaș de pene fine, cum numai femeile de neam domnesc aveau dreptul să poarte. E îmbrăcată cu o haină croită din belșug, garnisită cu guler lat, de blană, larg deschisă, lăsând să se vadă rochia cu decolteul și poalele marcate de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
europeni care, trecând Oceanul, adoptă o morgă ironică și dezabuzată, pregătiți să strâmbe din nas, orice ar vedea, și să nu le placă nimic. Nu țin deloc să intru în corul detractorilor Americii, care fac din "americanofobie" un soi de panaș. Mai ales că această "americanofobie" ia forma unui ridicol complex de superioritate. America, zice europeanul cârcotaș, a ajuns o supraputere care domină, militar și financiar, mapamondul, dar n-are distincție și rafinament. E prea frustă, prea grosolană în expansiunea ei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Era o imagine dublă, iar Grosvenor izbuti s-o studieze liniștit, grație aparatului. Rămase uluit de ceea ce văzu. Deși imaginea avea o formă vag omenească, înțelegea de ce îi evocase la început o femeie; fața ei dublă era încununată de un panaș auriu. Dar capul, deși părea de pasăre, avea ceva omenesc. Fața îi era acoperită cu un soi de vinișoare, ca niște sârme îngrămădite ici-colo în așa fel încât s-ar fi zis că-s obrajii și nasul unui om. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
carton pe care scria DOMNIȘOARA TRIXIE și într-un colț era desenat cu cretă colorată un buchet de modă veche. Deasupra propriului său birou era un alt carton prins în pioneze pe care scria SR. GONZALEZ, decorat și acesta cu panașul Regelui Alfonso. O cruce formată din multe secțiuni era bătută în cuie pe un pilon din birou. Secțiunile pe care scria SUC DE ROȘII LIBBY și JELEU KRAFT așteptau să fie acoperite, așa cum spusese domnul Reilly, cu vopsea maro și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mea la 85 de ani: spunea că nu mai vrea să trăiască. Ajunsese la "sătulie". miercuri, 4 aprilie Fiecare meserie încearcă să-și creeze însemnele ei pentru a fi recunoscută. Mai toate năzuiesc către un element de uniformă, către un panaș de identificare, către o recuzită specifică, vestimentară, gestuală sau verbală. Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă când e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
va "rămîne" din cărțile lui Wald (mi s-a părut totdeauna că scrisul lui repeta, obsesiv și circular, câteva idei de bun-simț de o sărăcie filozofică dezolantă), dar vor rămâne neîndoielnic mots-uri care vor circula prin lumea noastră ca un panaș al spiritului lui. Iată replica pe care i-a dat-o lui Șerban Cioculescu, prin anii '60, când crezul comunist de tinerețe al lui Wald începuse să se clatine: "― Ce mai faceți, domnule profesor? ― Ce să fac, Ricule. Mă doare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
canceroșilor, se distinge și percepția tânărului de șaptesprezece ani, Dioma, în relație cu Asea, care îl fascinează. El o percepe drept "îngerul cu părul galben", reținând, așadar, acest detaliu, iar prin formulări precum "snopul ușor de păr galben, ciuful, ori panașul, ca de floare", el își trădează inocența specifică vârstei și delicatețea sufletească. Romanul Primul cerc oferă, la rândul său, o multitudine de perspective. Imaginea lui Stalin ca personaj este suma unor perspective diferite. Felul în care îl numesc celelalte personaje
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
contemplând cu sufletul la gură, Înspăimântat, trunchiul de piramidă al vulcanului, licărul roșiatic al lavei care curgea pe povârniș, pământul devastat de reflexele de foc și argint, care confereau adâncime scenei, efectul extraordinar al luminii pe copacii golași, vâlvătăile și panașul de cenuși negre ce se năruiau la dreapta, În fața privirii reci a stelelor din noaptea limpede, imperturbabilă, mai presus de dezastru. N-avea să poată face nicicând o asemenea fotografie, se gândise În clipa aceea. Dar totul - absolut totul - era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ale lui Duchamp și ale futuriștilor ori al cronofotografiilor lui Marey. În tabloul lui Uccello, pe ceea ce la prima vedere părea un singur cal, ceata era alcătuită din cinci călăreți aproape suprapuși, din care se vedeau patru capete cu trei panașuri, unul dintre ele suspendat În aer. Un singur războinic părea să țină În mână două dintre cele cinci lănci dispuse În evantai, ca și cum ar fi fost una singură În diferite faze ale aceleiași mișcări. Totul se topea Într-o descopunere
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a dat din cap, Încântat de liniile de pe perete, care aveau deja formă și culori În Închipuirea ori În amintirea lui. Nu era nevoie să inventeze nimic. Toată acea sticlă și tot acel oțel erau continuarea directă a călăreților cu panașe, căptușiți cu fier, prin ale căror armuri crăpate orice argat umil putea să strecoare, cu ceva deznădejde și un pic de Îndrăzneală, tăișul ascuțit al unui jungher. Ea Îi explicase cu mare precizie acest fapt la Veneția. Nu mai există
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat"), "tăvi trântite, gingașe și moi,/ Cu clopoței gălăgioși la gene/ Și degete prelinse din oloi", "linguri cristaline,/ Pâlnii de somn, pipere pătimașe,/ Cuțite ce ucid prin limpezime,/ Ibrice-adânci cu falnice panașe". Sau ființele pe nedrept asimilate de altfel de spirite sferei inferiorului, umilului sau derizoriului: motani ce "surâd curtenitori/ Și sclifosiți din blănurile scumpe", "șerpi uriași cu fluturi calzi în gură", cerbul frumos în ale cărui coarne triste cresc "mari portocale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că arta poate deveni inutilă atuncă când bucuria, ca mod de a fi, este inerentă: Fusese furtună pe câmp și anume/ Să-nvingem furtuna ieșisem cu arcuri pe câmp./ Învingători ne-ntorceam fluturând peste lume/ Cerul senin ca pe-un panaș puțin strâmb". (Învingători) La fel cum clădirile arhitecturii deconstructiviste urmează o imprevizibilitate simultană și un haos necontrolat, vârsta copilăriei înseși este desprinsă de orice rigoare și de orice regulă. Elementele cu forme non-rectilinii ale universului copilăriei, strâmbe, devin însă plăcute
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu aceasta la Eminescu, copilăria blandiană este recunoscută, în prima ei etapă, prin versuri ritualice: Fusese furtună pe câmp și anume/ Să-nvingem furtuna ieșisem cu arcuri pe câmp./ Învingători ne-ntorceam fluturând peste lume/ Cerul senin ca pe-un panaș puțin strâmb". (Învingători) sau ludice: "Plouă soare peste mine/ Și mă udă cu lumină./ Eu în joc stropesc cu soare/ Coala zărilor velină// Ce-am făcut? Cum s-o ascund/ Pata galbenă arsura?/ Peste tenta de lumină/ Peste zări mă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
discurs francez din al doilea mandat chiraquian, în fața Națiunilor Unite. Un discurs de independență față de americani, un text mîndru și ambițios, un simț al punerii în scenă și al forței oratorice demn de cele mai strălucite momente ale retoricii antice... Panaș și precizie, convingere în forța cuvîntului, încredințare destinală, o vastă panoplie de instrumente și mijloace persuasive, iată cîteva din trăsăturile politicianului francez de ieri și de azi, pe care nici pragmatismul anglo-saxon, nici rigoarea și acuratețea nemțească și nici, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în totul plin de vrajă, au celălalt năprasnic, cu ochi tăioși, de strajă, și glas dogit și aspru, menit să te-nfioare... Avea pe țeastă creastă și ca un fel de brațe cu care vrea să zboare și-o coadă cu panaș (mai povesti hoinarul cel poznaș) și se izbea în coapse așa asurzitor, de răsuna tăria, iar eu, cu tot curajul și toată vitejia, am luat-o la picior, afurisind în minte pe tartorul turbat că nu-l putui cunoaște pe
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
social development: A Sullivan-Piaget perspective, Chicago: University of Chicago Press. Wald, L., 1973, Sisteme de comunicare umană, Editura științifică, București. Watson, D., Clark, L.A. și Tellegen, A., 1988, "Development and validation of brief measures of positive and negative affect: The PANAȘ scales", în Journal of Personality and Social Psychology, no. 54. Watson, J., Hill, A., 1989, A dictionary of communication and media studies (2nd edition), London, Edward Arnold. Watzlawick, P., Bavelas, J.B., Jackson, D., 1967, Pragmatics of Human Communication. A Study
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
îmbrăcat în costumul său de mare ținută, dolman albastru cu galoane de aur, pantaloni din fetru alb strânși pe trup, centură roșu-purpurie cu ornamente în formă de măsline de aur, cizme cu ceaprazuri din același metal, calpac de astrahan cu panaș roșu, ne-a amintit de tipul frumoșilor husari, atât de lăudați și atât de vrednici de această laudă. La București, Ploiești, Brăila, peste tot, ofițerii de dorobanți ne-au părut remarcabili. Cu cincizeci de mii de oameni de o asemenea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
să facem din ele "momente", în sens hegelian, oarecum în joacă, să nu uităm că suntem contemporani cu toate trei, le purtăm în memoria noastră genetică. Dacă nu sunt rupte legăturile între comportamentele animalului și ale omului, "între creastă și panaș, pinten și sabie, plecăciunile porumbeilor și cele de la balurile câmpenești" (Leroi-Gourhan), cu atât mai puțin sunt rupte între imaginea de ieri și cea de azi. Viața noastră cotidiană ambreiază și debreiază palierele vizibilului și schimbăm punctul de vedere cum schimbăm
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]