90 matches
-
înfia. Fiindcă-i brici de deștept. Întocmai ca și eventualul tată adoptiv... - Vroiam să vă întreb câteva lucruri autobiografice, dar sună comunistic și demodat, așa că: spuneți-mi câte ceva despre curriculum vitae-ul dumneavoastră... - Când aud de "curriculum vitae", mai mă apucă pandaliile. La fel și când mi se pomenește despre telefonie digitală (care merge mai prost decât cea manevrată manual). Datele mele autobiografice, ca și cele auto (adică referitoare la mașinile mele, pe care le-am avut?), se pot găsi în orice
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
în singurătatea lor adâncă pacea și odihna și mi-aș fi mărginit presupunerea la atât, dacă demult, fiind copil, n-aș fi auzit, la mătușa mea, de la o cocoană bătrână, cam rubedenie cu Pașadia, că acesta avea, în răstimpuri, furii, "pandalii" groaznice, dar că, simțindu-le când îi vin, se-nchidea el singur înainte și sta ascuns până-i treceau. Între aceste lucruri se făcuse în capul meu o legătură la care nu mă puteam gândi fără să nu mă cutremur
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
spre muzică, pictură, arhitectură sau literatură. Posedînd un ochi sensibil la surprizele lumii, Ciprian Măceșaru e un meditativ blajin căruia îi lipsește virulența de spirit. Ți-e cu neputință să ți-l închipui căzînd în accese colerice sau tremurînd de pandalia unor ambiții nesatisfăcute. Și fiindcă nu se înfurie, nici nu depășește pragul convențiilor în uz. O croială cuminte care nu încalcă pragurile și nu sfidează rînduielile consacrate, aceasta e umoarea de bază a scriitorului. În plus, cu Ciprian Măceșaru înțelegi
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
îmbrace, nu din cauză că i-ar fi fost teamă de frig că nu le îmbrăca decât vara, la început, ci din cu totul alte motive. îi plăcea omului să se simtă la largul lui și iarna sau vara, când îl apucau pandaliile socotelilor, umbla forfotă prin camere, numai în izmene și cămașă, scoțând o notă de ici, din cine știe ce dosar uitat în vreun sertar, o fițuică din cine știe care fund al pantalonilor, căci "aritmetica lui se făcea cu bătaie de cap", cum obișnuia
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
mai rău, băiatul, gândi, lunecând cu privirile spre Miluță, dar neîndrăznind să se miște, să nu-l trezească, și nici s-o acopere, să n-o trezească nici pe frumoasa-frumoaselor desfăcută în pat, ca un nufăr de baltă. O apucau pandaliile, dar se stăpânea și amuțea, și-i zâmbea silit, să-nșele bănuielile cum i le înșela și ea pe-ale ei. Să nu se lase mai prejos. S-o-mpingă numai și pe urmă să-i calce pe umbră, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe care le-am făcut, Zoe urla continuu, era nemulțumită, Moni n-avea treabă, se culcase cu picioarele pe catedră, imun la tot ce se întâmpla în jurul lui. La un moment dat, Elena Albu nu știu ce face, Zoe se apucă de pandalii și începe să arunce cu scaune peste capul lui Moni, care se ridică într-un târziu și spune senin: ― Zoe dragă, tu vrei să mă omori? Zoe n-are încotro și leșină, o cărăm pe o banchetă, îi facem vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
-ți plîngi de milă că ți ai irosit timpul de pomană cu unul fără nici o vocație, omul tău se dă pe brazdă, observă Roja. — Gîndește-te că tot ce-am vorbit noi acum, toate balivernele astea fără logică sînt provocate de pandaliile unui ramolit care vrea să-și răzbune o umilință pe care oricine altcineva ar fi uitat-o de mult, își amintește Curistul. Pe banii și benzina mea fac ce vreau, nu se lasă șoferul, așa că n-aveți decît să vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îl declarase liber să-și aleagă propria damnare. Nimănui n-are cum să-i convină toată chestia cu Rămasu’ de căruță, după ce a crescut cu o mamă care se trăgea de șireturi cu Însuși Marele Smardoi. Pe Bonnie o apucă pandaliile când Mark se pornește să facă mișto de Iisus, așa că de-a lungul anilor au început să se priceapă să ignore subiectul. Poate să plouă cu broaște și cu sânge, că ei ar zice doar: Ți-ai luat umbrela? Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gulerul. Cu o ultimă sfâșiere, rochia se despică În două și Desdemona se Întinse pe linoleum, arătându-și lenjeria ei jalnică: sutienul cu balene, supraâncărcat, chiloții mohorâți și corsetul imens, de ale cărui jartiere trăgea acum, apropiindu-se de culmea pandaliilor sale. Dar până la urmă se opri. Înainte să rămână complet dezbrăcată, Desdemona căzu pe spate, sleită. Își scoase plasa de păr și părul se revărsă și o acoperi, apoi Închise ochii, epuizată. În clipa următoare spuse pe un ton practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
după anume texte caragialiene ("Un artist", de pildă, de unde vine și sugestia extraordinarelor scene finale, circul improvizat cu cîini-roșiori și cocoși). Frizeria, baia publică, bodega și sala de bal epuizează întregul spațiu național, unde se petrece totul: politichie, amoruri cu pandalii, înfiorări patriotarde și spasme francofile. Jegul, mocirla drumurilor străbătute cu picioarele goale și adusă pe podelele balului, privatele mustind de zoaie unde se fac confesiunile amoroase, unde se schimbă costumele și unde damele republicane își amestecă lacrimile, târgoveții și bulgarii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Aulus observă că fiul lui Tarquinius s-a lansat brusc în temerara cursă așa cum se întâmplă cu nebunii furioși, iar rămășagul pus suna mai degrabă a provocare decât a pariu (II, p. 40-41). Aquileus se întreabă de ce l-au apucat pandaliile pe camaradul lui, în timp ce Metellus nu-și dă seama dacă izbucnirile lui Sextus sunt ale unui descreierat sau ale unui om care se joacă cu soarta, nedumerire încercată încă de când vlăstarul regal a coborât cu mâinile goale în groapa panterelor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
trecută, sora mea Bea s-a Întors foarte tîrziu. Tata o aștepta treaz și un pic cu gărgăuni la cap, ca-ntotdeauna. Ea a refuzat să spună de unde venea și cu cine fusese, iar pe tata l-au apucat toate pandaliile. PÎnă la patru dimineața a tot zbierat la ea, făcînd-o de la tîrfă În sus și jurîndu-se că o s-o trimită la mănăstire și că, dacă Îi vine acasă gravidă, o s-o zvîrle naibii În șuturi pe stradă. Fermín Îmi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sau ca bărba-su, care să bagă-n vorbă, da n-a văzut câtu-i hău o minge dă football număru cinci. Vreau să vă faceți tihnit planu dă bătaie. Ieram gata să-mi pun pirostriile cu Pumita, care avea și ea pandaliile ei, da iera o gagioală. Nitam-nisam, ni s-arată ghiftuită cu ceanură, isprăvită, ca s-o zic p-a bună. Mai Întâi se clevetesc că și-ar fi venit chiar ea dă hac. Tămbălău mare, că Încă nu ne luasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Foarte bine. Așa-mi plac bărbații. Dar să vedem, s-o luăm metodic. Răposata era Într-adevăr hotărâtă să se mărite cu tine? Știi sigur? La fel cum știu că io sunt fi-su lu tata. Pumita avea și ea pandaliile ei, da mă iubea. — Fii atent la ce te-ntreb. Era Însărcinată? Îi mai trăgea clopotele și alt nătărău? Avea nevoie de bani? Era bolnavă? I se urâse de tine? După ce s-a gândit, Sangiácomo a negat. — Explică-mi acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Înștiințare să știe, că-l zmângălisem: Mare bombă mare. Cui i să dau papucioii? Dezlegarea mâine. Vă zic io că n-au perdut mare șoz. Claudio Zarlenga ne-a pălărit turtia: ie bărbatu-tombolă și nimenea nu știe cum l-apucă pandaliile. Mandea am stat zent la datorie până după nouă ale dimineații, de m-am pus rău cu bucătaru, că n-am servit prima masă, și suspicionat dă Juana Musante, care zicea că staționam pă terasa-coperiș din tenechea la zulit rufșoarile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
duse cu el la Maria. Tocmai atunci Iacob și Iosif Îl scoseseră pe Isus afară, ca să se joace cu ceilalți copii. Pe când ședeau ei în curte, veni și Iuda și se așeză la dreapta lui Isus. și cum îl apucară pandaliile, vru să-L muște pe Isus de mână, dar n-a putut. Îl lovi totuși în coasta dreaptă atât de tare, încât Acela începu să plângă. Atunci a ieșit dracul din Iuda, fugind, sub înfățișarea unui câine turbat. Copilul care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
manivela...” „Da, chiar, cine?” „Păi cine altul decât dumneavoastră În persoană? Nu-i așa că din plictiseală apelați la acest joc de-a șoarecele cu pisica? Tăiați cărțile pe masă și rostiți câteva strofe În gând, iar pe mine mă apucă pandalia...” „Nu știu despre ce cărți de joc și despre ce fel de manivelă vorbiți. Vă mărturisesc că discuția aceasta mă depășește. Nu știu la ce joc faceți aluzie. Am impresia că-mi atribuiți calități pe care nu le posed. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așa ținut în cușcă n-avea multe zile... hai că i-am făcut un bine...”, și ne-am despărțit. Nu l-am mai căutat și nici el n-a mai trecut pe la mine, mai ales că pe Carina o apucau pandaliile numai când auzea de el... „să nu-mi mai calce în casă!”. Într-un fel, dacă stau să mă gândesc, chiar de asta-mi plăcea să-l mai salt de la „Zoiosul”, unde-și făcea veacul vânzându-și poeziile pe foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a bombardat. N-am avut mov și nici nu știam cu ce se mănâncă flacăra violetă. Aia e! Gore Îi ia apărarea lui Gicu. Sandule, mă doare capul, să nu mai aprinzi bricheta aia cu flacără mov că mă apucă pandaliile. Noi eram o țară normală, cu oameni normali, până ați venit voi, pedeliștii, cu paranormalitatea și cu irealitatea. Acu’ e haos total, unde văd mov mi se taie picioarele și-mi crește glicemia. Mie mi-a fost milă de Geoană
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dar și-a dat seama că-s dezamăgită. A încercat să mă încurajeze: —Daaaa, e un pic WASPy. Dar francezii habar n-au cât de răsuflat e să fii WASPy. Nu vor ști niciodată, pe cuvânt. Nu aveam timp de pandalii. Am alergat înapoi în camera mea și m-am încălțat cu papuceii negri, care ar fi arătat șic cu rochia de șifon, dar arătau ca două ancore la aisberg și am înșfăcat geanta-plic neagră. Telefonul a început să sune. —Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Liber, hei! ce liber sunt... ce-mi pasă, cotu’ și pișcotu’. Niciodată, niciodată ocupat, monșer. Liber, musiu, doar nu ne lăsăm haliți. Păi, păi, o sfeclim, bineînțeles, doar n-avem scăpare, dar nu ne pasă. Cotu’ și pișcotu’, plictis piruete pandalii, nu? Call me, ciau, dă-i în mă-sa, ciau, curând, oricând, sigur, sigur, oricând nicicând, bineînțeles. Dar ochiul veghează. Apos, fără culoare. Dintr-odată, verde cenușiu albastru. Genele clipesc repede repede. Un clișeu, altul, în mare viteză. Îi vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
impasibil, cu marele lui cap ras, de consul roman. Dacă ar exista, dacă dacă dacă, dacă el și ei ar exista, acum, când îi vede, îi revede, îi visează, fără chef, ca de obicei, ca totdeauna, oricând nicicând. Plictis piruete pandalii, nu? Iată primul: electricianul căzut de pe stâlp. Buze mici, ochii roșii, frunte galbenă, hașurată. Maiou de marinar. Degete groase, uriașe, vinete. Vânătorul de lipitori. Așa le spunea, lipitori. Leac vechi, circulația sângelui. Le culegea de pe stradă, din parcuri, cinematografe, muzee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
strachina în obraz, da’ numai când are el chef, de i se sucește, așa, deodată, antena, te și sperii. Pile mari, are el aranjamente sus, de face nasoleli d-astea, când ți-e lumea mai dragă. Când îi vin lui pandaliile, să se pună în fason... — Am plecat din casă de cu noapte, dom’ Teodosiu. La 4 am plecat, nici nu se luminase de ziuă, să știți. Nu te-am întrebat când ai plecat. Te-am întrebat când ai ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
distractiv pentru el să se uite prin albumele ei cu fotografii și să vadă munți de poze cu ea și cu mine prin Corfu, Goa și Veneția... Oricum, nu cred că mai sunt încă îndrăgostit de ea. Mă apucă toate pandaliile când mă gândesc la asta, dar cred că e mai mult din cauza situației. Vreau să zic, cum s-or fi socotit ei? Barney chiar trebuie să-mi ia totul? Are acest comportament încă de când eram mici. Nici nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de sute de mii... Mică șpagă, micul trafic de influență la care participă voios și lipsit de grijă tot poporul român, era ceva de la sine înțeles... Când a aflat că biletul de Revelion costase o sută optzeci - unul! - o apucaseră pandaliile. Nu a liniștit-o nici vestea că la alte restaurante costase dublu - iar la Space Centre chiar cinci sute. Și bine că n-am luat acolo, s-a auzit că nu se va mai face. Cineva amenințase cu o bombă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]