314 matches
-
intervalul cu pricina, Chandler a scris și cel mai complex dintre romanele sale, The Long Goodbye. Nu e hazardată, deci, ipoteza unui critic care vedea în Playback o anexă la romanul publicat anterior. Anexă e poate prea mult spus, dar pandant e, cu siguranță. Dacă romanul din 1953 reprezintă o culme a analizei nevrozei, cartea din 1958 e o scriere destinsă, aproape amuzantă. Dacă se poate vorbi de o continuitate, ea trebuie căutată la nivelul stilului și al calității dialogului. Observând
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ce dă titlul volumului Preludii în zori (1928) îi definește universul și starea lirică: „Nestinsă serbare-i ființa-mi și sufletul viața își cântă”. Versurile lui C. sunt ale unui macedonskian din a doua fază, a zborului perihelic, însă fără pandantul poeziei „sociale” din prima etapă a autorului Nopților, față de care lirismul ascensional reprezintă un liman dobândit. La C., acesta e un dat (genuin), așa încât, lipsită de substanța dramaticului contrast (raportarea, prin detașare și înălțare superbă, la infernul mundan), poezia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
în stilul direct, cât și în cel indirect. „Capacitatea de a vedea scenic, de a transcrie nuanțele dialogului este afară din comun” (G. Călinescu). Asemenea unui tablou provenit dintr-o școală celebră, dar neatribuit încă unui anume pictor, această cronică - pandant literar la monumentele arhitecturale și artistice ale „stilului brâncovenesc” - așteaptă încă „întoarcerea autorului”. „Multe și vrednice de auzit istorii [...] faptele ce s-au întâmplat în zilele lui Costandin Vodă Brâncoveanu, care mă voi nevoi a le scrie cât voi putea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
însă și tăgăduirea învierii (Al nopții) și chiar a divinității (În munți), deodată cu disperarea, concretizată în viziuni de coșmar (Anacreontică, Humorescă) și în autoportrete caricaturale, autopersiflante (Cavalerul cu melc de aur, Satiră duhului meu, Priveghi). Și acestea capătă un pandant, constituit din viziuni epurate, fără nici o tușă subiectivă (Stampă), ori de acelea în care eul liric devine exponent al comunității naționale, resuscitând figurile ei emblematice - Gelu, „Bărbat Voievodul”, Dragoș, Mihai Viteazul, Horea, Avram Iancu. Prin bogăția tropismelor sufletești, comunicate într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
arhonticii lui Epifaniu 17. Numele creatorului lumii este, În cele mai multe dintre cazuri, Ialdabaot. Unii gnostici, cum ar fi arhonticii și un alt grup anonim menționat de Epifaniu 18, preferă să-l numească Sabaot, cel care, În unele texte copte, este pandantul pocăit al Demiurgului (vezi mai jos). Perații 19 lui Ipolit Îl numesc „asasin”, cum se afirmă În Ioan 8:44. În PS, marele Arhonte, tiranul tuturor tiranilor cosmici, este numit Adamas 20. Însă un alt CÎrmuitor ceresc, al treilea printre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Luminători, vine s-o ajute și s-o povățuiască pe Norea; el Îi relatează povestea creării lumii, aceeași cu care Începe textul, Într-o versiune prescurtată Însă mai puțin obscură. Două rezumate ale unor doctrine gnostice la Epifaniu constituie un pandant al istoriei neamului omenesc din SST si HA. Sethienii Îl venerează pe Seth, izvor al tuturor virtuților, alias Cristos și Isus. Lumea a fost creată de Îngeri, care au ajuns să se lupte Între ei din pricină că Îl considerau strămoș al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
167 a lui Ptolemeu confirmă că Demiurgul care a proclamat Legea este un just intermediar Între Dumnezeul cel Bun și Potrivnic. Theodot, valentinian din Răsărit, recunoaște și el că Demiurgul este imaginea Tatălui suprem, reflectarea acestuia și, În același timp, pandantul său degradat, pieritor 168, căci Născătoarea lui l-a zămislit după modelul eonului Crist și În conformitate cu dorința acestuia 169. Ca și Ptolemeu, valentinianul occidental Heracleon recunoaște trei principii (Tatăl, Demiurgul și Adversarul)170, face din Demiurg un intermediar de natură
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cineva plutește atotputernic pe talazuri marine, se înalță în empireu și în Muzică, și, desprins de concret, năzuiește spre antimaterie, spre astral și diafan. "Trăiesc în numele păsărilor, / dar mai ales în numele zborului" (A șaptea elegie). Aspectele cumulative, tangibile, au ca pandant reacții proiective. În optică stănesciană, Țara e un aliaj de "real" și "vis", tărâm protector exercitând nu doar un magnetism afectiv: "Țară tânără, țară bătrână, / țară materie, țară idee" (Treapta de real și de vis). Disjuncții, antimituri, stări de spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sensul dublării timpului euristic al exegezei de unul hermeneutic, cel care dă viață și personalizează relația critică"140. Ca știință a cărei inepuizare științifică este evidentă, stilistica își demonstrează caracterul interdiciplinar. Studiul este conceput sub forma unor Lecturi stilistice, "un pandant aplicativ" al teoriilor autoarei, și abordează momente semnificative din evoluția poeziei românești. Autoarea pornește de la ideea că "exegeza stilistică reprezintă, în ultimă instanță, o artă a interpretării, demers creator prin excelență, crescând din ceea ce Spitzer numea știința de a vedea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
spectacolului este teoretizată în narațiuni cu un profund caracter eseistic, în care epicizarea ideilor slujește demonstrația", iar textele se transformă într-un "fals tratat pentru uzul autorilor dramatici"50. Proza scurtă Adio!... a fost socotită o teoretizare a teatrului ritualic, pandantul la "introducerea la o dramaturgie posibilă" din Nouăsprezece trandafiri 51. (Mai adăugăm mărturia lui Eliade că i-ar plăcea să asiste la un spectacol în care personaje istorice ar fi încărcate de "mana", "așa cum contemporanii lor le vedeau, așa cum trăiau
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
făcut dlui Dumézil, doar atâta și v-ar arăta căefortul pe care l-ați făcut este din plin recompensat. Dar asta nu este totul: pe plan pur științific, este un articol fundamental care va face dată în istoria religiilor, este pandantul demn al articolului dvs., de acum încolo faimos, din șLaț Nouvelle Clio, pe care, ați putut vedea, l-am citat în nota 9, pagina 147 a articolului meu din Midwest Folklore. Și mai ales să nu-mi spuneți că acest
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
o construcție de tip incident cuprinzând o precizare facultativă, a cărei semnificație specială s-ar putea plasa la polul opus celei pe care o are circumstanțialul de excepție; astfel enunțul Au venit toți colegii, inclusiv Ion s-ar putea considera pandantul enunțului Au venit toți colegii, afară de Ion. Incidenta introdusă prin inclusiv ocupă poziția imediat următoare după elementele la care se referă: La cursurile care au început acum două săptămâni sunt înscriși șaptesprezece studenți, inclusiv unul din Republica Moldova și unul din
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
Titu Maiorescu fiind singurul asupra căruia criticul stăruie în Sub zodia proletcultismului, ci și similitudinea programatică dintre scrierile lui N. și cele ale mentorului junimist. Astfel, Între Scylla și Charybda cuprinde o substanțială Introducere la poezia actuală, în fond un pandant peste un secol, o „cercetare critică” a poeziei române din jurul anului 1967. Aprecierile valorice vizează atât „direcția” poeziei din această perioadă, cât și figurile ei tutelare. Mai ales în comparație cu optimismul critic unanim de la sfârșitul anilor ’60, surprinde avertismentul conform căruia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
la Universitatea din Tiraspol. Este și cronicar literar la revista „Contrafort”, din 1994. Cultivă o poetică specifică optzecismului românesc. Volumele de poezii Abia tangibilul (1990) și Aici, în falset (1991) propun călătorii spre esențele ce scapă percepției comune, având ca pandant călătoria spre limite a lui Mircea Cărtărescu. Eul liric cunoaște două ipostaze: aceea a călătorului prin labirinturi, care nu surprinde decât „fragmente” („Ți s-a dat să prinzi numai fragmente”, spune C.), și a naufragiatului pe mare, care nu fixează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286201_a_287530]
-
tocmai medicul legist principal de la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici” din București. Prezența acestuia este cu atât mai semnificativ exagerată cu cât certificatul stipulează, la nouă zile după incident, că Oprea necesita pentru vindecare 1-2 zile de Îngrijiri medicale 4. În pandant, autoritățile au Încercat să mușamalizeze oficial implicațiile politice ale mișcării: Încadrările celor acuzați vizau fapte penale specifice (În principiu, vătămare corporală, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice), În nici un document din dosarele celor cercetați nu se făcea vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
în fața plutonului de execuție din care va face parte și el, se hotărăște să-i facă „binele” până la capăt și îl împușcă în somn, înfrânându-și durerea nemărginită pe care i-o provoacă acest gest. Apare aici reduplicată, ca un pandant, o scenă similară cu aceea pe care maiorul Arnotă, tatăl lui Nucu, o trăise în timpul Războiului pentru Independență, când, spre a-și salva de suferințe prietenul mutilat, neamțul pe care îl învățase românește și pe care și-l făcuse frate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
Asia este unul esențialmente reparatoriu, violența nefiind gratuită: "Orc, raging în European darkness, / Arose like a pillar of fire above the Alps, / Like a serpent of fiery flame! / The sullen Earth / Shrunk!" (E: 69). Modelul cromatic prezent în Asia constituie pandantul perfect al celui din Africa, nuanțele variind, de această dată, de la galben la ocru. Această paletă bogată sugerează forță graduală a revoluției, care se transformă odată cu realitățile sociale pe care le afectează. Seria de substantive, de adjective (din nou, cu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
prin urmare, despre un scenariu chiliast tipic. 183 Cu toate că ar putea să pară ca Blake devalorizează ideea de "revoluție" în sine, lucrurile nu stau așa. Artistul crede cu tărie că revoluția este inevitabilă la scară materială, în măsura în care ea are ca pandant rebeliunea la scară spirituală. 184 David Fuller consideră Africa o "istorie spirituală [...] a decăderii, regresul umanității sub influența marilor sale filosofii și religii, în special a legalismului iudaic, a abstracțiunii grecești, a pasivității creștine [...] și a militarismului mitologiei nordice" (1988
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
iasă din tabieturi, nimic nu li-i pe plac. Dacă nu sunt prea cârcotași, pun totul pe seama ironiei. Îi vom numi anticălători". Pentru astfel de oameni, soluția salvatoare rămâne evaziunea în imaginar: Multe călătorii au un dublu al lor, un pandant în imaginar. Infidelitatea, voită sau nu, a unor descripții, fluxul asociativ, țîșnind în extravagant și neverosimil, născocirea impertinentă (pe o claviatură mergând de la plastic la jucăuș, de la sublim la grotesc) imprimă textului o mobilitate ce deplasează mereu, uneori derutant, linia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
urmare, cititorul este pur și simplu invitat, dacă e atent, să compare cu minuție diferitele pagini 4 și să unifice cele două expresii ale aceleiași experiențe. Ceea ce Înseamnă că pasajul din Zerlendi despre dispariția involuntară trebuie riguros considerat ca un pandant de același grad al pasajului din Eliade - „etica, asceza, gnoza, «secretul yogăi» Însuși nu sunt decât preliminarii. Contemplația finală nu mai e un «act», și ea nu poate să fie realizată prin voință. Ea se Împlinește În mod natural” (Y
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
are destulă lumină. Să ne grăbim a alunga și a răsipi negurele neștiinței și ale ignoranței din toate unghiurile patriei noastre și atunci printre razele luminei vom vedea-o mare și frumoasă, așa cum o dorim!"87. Astfel se constituie ca pandant al apostolatului, figura luceafărului. Ea face parte dintr-o întreagă clasă de imagini astrale menite să reprezinte luminile rațiunii, alături de "stele", "meteori", "raze". Doar că Vulcan simte nevoia să dea o versiune dramatică a înfruntării dintre lumină și întuneric și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
e faptul că interpretarea creștină a reconstruit în emulație un sentiment modern: un mod al imitației forjat prin emoție, haotic și dezordonat în acțiunea sa, supus erorii și neînțelegerii, marcat de o profundă ambiguitate morală. Pe această filieră, emulația și pandantul ei ortodox, râvna, au ajuns până în secolul al XIX-lea, la mult timp după falimentul strategiilor mimetice din ecosistemul clasic. Este important să subliniem rolul discursului religios în această transformare. Un vocabular la care avea acces și cultura română în
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
celei din Paul et Virginie, al cărei final e unul tragic. Ceea ce conferă istorisirii farmec poetic e firea personajului feminin, adevărată naiadă - zice Perpessicius -, evadată „pentru scurt timp” din „iatacurile submarine”. Al doilea roman al lui T., Anotimpuri, pare un pandant al primului, aducând, în replică, lumea aerului și aeroportul, dar și o istorisire banală, căreia i se atașează episoade și situații ce aderă doar convențional la întreg. De altfel, prezența unor segmente interesante, dar neaderente va fi o caracteristică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
schimbări. Sacralul vechilor autori bate în retragere în fața laicului, „înțelepciunea divină” se restrânge (nu mai covârșește, adică) făcând loc și celei „profane” (Al. Duțu). Demersul, în esența lui, se umanizează, iese de sub semnul eternității fixe și alunecă sub imperiul schimbării. Pandantul filosofic al acestei translații va fi tot cel recomandat de Veacul de Mijloc: sentimentul deșertăciunii și caracterul iluzoriu al întreprinderilor omenești. Dar ansamblul de măsuri pe care scriitorul și filosoful înțelege să le adopte în hățișul de relații cu lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
mitic la lumii: primăvara copilul ascute creionul verde Elena Manta Ciubotariu Nu mai știi bine dacă primăvara nu erupe din creionul pe care-l ascute copilul. Oricum, el rămîne solidar cu renașterea vegetației. La fel cum imacularea zăpezii devine un pandant al candorii copilărești: nici măcar semne pe zăpada proaspătădoar gând de copil Gabriela Gențiana Groza Copilul și apetitul său ludic aspiră să găsească similitudini și corespondențe simbolice și În spațiul ceresc: copii jucându-se de-a v-ați ascunselea printre nori
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]