256 matches
-
orator religios (predicile apar în „Amvonul”). Încercările poetice (Poezie și proză, 1870) sunt stângace, grandilocvente. Animat de sentimente morale și de intenții moralizatoare, autorul tratează superficial, naiv și prozaic teme de istorie națională, folosind motive din D. Bolintineanu. Sunt, îndeosebi, panegirice prolixe, atribuind personajelor istorice calități ideale. Prozodia greoaie, mulțimea epitetelor fade și improprii, flexiunile forțate nu atestă un poet. În 1867 P. rostea la o adunare a Astrei un lung discurs în care preamărea, anacronic și bombastic, trecutul cultural și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288956_a_290285]
-
domnul refuză să mai trimită haraciul la Poartă, ceea ce însemna ruptura cu colosul de la sudul Dunării. Cu un an mai târziu, în 1474, călugărul Iacov de la mânăstirea Putna, copia, din porunca lui Ștefan cel Mare, un Sbornic, care cuprindea și Panegiricul împăraților Constantin și Elena, întocmit de patriarhul Eftimie de la Târnovo în secolul al XIV-lea. După cum remarca Emil Turdeanu, Panegiricul fusese destinat de Eftimie țarului bulgar Ivan Șisman. Iacov a scos din copia sa numele țarului, ceea ce arată că aceasta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
târziu, în 1474, călugărul Iacov de la mânăstirea Putna, copia, din porunca lui Ștefan cel Mare, un Sbornic, care cuprindea și Panegiricul împăraților Constantin și Elena, întocmit de patriarhul Eftimie de la Târnovo în secolul al XIV-lea. După cum remarca Emil Turdeanu, Panegiricul fusese destinat de Eftimie țarului bulgar Ivan Șisman. Iacov a scos din copia sa numele țarului, ceea ce arată că aceasta era destinată spre lectură lui Ștefan cel Mare, cel care comandase copierea panegiricului. Era, așadar, o preocupare constantă a domnului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al XIV-lea. După cum remarca Emil Turdeanu, Panegiricul fusese destinat de Eftimie țarului bulgar Ivan Șisman. Iacov a scos din copia sa numele țarului, ceea ce arată că aceasta era destinată spre lectură lui Ștefan cel Mare, cel care comandase copierea panegiricului. Era, așadar, o preocupare constantă a domnului în legătură cu ........... în numele cărora avea să ducă lupta lui de cruciat. S-a făcut o apropiere între fresca de la Pătrăuți și fresca făcută de Piero della Francesca la Arezzo, în 1466. Stilistic este o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu iuțimea fugei n-au scăpat de fierul lui; marturi, turcii, cari nici în fugă nu-și putură afla mântuirea... marturi sânt toate neamurile de pe-mprejur, care au cercat ascuțitul sabiei lui!... Unde se face mai drept și mai deplin panegiricul iubitului erou, ca-n aceste cuvinte: "Dar ce minte e atât de bogată în gândiri, ce limbă e așa de îndestulată în vorbe, ce meșteșug așa de iscusit la împlinirea cuvântului, ca să poată împodobi atâtea risipe ale vrăjmașilor, atâtea sfărmări
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ați observat. De asemenea, cred că ați remarcat - și știu că nu am făcut-o numai din neatenție - că tot ce am spus până acum despre Seymour (și despre genul lui de temperament, în general) a avut o rezonanță de panegiric. Asta îmi oferă un răgaz. Ținând seama că eu nu urmăresc să îngrop, ci să dezgrop și, probabil, să omagiez, bănuiesc că aici e oarecum în joc onoarea naratorului rece, nepărtinitor. Oare Seymour nu a avut cusururi supărătoare, vicii, meschinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și reuniunile obișnuite de duminică dimineața. Nu a fost o adunare prea numeroasă, dar au luat parte toți „Prietenii“ din Ennistone și câțiva din alte orașe, printre care și Milton Eastcote. Nimeni nu a simțit îndemnul de a vorbi. Orice panegiric ar fi fost deplasat, de prisos. Dar mulți au plâns în tăcere. Sicriul a fost apoi purtat la groapă de către Percy, Bowcock, Robin Osmore, doctorul Roach, Nicky Roach, Nathaniel Romage și Milton Eastcote. Iar în Ennistone Gazette s-a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la Mer, Ensembl'od els sent Gabriel i vint. L'anme del cunte portent en pareïs... " Iar Îngerul, de pe locul de unde se află, cu fruntea coborâtă către copilul mântuit, care fusese odată o primejdie mortală pentru omenire, acompaniind litania și panegiricul Bursucului, începe să recite: La ușa sfântului lăcaș, Stă Belphegor, Sephirahul Tentației, Prințul Iluziei, Înșelătorul! Ispitele-i de-i biruiești, Smerește-te. Amară e victoria, prietene Și are preț: Chiar viața ta! " ASMODEUS I Călcau din nou, împreună, abstrași, pe sub
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din opera unui dominican francez din veacul al XIII-lea, Vincent de Beauvais. • R. Rosetti, Arhiva Senatorilor din Chișinău, I, în AAR, mem. secț. ist., t. XXXI, 1909, p. 14-15. • A se vedea articolul lui Radu Păun, Istorie și ortodoxie. Panegirice românești la curtea lui Scarlat-Vodă Callimachi al Moldovei (1812-1818), în vol. cit. Corneliae Papacostea Danielopolu in memoriam, p. 131-144. Cu toate acestea, în jurul lui 1700, viața culturală nu mai e total anacronică sau, cel puțin, inspirația e căutată mai aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Gh. Savin, au pledat cu entuziasm în favoarea unui „naționalism totalitar“ de factură creștină, destinat să salveze România 9. Însă, scurtul interval de scepticism față de puterea politică a dispărut o dată cu instaurarea dictaturii militare în 1941. Patriarhul Nicodim, în bună tradiție a panegiricului ortodox cu valențe mistice, îl numea pe I. Antonescu un conducător providențial, „un arhanghel cu sabie de flacără“ care era destinat să readucă pacea și liniștea într-un tărâm devastat de luptele politice interne 10. Biserica ortodoxă a aprobat și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a unui alt termen drag generației optzeciste: text, textualism, textuare). Chiar și un simplu dicționar uzual (Petit Robert, 1978) consacră nenumărate accepții ale termenului discurs: „conversație”, „dialog”, „întrevedere”, „exercițiu oratoric în fața unor persoane”, „alocuțiune”, „conferință”, „expozeu”, „proclamație”, „speech”, „apologie”, „elogiu”, „panegiric”, „rechizitoriu”, „expozeu”, „tratat” (Discurs asupra metodei de R. Decartes), orice enunț lingvistic observabil etc. Rezumându-ne fie și la enumerarea amalgamată de mai sus, vom observa că toate sinonimele discursului definesc o trăsătură esențială: emisie verbală adresată unei persoane sau
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
reinvestit postum ca erou solar (asemeni lui Danton, Fred Vasilescu și d-na T.) și ca deținător al peceților unor multiple divinități. Duhul regelui, ființă aparținând eminamente regimului nocturn, este scos în lumina apoteotică de discursul extatic, cu nuanțe de panegiric al fiului său. Shakespeare vrea parcă să ne reamintească de vechiul principiu elin al triumfului luminii în fața întunericului (Agapè), chiar dacă forțele obscure se dovedesc copleșitoare: "Privește-acest portret, și pe acesta;/Doi frați sunt zugrăviți. Vezi ce lumină/ Domnea pe-această
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
odată cu Nicolae Steinhardt, că a descifra sufletul eminescian echivalează cu o "citire" a propriului suflet; lumea miturilor sale e chiar spațiul pe care (și) tu îl locuiești. Acest topos comun, greu de obiectivat, s-a clădit în timp prin formulări panegirice și identitare de genul "poetul național român" sau "expresia integrală a sufletului românesc", ajungându-se, astfel, la conturarea unui mit cultural de tip Eminescu. Se cuvine, însă, ca un atare mit să fie purificat de toate manifestările festiviste, din lunile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
frecvent polarizate între două extreme, a laudei sau a condamnării, femeia era fie „hominis confusio”31, fie „sprijinul și raiul și plăcerea”32, așa cum apare definită în Povestirile din Canterbury. Accentele satirice se îmbină cu tonul laudativ, se merge de la panegiric până la invectivă directă. Sunt și critici literari care au încercat să tempereze aceste polarități, afirmând că textele misogine nu trebuie întotdeauna interpretate literal, ele mai curând înfățișau tendința medievală de a adopta un punct de 28 Ibidem. 29 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
anului bisericesc pentru a dezvolta „învățături”, comentarii în spiritul textelor patristice, urmând sensul literal și mai ales pe cel parabolic - ce suscită creativitatea lui V. - al Scripturii. Partea a doua a Cărții românești de învățătură... are un conținut hagiografic și panegiric destinat sărbătorilor sfinților Bisericii Ortodoxe, fiind un adaos independent al mitropolitului, prin care se va reînnoda tradiția vechilor sinaxare și mineie cu viitoarea operă a lui Dosoftei, Viața și petrecerea svinților (1682-1686). Textul Cazaniei evidențiază aportul filologului umanist capabil a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
pentru dezmoșteniții soartei. Broșura Pacea universală perpetuă (1935), încropită împreună cu Crăciun C. Dronca, dovedește că poetul oltean are acces la utopie. În notațiile critice pe marginea unor scrieri literare, el preferă textele de substanță „natural emotivă”. În comentariul, cu ton panegiric, Poezia lui Al. T. Stamatiad (1937), criticul de circumstanță își varsă năduful pe felul de a scrie, „anarhic, arbitrar și absurd”, prin care cohorta de „dadaiști, futuriști, integraliști, ermetiști” nu ar face decât să producă o „bâiguitoare confuzie lirică”. Pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
întreagă clasă politică, el inventează un personaj-tip al cărui nume Ubibene, sugerând cameleonismul și oportunismul demagogilor care se călăuzesc după adagiul latin, reprezintă indiciul prim că dialogul imaginar se poartă exclusiv pe terenul satirei. Aici discursul poetului simulează falsul panegiric, în manieră caragialiană: "Admirația mea fizică e mai ales politică, iubite Ubibene, și dacă mi-am permis să-ți adresez acatistul meu cu cădelniți, m-am gândit de preferință la capacitățile dumitale de ubicuitate. Te văd lângă un guvern care
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
magazinelor, ura făt... de „Familie” crește: „Ceaușescu și soția lui fac obiectul unui dispreț generalizat. Chiar și vechii prieteni Îl privesc pe acest tiran tot mai capricios că pe un egocentric Însuflețit exclusiv de insațiabile pofte de glorie, fast și panegirice (...). În pofida eforturilor convulsive ale funcționarilor de la Agitprop de a menține aparentă unanimit...ții naționale În jurul lui Ceaușescu, toți știu În România c... farsă cultului și excentricit...țile revoltante din ultimii ani sînt un sindrom canceros. Ceaușescu e v...zut așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
foarte inteligentul, causticul orator P. P. Carp, apoi Take Ionescu, Al. Marghiloman, Duiliu Zamfirescu, ca și Barbu Delavrancea, în portretizarea căruia autorul împrumută inspirat câteva trăsături dominante ale celui evocat, precum patetismul, stilul metaforic. Alteori medalionul rămâne încrustat într-un panegiric (semnificative sunt textele din Momente solemne), concentrând esența morală a personajului, ca în cazul regelui Carol I, al lui I. C. Brătianu, N. Iorga, Octavian Goga. Virtuțile literare ale memorialisticii nu pot fi despărțite de valoarea ei documentară, întrucât e vorba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
XVI-lea a întâlnit, în chip fericit, pe primul mare narator și în același timp un scriitor cu o veritabilă vocație de întemeietor. În textul său, împodobit cu „împletituri rituricești”, meșteșug învățat de la bizantinul Constantin Manasses, poziția privilegiată este rezervată panegiricului, cu un „obiect” selectat, de data aceasta, din spațiul nontranscendent. Petru Rareș, patronul, transformat în model de umanitate, venit pe tron prin revelație divină, va fi împodobit cu toate virtuțile posibile de imaginat pe un traseu în care nimic nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
prin urmare la împărăție, apoi Claudius Livianus, șeful cohortelor pretoriene și Lucius Quietus comandantul cavaleriei mauretane; în sfârșit unul Laberius Maximus, care fu mai târziu consul la Roma. Traian pleacă la Dunăre în primăvara anului 101 d. Hr. Într-adevăr panegiricul lui Pliniu cel tânăr, citit în senat în timpul celui al treilea consulat al lui Traian, în luna lui Septembrie al anului 100, face numai aluzii la proiectele formate de împăratul contra Dacilor, fără a arăta prin nimic că războiul ar
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
aici cu armata lui pe șăici, și coboară Dunărea până la locul unde trecuse în anul dinainte. Împăratul dând exemplul muncii și al activității ia singur vâsla în mâini și despică cu ea valurile Dunării, adeverind astfel spusele lui Plinius din panegiric, că «atunci cînd Traian se află pe mare, nu se mulțumește numai cât a privi semnalurile și mișcările, ci se așează singur la cârmă și asemenea celor mai zdraveni tovarăși, el taie valurile, stăpânește vânturile revoltate și urcă cu puterea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
metrou (În 19 decembrie are loc inaugurarea primului tronson al magistralei I a metroului). Cu titlul „Ctitorului de nou destin românesc, ales omagiu al oamenilor de artă”, prefața albumului O viață de Erou pentru Partid, Popor și Țară constituie un panegiric impresionant unde sunt enumerate ctitoriile președintelui 22. În afara termenului ctitor, un altul foarte des Întâlnit În producțiile encomiastice este arhitect/constructor. În opinia lui Adrian Cioroianu, există trei accepțiuni ale acestui termen: 1) arhitect În sens figurativ este cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
viziuni empirice și viziuni estetizate, cf. partea a treia a cercetării mele. 27 În literatura clasică, figură arhetipala a bardului profetic este incarnata fie de Homer, fie de Vergiliu. Dacă primul este subtil elogiat de Platon, ultimul face obiectul unor panegirice la fel de interesante la Macrobius și la Fulgentius. 28 În mod tradițional, bardul era un poet celtic din Antichitate, care se bucură de un statut social privilegiat, drepturile sale fiind ereditare (Myers și Simms, 1985, p. 31). Autorul latin Lucan utilizează
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
familie nobilă, s-a căsătorit cu fiica uzurpatorului galic Avitus, care se răsculase în 455 împotriva conducătorului Imperiului Roman de Apus. Astfel a început cariera sa politică, în strînsă legătură cu cea literară: la 1 ianuarie 456 a rostit un panegiric în cinstea lui Avitus în fața Senatului din Roma, pentru care a fost răsplătit cu o statuie în forul lui Traian, la fel ca alte personaje faimoase (sau mai faimoase decît el). însă în același an, în octombrie, revolta lui Avitus
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]