156 matches
-
Acasa > Poezie > Familie > URCAREA LA CER Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 641 din 02 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Mă serversc din mine Ca dintr-un paner . Mușc lacom, mă împart și cu alții suntem într-o relație de bunăvecinătate. În mine mă întorc ori de câte ori greșesc drumul și o iau mereu de la capăt urc treaptă cu treaptă fără teama că am să alunec . Doar cărările mă ademenesc
URCAREA LA CER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343526_a_344855]
-
afirmă toți în carte! Te mai vor și cocoțat, pe uluci sau pe butoi, tot așa, măi melg bleguț, te papă cu usturoi! Mere dulci, să fim serioși, chiar poți să mănânci tu mere ionatane etalate, ca la carte, în panere ? Stai bleguțule la umbră, ronțăie frunze și iarbă și-au să-ți crească atuncea, poate, alte coarne ... și în barbă și te rog, ca și-altădată, nu te mai plimba pe drum că ți-o spun pe aia dreaptă ... îți
ALTĂ GRIJĂ AM ACUM de DORA PASCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378396_a_379725]
-
cată, Cerșind un alt sărut, îmbujorată De gustul crud de fruct ce o învinge. El, a-nțeles, și-aleargă pișicherul Cu drag cu mâna mijlocu-i cuprinde, O strânge și privirea li se-aprinde. De zor ce-i poartă, au vărsat panerul. *** Referință Bibliografică: De-atâta vară ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2343, Anul VII, 31 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DE-ATÂTA VARĂ ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374463_a_375792]
-
nai doinește timpul Muzica e în surdină... Roțile de tren se zbat Pe o șină nevăzută, De ar știi lumea misterul Cred că toată ar fi mută... Rânduiți ca la paradă Stau ciorchinii strânși în vie, Vor să umple iar panerul Să ne-aducă bucurie. Merii au roșit copacii În livada de pe deal, Pregătiți sunt de festin Și au strâns chiar arsenal... În oglinda unui lac Se admiră un rățoi, Unde-i liniștea mai tare Vrea să facă tărăboi... Într-un
A PLECAT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373433_a_374762]
-
loc arid, de parcă ar fi fost desțelenită o grădină antică. La câțiva metri de noi patrona un lac și el pictat cu talent. Deodată, am făcut ochii mari. Din apă se ivi un trup de femeie. Pe brațe ducea un paner cu inițialele mele. În coș - câteva gutui și o hârtie mototolită pe care cineva scrijelise ceva: prizoniera de toamnă a evadat?! Era tânără și o invidiam pentru asta. Stăpână pe gesturi, se apropie de David: - Ai aici zarul pe care
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
casă, ducându-se la joacă, pe drum, cu gloata de copii. Rămasă singură mi-a dat prin gând să fac de mâncare o omletă cu vreo două sute de ouă din cele strânse de mama de la cuibare și puse într-un paner, numai bine la îndemâna mea. Le-am spart pe toate, pe o masă rotundă din lemn, cu trei picioare, făcând cât cuprindeai cu ochii un lac de albușuri și gălbenușuri. Când a intrat mama a călcat pe „derdelușul” de omletă și
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > LA CULES Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Doar Toamna și via e coaptă, Iar rodul așteaptă panerul, În teasc prin sită se scurge Belșugul cu lacrimi de sânge! Tu ține potirul aproape Și bea doar un strop din licoare, În cramă așteaptă să prindă Aromă dospită-n păstrare. Când Iarna colindul și-l cântă, Hai toarnă-i
LA CULES de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362230_a_363559]
-
din clasă,profesoara de muzică cu fusta roșie, dacalul Ștefan cu cădelnița, florile din fața casei, Maria lu Culea răzind în batătură, cartea de franceză pătătă de cerneală , autobuzul de oraș, costumul popular de la serbarea de anul trecut, măicuța pieptănindu-i părul, panere cu struguri copți, iarăși tabla pe care tovarășa de matematică scrisese un șir lung de semen ciudate,bascheții albi de Drăgășani, nămeții de zăpadă din iarnă,bujorii din Poienița Cucului, și iarăși tabla din clasă pe care cineva scrisese “La
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
de tradițiile meșteșugului etc. În „Statisticeștile științi” din anii 1841, 1842, 1843, 1849 și 1851 se arată că rotărie se face în satele Iucăseștii de Jos, Bălășești (Roman) și în Poiana (Bacău); dogărie în Deleni, Drăgutești (Bacău) și Baia (Suceava); panere la Filipăuți etc. Pe ocoale, diviziunea se prezintă astfel: rotăria în ocoalele Tazlăul de Sus (Bacău) și Zeletinul (Tecuci); dogăria în ocoalele Trotuș (Bacău) și Gârlele (Putna); butnăria în ocoalele Bistrița de Sus și de Jos (Bacău); „cherestea mare” (catarge
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care se încadrează în cooperația capitalistă simplă. În 1850, exista pe moșia Saucenița (Dorohoi) o „fabrică de briște”, la care erau angajați „doi jidovi lucrători împreună cu alți moldoveni”. La Filipăuți (Herța) se afla în 1849 un atelier de confecționare a panerelor. În sfârșit, în regiunea de munte a Moldovei, de-a lungul apelor curgătoare, funcționau foarte numeroase ferăstraie. Cu aceste instalații meșteșugărești-mecanice, construite din mult lemn și puțin fier, puse în mișcare prin forța motrice a apelor repezi de munte, se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și o Odă pinguinilor papuani). O voie bună irepresibilă perturbă tratarea adecvată a subiectelor voite grave. Volumul este în mare parte un „conglomerat livresc” (Leon Baconsky), nu lipsit de o anumită savoare. Joc de fluturi (1969), Circul feeric (1973) și Panerul cu licurici (1976) cuprind „versuri pentru cei mici”. Cantonierul galactic (1971) e o carte de proză științifico-fantastică. SCRIERI: Geode, București, 1944; Pâinea pădurii, București, 1945; Inefabila Arcadie, București, 1969; Joc de fluturi, București, 1969; Cantonierul galactic, București, 1971; Baladele vânătorului
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
o carte de proză științifico-fantastică. SCRIERI: Geode, București, 1944; Pâinea pădurii, București, 1945; Inefabila Arcadie, București, 1969; Joc de fluturi, București, 1969; Cantonierul galactic, București, 1971; Baladele vânătorului de balene, București, 1972; Circul feeric, București, 1973; Iubire perenă, București, 1974; Panerul cu licurici, București, 1976; Trandafirul și infinitul, București, 1976. Traduceri: I.S. Turgheniev, Prima iubire, București, 1945, Opere, VII, București, 1957 (în colaborare cu Ștefana Velisar-Teodoreanu și Izabella Dumbravă), VIII, București, 1957 (în colaborare cu Rose Hefter și B. Dumitru), Apele
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
găsi însă la frontiera între două țări sau continente. Visul determină o trecere de la o stare trecută la o stare viitoare. În funcție de scenariul visului, trecerea se face ușor și favorabil sau, dimpotrivă, eșuează, dezvăluind persoanei rezistența sa la schimbare. Coș, paner Pentru că forma lor închipuie matricea, pântecul mamei, coșul și panerul evocă noțiunile de fecunditate, de naștere și de creație. Sunt asimilate cu leagănul în care se odihnește nou-născutul și pot dezvălui o dorință sau un comportament agresiv. Totuși, ca toate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
determină o trecere de la o stare trecută la o stare viitoare. În funcție de scenariul visului, trecerea se face ușor și favorabil sau, dimpotrivă, eșuează, dezvăluind persoanei rezistența sa la schimbare. Coș, paner Pentru că forma lor închipuie matricea, pântecul mamei, coșul și panerul evocă noțiunile de fecunditate, de naștere și de creație. Sunt asimilate cu leagănul în care se odihnește nou-născutul și pot dezvălui o dorință sau un comportament agresiv. Totuși, ca toate recipientele, semnificația lor depinde, în mare parte, de elementele care
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să fi spus. Or poate o fi fost bat, domnule dragă. - Nu știu ! Dar eu m-am supărat. - Da-i spun, las’ că-i spun ! Un moșneag cu căciulă roasă, lung și adus de spate, plimba, înaltă, o sarcină de panere din răchită portocalie, vopsite în coajă. O babă cu fața rotundă și creață ca petica cumpărase de-un franc colaci. Acuma-i molfăia în gingii, purtând ca o teică falca înainte și înapoi și, la fiecare dus, vârful nasului i
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
toate câte trebuie din iarmaroc copilului, un sfanț n-a dat mama pe ele. Mai sunt și altele : cât stai cu oile în zăvoi și nu lucri nimic, se pot face curele, bețe. Au ș- acelea prețul lor. Eu făceam panere și fierbeam rachiu din boz de nu-l tăia pe nimeni capul că nu- i fiert de crâșmar. Am stat și la boiereasă. Acolé iar am cunoscut ceva, că nu-i rușine să spun : de unde este, de acolo curge. Așa
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
deal îi îndemna, la vale-i certa. Bătrânul de lângă mine privea gânditor și zâmbind locurile pe unde treceam. Ne apropiam de capitală (moș Ștefan Leu zicea: „reședință“); dar ziua era prielnică pentru călătorie cu trăsura, la picioarele noastre aveam un paner plin cu lucruri bune de ale gurii, și amândoi am fost într-un gând să nu ne mai abatem pe la târg. Nu mai mergem pe la reședință, Ilie!... strigă, de la locul lui, moș Ștefan. Vizitiul scutură hățurile și dădu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îndărăt, cu cizmele: — Iaca, am adus paharul. Îmi arătă un pahar verde, de o litră. —Ăsta îmi trebuie mie cu vin, și pe urmă spun. —Bine, moș Mitre, paharul se va umple cu vin, precum poftești. Începui a-mi desface panerul cu provizii. Bătrânul se lumină o clipă de un zâmbet cu desăvârșire blând. Raruca asta, domnule, are de la Sandu Dălcăuș o tăietură de cuțit. A tăiat-o acel tâlhar acum șase ani. Se cunoaște locul tăieturii ceva mai sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Iată fructele au fost culese, Suflet, deprins a fi trist... Spre grădini vinețite Fug păsărele de iarnă. Tarea iubire Numai poetică a devenit. Nu-i motiv chiar să plângi. Ți-amintești ? ! Ia țară veneau visări Din Orient. Trecea vânzătorul Cu panerul de cărți. Ți-amintești ? ! Ecouri scurte, Și târgul brumat. Monoton, Împușcături de vânătoare. * SINE DIE Nu trebuie Să-ți spui gândurile Dacă regreți Trecute scrisele rânduri. Șadă mintea-n Neant Din câte veacuri zvonesc, Nimic a nu mai reține Din
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pe lume în noaptea când Mika-Le, ca un spirit malițios al umbrelor bizare din basme, pornise în lume. Mini nu auzea mersul trăsurii lor, dar i se părea că undeva înainte, aude și vede echipagiul diabolic al fetei: Mika-Le în panerul vechi al 22 23 dag-cart-ului de țară, tras de mânjii mărunți, ce duceau grăbit încărcătura lor ușoară: fata puțintică și valiza ei de școlăriță, în care erau, desigur, cele două rochii cu care o văzuse Mini de două ori și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dai să beau!» La douăzeci de ani Victor se însura a șasea oară: două dintre neveste muriseră iar pe trei le alungase el.” De pe cărările pădurii care se deslușeau în luciul tocit al frunzișului ieșeau cîrduri de țigănci, cocîrjate sub panere de nuiele și coșuri din scoarță de tei, pline cu bureți. Stafidite, cele bătrîne erau urîte și schiloade. Ochioase și frumoase, țigăncile tinere priveau la noi cu plăcere. În marginea fagilor, o bătrînă cu picior de lemn se oprise după
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
păhărele, o sticlă în care, după culoare, se ghicea o băutură din cele ce numai bătrânul știa să le facă... “Cine și când a adus aceste bunătăți? Fata din vis... sau din realitate?...” - mi-a fulgerat prin gând. Am luat panerul și l-am dus călugărului ca pe un trofeu. El mă privea cu ochii mijiți, poleiți cu lumină și bucurie. A întins brațele și l-a primit ca pe o ofrandă. Apoi, cu gesturi rituale, a așezat șervetul pe iarbă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de muncă în primăvară. Pe la chindie călugărul s-a oprit din treabă, făcându-mi semn să mă apropii. --Mie mi s-a pus așa ca o greutate la lingurică. Ce ar fi să te duci în magazie și să aduci panerul de pe prichiciul sobei? --Voi face întocmai poruncii tale, sfințite. --Nu-i o poruncă, dragule. E o rugăminte, spusă altfel... Erau vorbe meșteșugite, pentru care nu puteai să te superi niciodată. În magazie, așa cum s-a întâmplat și altă dată, de pe prichiciul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tale, sfințite. --Nu-i o poruncă, dragule. E o rugăminte, spusă altfel... Erau vorbe meșteșugite, pentru care nu puteai să te superi niciodată. În magazie, așa cum s-a întâmplat și altă dată, de pe prichiciul sobei îmi zâmbea ștergarul înflorat așezat peste paner. În încăpere mirosea a lapte fiert... “Ce-o fi în paner?” Împins de curiozitate, am ridicat șervetul. Din fundul coșului mă priveau două străchini pline cu tăieți cu lapte aburind - așa cum îmi făcea mama acasă... Nu lipsea nici sticluța cu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Erau vorbe meșteșugite, pentru care nu puteai să te superi niciodată. În magazie, așa cum s-a întâmplat și altă dată, de pe prichiciul sobei îmi zâmbea ștergarul înflorat așezat peste paner. În încăpere mirosea a lapte fiert... “Ce-o fi în paner?” Împins de curiozitate, am ridicat șervetul. Din fundul coșului mă priveau două străchini pline cu tăieți cu lapte aburind - așa cum îmi făcea mama acasă... Nu lipsea nici sticluța cu lichior de zmeură “descântat” de bătrân. Îl bănuiam după culoare. Când
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]