255 matches
-
viața intelectuală și viața supranaturală - și e adăugată viața animală (după cădere). Aceasta explică cum grecii pot zice că omul e bun prin natură, fără să fie chestiunea de naturalism, că e unit prin fire cu Dumnezeu, fără să fie panteism, cum bine a remarcat M. Lot. Borodine”<footnote Jean Daniélou, „Initiation à la mystique sacramentaire de l'Orient”, în: Revue des sciences philosophiques et théologiques, 1943, p. 666, nota 1. footnote>. Sfântul Grigorie de Nyssa, analizând in extenso problema chipului
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
Dumnezeu are o locuință bine stabilită (vezi,e.g.,Iov 23:3) . Biblia oferă și alte răspunsuri legat de locuința lui D-zeu: Dumnezeu locuiește în Sion : Psalmi 9:11 , Psalmi 76:2 , Ioel 3:17 , 21 , și Dumnezeu este omniprezent (panteism sau panenteism): Psalmi 139:7-10 , Fapte 17:28 . Biblia îl caracterizează pe Dumnezeu ca fiind de sex bărbătesc, deși textul "Gen. 1:26-27":</br> </br> ar implica faptul că Dumnezeu este androgin sau pe cel că Dumnezeu are o parteneră
Dumnezeu în creștinism () [Corola-website/Science/323631_a_324960]
-
în furioasele glorii/ ale inimii mele/ de peste abis./ Trîmbițe! Cîntec!/ Spargeri de spații!/ M-ating cu/ primele iradieri!/ Porți! conectații la transa/ arhangheli unind/ turnul tunînd/ al aortei din cer!" (Mă desprind). Ceea ce putea părea, sub semnul lui Spinoza, un panteism, se vădește a fi o extensie spectaculară a eului poetic care se înveșmîntă-n peisaj și în văzduh, în simbol și în duh, nesățios de slava ce și-a instaurat-o, copie a slavei divine: "Ca să văd acești pruni înfloriți/ fiecare
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
Pogor va introduce pe auditori în materie prin considerațiuni teoretice. Șirul prelecțiunilor este următorul: 1) Duminică 6 fevruarie. Privire teoretică, V. Pogor. 2) Duminică 13 fevruarie. Fetișismul, V. Conta. 3) Duminică 20 fevruarie. Politeismul, P. Verusi. 4) Duminică 27 fevruarie. Panteismul, A. D. Xenopol. 5) Duminică 6 martie. Monoteismul, V. Pogor. 6) Duminică 13 martie. Criticismul, A. D. Xenopol. 7) Duminică 20 martie. Materialismul, V. Conta. [6 februarie 1877] ["PREOCUPAREA DE CĂPETENIE... "] PREOCUPAREA de căpetenie este răspunsul ce-l vor da puterile la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fenomenelor stau în unire, că universul întreg e supus unei legături care dovedea unitatea legii fundamentale, a cării emenațiuni erau toate celelalte, că toate fenomenele nu erau decât umbrele uneia și aceleiași ființe, presupusă ca fiind în natură. Acesta era panteismul. Când s-au presupus că și această lege universală nu este în lume, ci afară de ea, s-au format monoteismul, prin care s-au personificat principiul universului printr-un antropomorfism subtil. Cu totul deosebit de aceste sisteme, al căror izvor a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la esaminarea comitelui de Șuvaloff. Acest din urmă așteaptă instrucțiuni de la Sant-Petersburg pentru ca să se poată pronunța. [9 martie 1877] PRELEGERILE JUNIMEI ["DUMINICĂ ÎN 6 C. D. A. D. XENOPOL... "] Duminică în 6 c. d. A. D. Xenopol a ținut prelegerea sa asupra: "panteismului". Lăsând la o parte teoriile filozofilor vechi și noi, pe care le-au considerat ca individuale, d-sa a dezvoltat mai cu samă panteismul brahmanilor care, fiind religia vie și pozitivă a milioanelor de oameni, merită din acest punct de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
C. D. A. D. XENOPOL... "] Duminică în 6 c. d. A. D. Xenopol a ținut prelegerea sa asupra: "panteismului". Lăsând la o parte teoriile filozofilor vechi și noi, pe care le-au considerat ca individuale, d-sa a dezvoltat mai cu samă panteismul brahmanilor care, fiind religia vie și pozitivă a milioanelor de oameni, merită din acest punct de vedere mai multă considerație decât ideile izolate a unor indivizi sau a unor școale restrânse. Prelectorul a fost de părere că panteismul s-a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu samă panteismul brahmanilor care, fiind religia vie și pozitivă a milioanelor de oameni, merită din acest punct de vedere mai multă considerație decât ideile izolate a unor indivizi sau a unor școale restrânse. Prelectorul a fost de părere că panteismul s-a născut sub înrîurirea naturei împuitoare a țării și că soarele dătător de viață al miilor de forme organice era privit ca tatăl făpturei întregi, ba că fiecare făptură în parte era el însuși sub o altă formă. Cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a singurătății. Alex dăduse de mult uitării religia metodistă care-i hrănise copilăria, dar persista în ea un simț religios, convertit într-o obsesie animistă. Adam poseda o asemenea viziune asupra lumii, numai că la el era vorba de un panteism inocent, aparținând poate acelei inocențe primare care i-a determinat pe mulți gânditori să creadă în metempsihoză. La Alex, însă, animizarea mediului înconjurător era de natură neurotică și coruptă, o ultimă distorsionare a acelor impulsuri artistice cu care se jucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
odată, că Divinitatea era sursa primară a postulatelor sale. Mai mult ca sigur că l-au rănit și primele comentarii, cu substrat așa-zis filozofic, ale teutonilor neo-scolastici, care au identificat eronat marea lui construcție matematică, cu animismul sau cu panteismul. Deci, cu păgânismul. Adică, l-au acuzat fățiș că atentează la ideea unicității lui Dumnezeu, rostește Avocatul. Greșeau, greșeau, nenorociții, fără doar și poate, oftează Dănuț. Se înșelau. Îți dai seama? Mustește aici ceva mistic. Necartezian. Indicibil. Imun. Transcendent. Mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și-a marcat existența prin ideea despre sine, pe care a pus-o În ele. Referindu-se la acest argument ontologic cartezian, Henri Hude, În lucrarea Prolégomènes (p. 190), după ce-l categorisește ca fiind unul panteist, afirmă totuși că dacă panteismul ar fi adevărat, În mod evident argumentul ontologic a priori cartezian trebuie să fie posibil, căci altfel o ființă gânditoare nu ar putea să-l exprime pe Dumnezeu și În același timp să fie constituită de către acesta, fără a-l
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
fie constituită de către acesta, fără a-l cunoaște sau fără a avea o cunoaștere oarecare despre el. Iar dacă argumentul a priori este validat, nu cu mai puțină validitate trebuie concluzionat că Dumnezeu este esența spiritului nostru. Chiar dacă suspiciunea de panteism În cazul cartezianismului nu este de susținut, considerăm totuși rămâne demnă de luat În seamă opinia referitoare la consecința produsă de argumentul a priori, așa cum Îl impune Descartes, sub forma ideilor Înnăscute. Argumentul ontologic a priori cartezian poate fi interpretat
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
sa nu poate fi periclitată de lucrurile și evenimentele la care participă. Ideea că totul este inclus în Dumnezeu este reprezentată de Hartshorne prin termenul de panentheism. Această perspectivă se dorește a fi o poziție mediatoare între teismul clasic și panteism. Dumnezeu este legat de lume într-o manieră similară felului în care o persoană este legată de celule corpului său Dumnezeu cunoaște fiecare celulă a corpului divin într-o manieră perfectă, iar ceilalți cunosc aceste celule în mare: la fel
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ca fiind separat de realitate pentru că el este real în toate modalitățile sale: o individualitate, spusele ei, gesturile ei, tăcerile ei, o piatră, un copac, toate pietrele, toți copacii, nimic nu-i scapă lui Dumnezeu pentru că totul e Dumnezeu. Acest panteism reduce la neant morala, el anihilează valorile și anulează viciile și virtuțile. Consecința logică: tot ce se întâmplă se întâmplă dincolo de bine și de rău, într-o logică pe care Nietzsche o va boteza „inocența devenirii”. Unii apără pozițiile ascetismului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Paris, cunoscător al clasicilor filosofiei, Amaury din Bène este susținătorul unui Dumnezeu al filosofilor și nicidecum al celui al lui Abraham ori al lui Iacob. Definiția dată de el lui Dumnezeu ține de ceea ce se numește de atunci încoace, un panteism. Cel al lui Spinoza nu-i departe - și nici acela al ateilor care-l definesc drept o pură ficțiune... Dumnezeu este peste tot, dar nicăieri în mod deosebit; el este în el însuși, dar și în altă parte; el înfăptuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
față de impulsul imprimat de Natură - celălalt nume al lui Dumnezeu. Sexualitatea derivă din formele luate de divinitate în lume. Când aceste relații duc la procreație, botezul nu-i trebuincios. în afară de faptul că sacramentele nu servesc la nimic în logica acestui panteism hedonist, nu există nimic care să ți se ierte în faptul de a întreține relații fizice și de a procrea în afara unor constrângeri cum ar fi căsătoria - o altă ficțiune născocită de creștinism pentru a-i face pe oameni să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Ceea ce se întâmplă este supus voinței lui Dumnezeu care n-ar permite ceva rău. Numai invenția monoteistă a liberului arbitru îl poate face pe om responsabil, deci vinovat de a fi preferat un anume lucru contrariului său. Până una alta, panteismul împiedică deriva într-o desfășurare diabolică. Bentivenga propovăduiește absența remușcărilor, inocența devenirii, jubilația fără grija amenințărilor creștine. Ca argumentație, el avansează două teze esențiale. Prima proslăvește meritele apatiei: nu e nicio nevoie să participi la suferința lui Hristos ori la
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
obțină titluri de glorie! în tradiția filosofică și teologică, Sfântul Bonaventura trece drept doctorul serafic, Duns Scot - doctorul subtil, William of Occam - doctorul invincibil iar Roger Bacon doctorul admirabil ... S-ar putea spune despre Amaury din Bène că excelează, cu panteismul său amoral, ca doctor hedonist, că îndemnul la „reluarea individuală” - o idee a lui Ravachol de mai târziu - face din Willem Cornelisz din Anvers un remarcabil doctor anarhist, că Bentivenga de Gubbio strălucește ca doctor apatic care proslăvește indiferența față de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca doctor apatic care proslăvește indiferența față de negativitatea lumii, în timp ce Walter de Hollande l-ar reprezenta pe doctorul inocent... Dar, incontestabil, Jan din Brno îl personifică pe doctorul sadian - fie-mi permis anacronismul! Căci el formulează, până la ultimele lui consecințe, panteismul naturalist și, de fapt, materialist... Jan și Albert din Brno, fratele său, au trăit vreme de douăzeci de ani într-un grup ținând de sărăcia voluntară, la Köln, și opt ani profesând libertatea spiritului. Urmărit de puterea ecleziastică, Jan abjură
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ceea ce constituie specialitatea acestora: activitatea de persecutare a foștilor săi tovarăși libertini. Cu acest preț, scapă de rug. Istoria păstrează de la el un fel de confesiune plină de detalii privitoare la doctrina Spiritului Liber. Descoperim aici, între altele, teza unui panteism radical și a unei exploatări extreme a consecințelor acestei opțiuni metafizice: o ființă într-o lume mai mult amorală decât imorală - al cărei comportament, gândire și acțiune funcționează dincolo de bine și de rău. Jan din Brno - odinioară Brünn, un oraș
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
niciun obstacol pe care puterea individuală să nu-l poată depăși. Afirmarea integrală a sinelui manifestă libertatea integrală, care e în același timp și puterea totală a lui Dumnezeu. Jan din Brno împinge la limitele extreme consecințele etice ale unui panteism integral. Nu există un Dumnezeu separat, nicio morală inferioară sau superioară alteia, nici bine distinct de rău, dar nici instanță regulatoare transcendentă, nici judecător, nici culpabilitate; tot ce se întâmplă este scris conform celei mai pure domnii a necesității. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de a pieri ceva mai târziu în flăcările rugului, plătind astfel pentru ideile sale, poate și din cauza unui nou proces. Unul în plus. Alte vreo patruzeci l-au adus pe Jean Țesătorul la bară. Textul interogatoriului s-a păstrat integral. Panteismul hedonist al adepților Spiritului Liber presupune ceea ce Nietzsche va numi mai târziu inocența devenirii: într-adevăr, cum să-ți închipuiești că necesitatea triumfă pretutindeni și că poți fi considerat vinovat de ceea ce decide ea luându-ne pe noi ca ostatici
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
până la sfârșitul lumii. Din acel moment, viața oferă, pe pământ, și ocazia ispășirii. Suferința devine necesară, chinul de asemenea, pentru că trebuie să te răscumperi, chiar dacă Hristos afirmă că a murit pentru a răscumpăra toate păcatele oamenilor, și asta pentru totdeauna. Panteismul pulverizează aceste ficțiuni. Dumnezeu există, desigur, - Evul Mediu nu ajunge la negarea, pur și simplu, a divinității - dar el încetează a mai fi personal, antropomorf, răzbunător, separat de lume și de oameni: el coincide cu realitatea și cu oamenii. Niciun
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de imprecizii, de inexactități și de erori; litera contează mai puțin decât interpretarea, permisă fiecărui membru al Spiritului Liber. Luther nu-i convins... Prea revoluționar. îîn paranteză fie spus, eu formulez aici ideea că numeroase din tezele lui Nietzsche asupra panteismului forței - numită de el voința de putere -, triumful integral al necesității, inexistența liberului arbitru, înscrierea oricărei realități dincolo de bine și de rău, deci, inductiv, inocența devenirii, recuzarea lumilor din spatele realității și apelul la atașamentul față de pământ, la imanență deci, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sens etimologic chiar, declanșează pasiuni omenești, chiar foarte omenești, de nemulțumire de sine. O nemulțumire vinovată. Greșelii precedente i se adaugă o alta: ei disociază virtutea de orice transcendență. De Dumnezeu, în speță. Pentru că îi conferă naturii un loc considerabil. Panteismul le interzice orice compromis cu creștinismul. Dumnezeul creator al lumii și separat de ea, iată o imposibilitate în viziunea despre lume a stoicului Leonardo. Absența unui Dumnezeu distinct de realitate, virtutea imposibilă în această lume, pasiunea tristă ce decurge din
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]