177 matches
-
puțin adevărat că Adevărul absolut cere condiții favorabile speciale, ce se pot obține cu mare greutate în afara creștinismului, chiar dacă "Spiritus ubi vult spirat". Îmbogățirea spirituală nu se poate realiza deloc prin juxtapunerea elementelor eterogene ce aparțin ramurilor culturale de tradiție panteistă sau chiar magică. Asimilarea Adevărului, oriunde s-ar manifesta el, implică o supraveghere continuă asupra calității și caracterului esențial al Adevărului însuși, pentru a nu fi introduse în sfera Adevărului absolut nuanțe de adevăr relative sau chiar erori. Un agnosticism
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
știut cît de mult a pătruns religiozitatea în literatura romantică (mai ales germană) și cîtă putere și valoare spirituală religioasă și mai cu seamă creștină a simțit Romantismul în general. Atenție, ca să nu greșim. Religiozitate, da, dar ca și cult panteist al naturii și glorificării omului, religiozitate fără dogme și misticism, resimțită mai degrabă ca un cult al persoanei. Este necredința (ce include și ateismul) fundamentală a unei perioade ce a resimțit puternic, repet, fascinația valorilor religioase, mai ales creștine. Dar
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
sîntem convinși că interiorizarea romantică și spiritul romantic nu s-au inspirat deloc din Creștinismul cu care are foarte slabe puncte de legătură. Bazele unor asemenea concepte se află într-o lume spirituală cu totul diferită, mai exact în lumea panteistă sau mai bine zis, teopanteistă indiană veche. Pentru aceasta din urmă, ca și pentru lumea romantică occidentală, Realitatea ultimă sau Divinitatea, de obicei, nu era o entitate bine definită, personală, o diversitate față de lumea fenomenelor. Cu aceasta din urmă Ea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cercetare frenetică ce se distinge evident în gîndirea indiană veche al cărei impuls puternic se transmite culturii occidentale după descoperirea indianisticii. Există trei încercări ale romanticilor pentru a realiza infinitul în finit: 1) prin comuniunea cu natura, înțeleasă în sens panteist sau teopanteist; 2) prin comuniunea în dragoste; 3) prin comuniunea obținută din artă, mai precis prin intermediul pasiunilor și mai ales al fanteziei, considerată forță creatoare absolută. Dar toate aceste încercări și altele la fel erau mai degrabă unilaterale, fără a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
scoate în evidență mai curînd "panteismul indian": este vorba de concepte foarte importante pentru ceea ce va deveni fundamentul concepției filozofice hegeliene, așa cum va sugera și mai vădit expunerea noastră ulterioară. El afirmă: "Ca prim exemplu pentru o astfel de poezie panteistă o putem cita iarăși pe cea índică, ce, alături de fantasticul său, a dezvoltat strălucit și această latură. Cum am văzut, inzii au ca divinitate supremă generalitatea și unitatea cele mai abstracte; această divinitate se particularizează apoi, devenind, ce-i drept
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
parsi; dar la parși Unicul și Excelentul este refixat ca atare, este chiar un dat natural, lumina. Din contră, la inzi, Unicul, Brahma, nu este decît Unicul inform, care numai preschimbat în infinita diversitate a fenomenelor lumii dă naștere modului panteist de reprezentare artistică. Astfel, de exemplu, se spune despre Krsna: "Pămînt, apă și vînt, aer și foc, spiritul, mintea și eul sînt cele opt piese ale puterii ființei mele; dar să cunoști în mine o altă ființă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
tot ceea ce este viața spirituală a Indiei. În această privință, sîntem înclinați să ne apropiem de opinia lui P. Gathier [264], care pune în gardă pe cititorii săi să nu respingă bogatul curent mistic al hinduismului, chiar dacă "într-o concepție panteistă, pentru acesta nu există loc pentru adevăratul har care înalță natura deoarece nu se admite o distincție radicală între Dumnezeu și om" [265]. Aceasta deoarece "... teoriile panteiste nu sînt totdeauna norme de viață. Există un hiat între teorie și realitate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
săi să nu respingă bogatul curent mistic al hinduismului, chiar dacă "într-o concepție panteistă, pentru acesta nu există loc pentru adevăratul har care înalță natura deoarece nu se admite o distincție radicală între Dumnezeu și om" [265]. Aceasta deoarece "... teoriile panteiste nu sînt totdeauna norme de viață. Există un hiat între teorie și realitate și, un fapt curios, el este în folosul realității și a adevărului care joacă diferența. Numai Dumnezeu singur știe ce este în sufletul omului" [266]. Însă am
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Dumnezeu singur știe ce este în sufletul omului" [266]. Însă am dori aici să se facă o precizare: din ceea ce rezultă din cuvintele lui P. Gathier, trebuie să scoatem în evidență că tocmai atunci cînd nu există aplicații ale "teoriilor panteiste" ca norme de viață, intervine posibilitatea unei atitudini autentic religioase din partea fiecărui indian. În acest caz însă, teoriile panteiste cu care se laudă anumiți gînditori occidentali sînt date deoparte; fiecare credincios aplică normele de viață ce sînt incluse în fibrele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ceea ce rezultă din cuvintele lui P. Gathier, trebuie să scoatem în evidență că tocmai atunci cînd nu există aplicații ale "teoriilor panteiste" ca norme de viață, intervine posibilitatea unei atitudini autentic religioase din partea fiecărui indian. În acest caz însă, teoriile panteiste cu care se laudă anumiți gînditori occidentali sînt date deoparte; fiecare credincios aplică normele de viață ce sînt incluse în fibrele cele mai ascunse ale conștiinței sale: este vorba de așa-zisa etică naturală care păgînilor le folosește drept călăuză
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
călăuză în această lume și care le va fi criteriul de judecată în cealaltă. Așadar, în baza simplei etici naturale se va putea salva fiece suflet, dar trebuie să subliniem tocmai pentru că, sau mai bine zis, în măsura în care nu aplică teoriile panteiste pe care i le furnizează "metafizicul" [267]. E bine să fim atenți să nu aruncăm "insulta de rea credință sau de iluzionare asupra atîtor suflete care au experimentat fapte extraordinare trăgîndu-și de aici o bucurie și o fericire care i-
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
etern, netrecător [317]. Pentru a trage concluziile asupra textelor reproduse pînă acum, trebuie să subliniem că în twam (= ătman), adică în "sine însuși, sine, eu" (germ. Selbst) se contopesc într-o armonie perfectă toate ființele, văzute și nevăzute: este realitatea panteistă privită din punctul de vedere material, fenomenul concret. Din tad (= acest [macrocosmos], Brahma) este înțeleasă realitatea ultimă, unică și unitară, văzută și nevăzută (manifestată și nemanifestată: zilele și nopțile lui Brahma), privită însă nu din punct de vedere al multiplului
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
istoria omenirii și istoria greșelilor sale. Recent, S. Martano a studiat evoluția doctrinei, să zicem așa, dialectice în gîndirea grecilor [353]. Sîntem întru totul de acord cu existența germenilor dialectici în lumea spirituală greacă, ca de altfel în orice gîndire panteistă. Nu credem, însă, că ei au fost prezenți într-o manieră determinantă în mintea lui Hegel în momentul în care filozoful din Stuttgart tocmai se dedica constituirii propriei dialectici. Iată dialectica hegeliană în prezentarea rezumativă a lui Lamanna: "Viața nu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
lideri intelectuali, în idealism; muncitori, în marxism; "oameni religioși" sau mai degrabă magicieni, în casta brahmană) etc. Efectelor constituirii unei astfel de "religii", trebuia neapărat să li se recunoască și caracterul de revelare tuturor manifestărilor religioase ale trecutului (în concepția panteistă de la care au pornit respectivii gînditori erau, într-un anume fel, justificate, în sensul că fiecare individ cu o contribuție religioasă era o întrupare a realității supreme): astfel, Vedele au fost botezate "Biblia arienilor" [369], alături de Biblia evreilor etc. Se
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ar fi hinduismul, panteismul și monismul occidental în afirmațiile Upanisadelor. Contextul este mult prea diferit. Este periculos să se pună etichete identice pe produsele care sînt doar în mod vag asemănătoare" (p. 28). Din păcate, atitudinea mentală sau spirituală "panteistă" și "monistă" are trăsături identice sau foarte asemănătoare, indiferent de epoca sau regiunea căreia îi aparține. [270] Nici măcar Hegel nu este dispus să recunoască denumirea de misticism pentru așa-zisele practici de "penitență" indiene; cf. p. 247 și nota 158
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
lui (acest tip de creație prin emanație a fost îmbrățișat și de Plotin, preluat fiind de la kabbaliști, în speță de la Filon Evreul, care, prin ipoteza emanației excludea posibilitatea unui Dumnezeu imanent, care și-ar amestecă substanță în creație în sens panteist). În acest infinit-vacuum al conștiinței se revelează identitatea, în sens creștin intersecția celor două (în interfinitudine) însemnînd nașterea persoanei înzestrata cu libertate infinită. Tharmas este rădăcina tuturor lucrurilor, ca "putere Părinte", si totusi trăiește dramă solipsismului. Emanațiile lui cad din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mare bogăție imagistică, dezvăluie o sensibilitate înclinată spre reflexie și visare. Poemele din cuprinsul volumului transpun, într-o ambianță feerică, elanurile unui suflet însetat de lumină și puritate (Apropiere, Peste lut, Domnița apelor). Accentele religioase, convertite pe alocuri în exaltări panteiste, amintesc de Arghezi și Blaga. Crezul artistic capătă o nuanță mesianică, poeților atribuindu-li-se cea mai nobilă menire (Biserica versului, Poeților). Excesul imagistic pare uneori obositor. În genere, însă, poezia lui A. a fost apreciată în epocă. SCRIERI: Hotare
ANDERCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]
-
devin o cântare a „darurilor pământului”, a vieții înțelese în integralitatea ei. Minima restructurare a ciclurilor vechi, completarea lor cu câteva piese noi (Prinos, Cântecul pământului, ce amplifică imnic tema din Alma Mater) conturează mai bine viziunea particulară, considerată adesea păgân panteistă, dionisiacă. În fapt, evlavia față de natură e o formă a evlaviei față de Creator, întocmai ca la țăranul român, și astfel expansiunile aparțin în cele din urmă trăirii religioase creștine, ce se exprimă mai direct în alte poezii (Miserere, Domine, Elan
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
calea de urmat, să indice direcția. Existența e de-ajuns. A fi pe lume înseamnă a fi întru Dumnezeu. Astfel încât, pentru a fi întru Dumnezeu, e suficient să fii pe lume - și nicidecum să urmezi preceptele papale. într-o logică panteistă, nu există nicio speranță între lume, Dumnezeu și oameni. Numele unuia corespunde cu al altora: natură înseamnă Dumnezeu; oameni înseamnă natură; Dumnezeu înseamnă oameni. Există o singură substanță, realitatea se reduce la modificări, la variațiile acestei substanțe unice. Materia din
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
restituim; el insistă, cere, reclamă, noi putem să-i opunem rezistență prin orice mijloc; el acuză, ajungem la insulte și chiar la lovituri; el nu se lasă, omorul e legitim. Grația divină, tot ea... Din punct de vedere al mișcării panteiste a lucrurilor, milostenia este echivalentă cu crima, pentru că totul se petrece dincolo de bine și de rău. Alt caz: sexualitatea care implică cel puțin un membru al Spiritului Liber este absolut liberă și fără culpabilitate. Dar dacă se ajunge la conceperea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
plasează într-o perspectivă în care toate se echivalează pentru că nimic n-are valoare. Dumnezeul dintr-un loc nedeterminat - teist sau deist - care judecă, face viața imposibilă prin castrare, interdicție și lege, prezente pretutindeni; Dumnezeul de nicăieri, deci de peste tot - panteist - produce același tip de efect dar în virtutea altor așteptări: sub regimul său ontologic, în lipsa unor principii și legi în stare să determine regulile jocului pentru a edifica suportabilul, bântuie insuportabilul... Spiritul Liber furnizează o aporie rezolvată de Spinoza - bun și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reparabilă de-abia după ce deriva continentelor s-a încheiat. Evident, creștinismul rămâne la putere, și chiar se mai manifestă cu brutalitate: asemeni atâtor Frați și Surori ai Spiritului Liber uciși de Biserică, Giulio Cesare Vanini, supranumit „Prințul libertinilor”, mai degrabă panteist decât ateu, autor al Amfiteatrului Divinei Providențe, e torturat și apoi condamnat la moarte la Toulouse: i s-a smuls limba, a fost plimbat pe străzi într-o cușcă de fier, a fost ștrangulat, ars apoi, iar cenușa i-a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
e potrivită pentru a ne debarasa de o tiranie prea greu de suportat... Această sinteză între principiile etice ale Porticului și cele ale Grădinii face abstracție de fizica și chiar de metafizica celor două școli. Montaigne lasă adepților Porticului cosmogonia panteistă, materialismul energetic; celorlalți le abandonează radicalismul teoriei atomiste. Morala, da, principiile etice, desigur, înțelepciunea practică - fără nici o îndoială, exercițiile spirituale, maximele referitoare la comportamentele efective - evident; dar nimic mai mult. Nici monism, nici materialism, nici politeism: Montaigne este... creștin. 16
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Assisi, până-n vârful unghiilor plin de cultura provensală (era de altfel provensal după mamă), a introdus această poetică în viața religioasă, pe care a transformat-o într-o variantă a cavalerismului rătăcitor și căreia i-a imprimat o viziune oarecum panteistă, la un pas de erezie și de o formă de protestantism. Poate că papa Inocențiu al III-lea, care a ordonat cruciada contra Albigensilor, și-a dat seama că, aprobând pe de altă parte ordinul franciscan, menaja un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
extrapolarea propriilor neliniști și trăiri în universul obiectiv și de receptarea ecourilor modificate de viziunea sa animistă. Tensiunea lirică pare a se naște între două percepții/deziderate: eul ca centru focalizator al tuturor razelor și semnificațiilor lumii - eul desubstanțializat, dezmărginit, panteist. Senzația ființării imateriale, în „a patra dimensiune”, este și o posibilă reprezentare a morții pentru poetul pândit deja de „nori și cețuri bolnave”. Aceste cuvinte/realități devin nuclee lirice recurente, ca și alte noțiuni din sfera extincției, a suferinței - întuneric
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]