177 matches
-
mecanica teoretică, termodinamica, teoria radiației, mecanica cuantică, fizica nucleară. Cosmogonia - numită și mitul creației, reprezintă un set de credințe, într-o formă de legendă, cuprinzând apariția vieții pe Pământ, ca urmare al unui act creator (mitologia greacă , akkadiană , egipteană , chineză , panteistă). Are drept obiectiv tot cosmosul, însă de data aceasta se studiază nașterea corpurilor cerești (planetele, Soarele, cometele, asteroizii, stele) și primele cosmogonii lipsite de suportul analizei cantitative și necunoașterea era suplinită cu o bogată imaginație, uneori remarcânduse o intuiție a
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
un singur om nu este tolerabil să fie bătut: animalul: câinele, calul și boul"142. Și constată cum, din nou, ideologia moralistului contrazice opinia generală, devenind o voce singulară (vox clamantis in deserto), de data aceasta manifestare a unui spirit panteist în mijlocul civilizației surde, în care omul și-a pierdut ingenuitatea caracterială. "Un câine va fi întotdeauna un câine, și un cal va rămâne cal toată viața, pe când un om e un comedian vulgar, care imită zece specii într-o singură
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acest efect decurge dintr-o asemenea cauză și, de aceea, de vreme ce aceasta din urmă nu este o cauză cazuală, este cauza naturală a efectului pe care îl produce în mod frecvent."148 Acest univers poate determina o concepție animistă și panteistă și implicit relația sa cu omul devenea una de determinare reciprocă. El este cel ce domină filosofia și știința renascentistă și care intră într-o anumită perspectivă în contradicție cu componenta rațională specifică modernității. 1. 5. Renașterea între pulsional și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
se referă la plinătatea universului, el considerând că la nivelul universului nu există neființă, ci totul este ființă. Plinătatea aceasta, dublată de faptul că Dumnezeu este cel ce se manifestă prin natură ne determină să considerăm viziunea bruniană a fi panteistă. 3. Pământul nu este centrul universului. El este o planetă ca oricare alta din univers și care, asemenea tuturor planetelor, se află în mișcare. 4. Universul, ca și planeta pe care trăim au viață. Reprezentarea planetei ca o "bestie" pe
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
demonstrează că ea este familiară filosofi ei grecești și face apel la doctrina stoicilor despre logosul seminal imanent în lume, și fragmentat în nenumărate logosuri sau rațiuni seminale ale ființelor, care sunt sufletele lor individuale. Stoicismul e însă un raționalism panteist, în care logosul curge în lucruri „cum curge mierea în faguri” (Emile Brehier: Histoire de la Philosophie, t. I, pag. 316. ( Vezi și capitolul „Ortodoxie și Clasicism”în Ortodoxie și Etnocrație )). Justin nu identifică Logosul creștin cu această idee, de care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
savanții timpului ? Cazul lui Giordano Bruno și al lui Galilei sunt cele mai celebre. Giordano Bruno e un călugăr dominican fugit din ordin, revoltat împotriva filosofiei lui Aristotel, susținând în contradicție cu ea pluralitatea lumilor, și autor al unui sistem panteist, incoerent ca o bâlbâială metafizică. Pentru toate acestea a fost ars pe rug. Galilei e un savant de mare prestigiu al timpului său, care, tot împotriva sistemului aristotelic, susține că pământul se învârtește împrejurul soarelui. A stat pentru aceasta, bătrân
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
într-o ființă supremă, spirituală și veșnică, în care văd pe tatăl ceresc al omului. Acest monoteism primordial ne îngăduie să afirmăm, împotriva teoriilor evoluționiste, ideea degenerării formelor religioase la popoarele păgâne, de la teismul pur al revelației originare la polimorfismul panteist al zeităților identificate în creaturi, în lumina acestei idei, fenomenul henoteismului sau al cathenoteismului observat în religiile naturale superioare, ale Indiei, ale asiro babilonienilor, ale egiptenilor, grecilor și romanilor, nu apare ca o cristalizare embrionară a monoteismului, socotit ca ulterior
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a monarhiei constituționale și republicanismului (care structural sunt aproape același lucru), a socialismului, a protestantismului religios de toate formele, dar și a galicanismului catolic, a misticii individualiste de la Fericitul Augustin până la Francisc de Assisi, a kabalisticii, a teosofiei, a asiatismului panteist, a umanitarismului etc. etc.95 Asemenea pagini abundă în publicistica lui Ionescu. Gândirea lui Nae Ionescu este însăși antiteza tradiționalistă, ortodoxistă și naționalistă a umanitarismului universalist al lui Kant. Temele lui Kant sunt omenirea și rațiunea, ale lui Ionescu națiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
savanți de la Princeton și comilitonii. Neo-gnosticii își proclamă opțiunea pentru o religie prin excelență monoteistă. Nimic de reproșat, fiindcă toate marile religii contemporane sunt monoteiste. Dar ei n-au sesizat posibilitatea existenței capcanelor în monoteism, prima dintre ele fiind ispita panteistă. Dumnezeul gnostic e difuz. Filosofii introduc conceptul de transversal, care, folosit cu abilitate, ar fi putut deschide calea transmodernității. Ion Popescu-Brădiceni l-a și inventat în acest scop (numindu-l transversalie), dar ca instrument al unei hermeneutici transmoderniste 273. Dumnezeu-Spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
proaspătă ca roua pe rodul necules”, îmbrăcată în „iie cu fluturi”, la a cărei apariție „Se-nflăcărează macii, simțindu-i pașii goi. Livezile se-apleacă spre ea cu ramuri grele / Și vântul răsuflarea și-o pierde prin zăvoi”. Cu inflexiuni panteiste, izbutită e și o idilă estivală: „Închide astăzi cartea; ne-om dărui naturii. / Ne vom culca în ierburi, și-acum întâia oară, / Pe brațele de sevă și mușchi ale pădurii, / Tu vei simți în sânge, gonind, o căprioară” ori interpretarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
simtit încă de tânăr cum sub pragul conștiinței, se clădeau multe pe deasupra vrerilor sale, posedat fiind de acea „demonie” dătătoare de forme; am văzut cum acestei puteri misterioase cu virtuți pozitive poetul ți aflase obârșia în acel câmp de forță panteist<ref id=”14”>14 Karl JaspersPsychologie der Weltanschaunungen, Berlin, 1992</ref>. Goethe s-a luptat în toată viața sa cu cinci forțe malefice ce au avut un rol hotărâtor in existența acestuia: Daimon a fost cel care i-a hotrât
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
prin setea de Absolut. În centrul cunoașterii stă Dumnezeu, Creator al tuturor unităților, orice parte și orice întreg fiind cuprinse în El. În acest sens, unitățile nu iau naștere prin totalizare, ci sunt esențe mistice. Se poate aplica aici viziunea panteistă a lui Malebranche. Cunoașterea din perspectivă religioasă, se plasează în jurul relației: Dumnezeu - omul - natura. Petre Țuțea s-a oprit la trei cetăți cu destin istoric: Ierusalim, Atena și Roma pentru a ilustra acest proces interior. Astfel, Ierusalimul este simbolul patimilor
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
interpreta pictura în lumina filozofiei contemporane pictorului ne pare un lucru hazardat : pentru a da doar un singur exemplu, vom aminti că Charles de Tolnay *11 a încercat să interpreteze tablourile lui Brueghel 177 cel bătrân drept expresia unui monism panteist comparabil cu cei al lui Cusanus sau Paracelsus și anticipîndu-1 pe cel al lui Spinoza și Goethe, încă și mai primejdioasă este "explicarea" artelor pe baza unui "spirit al epocii", practicată de 'Geistesgeschichte, o mișcare pe care am criticat-o
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
cea atomistă, deși tot de tip "materialist", menținută aproape neschimbată pe toată perioada școlilor lor de gândire; o regăsim la Cicero, apoi la Marcus Aurelius. Elaborată în principal de Crysippe, la sfârșitul secolului III î.Ch., ea propune o interpretare panteistă, dar și providențialistă, aspect care o va aduce în apropierea credințelor creștine primitive. Materia este animată de o rațiune divină și se bucură de un echilibru intern, datorită faptului că senzațiile asigură un schimb fluid și armonios între corpuri. Viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului, principii compoziționale clasice (simetria, circularitatea etc.) - limbaj care valorifică expresivitatea registrului popular, arhaic, regional, oral, simbolic etc. tipologia poeziei tradiționaliste: - cultivarea speciilor cu relevanță tradițională: lirica religioasă, poezia bucolică și panteistă, poezia chtoniană (elogiul energiilor germinative ale pământului); poezia de inspi rație mitică și de sensibilitate metafizică (cu puncte de tangență cu poezia expresionistă) - construirea viziunii poetice pe repere ale unui univers existențial rustic, bucolic (plai natal, natură umanizată/sacralizată, spațiu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
aceasta. Versurile dezvăluie familiaritatea autorului cu spiritul poeziei europene, îndeosebi cu Rainer Maria Rilke și Stefan George, și în același timp trădează comuniunea cu spiritul filosofiei existențialiste. Lirica lui P. e un imn închinat naturii, percepută ca altar cosmic, întrupare panteistă a divinității, manifestare a sacrului în toate ale firii. Ființele apropiate, dătătoare de viață, Tatăl și Mama, capătă alura unor forțe primordiale, mai mult decât mitologice, iar liniștea satului, a pământului și a codrului e întrevăzută ca o imagine a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
scrierile. Filosofia lui Spinoza atinge apogeul influenței sale nu în secolul al XVII-lea, căreia îi aparține, ci două secole mai târziu, în secolul al XIX-lea. A influențat în mod vădit gândirea contemporanilor săi: filosofia lui Schelling 19 , idealismul panteist al lui Hegel 20 și noua etică a lui Nietzsche 16. Baruch Spinoza descinde dintr-o familie de evrei portughezi, proveniți din exodul maranilor din Spania (1592), emigrați în Olanda. A studiat matematica, fizica, astronomia, mecanica, chimia și medicina. A
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
în fața singurătății. Metafora copacul simbolizează fie poetul ascet, fie comunicarea între cer și pământ; copac pribeag semnifică poetul izolat, răzleț, dezrădăcinat, fără speranță, nestatornic, iar epitetul pieziș asigură tonalitatea gravă. Divinitatea este invocată să se reveleze sub forma cântecului -, trimitere panteistă ("pasăre ciripitoare"). Nereușind să perceapă existența divinității, poetul se simte "umbră de fum", figură fantomatică. În acest psalm se conturează două planuri, în opoziție: uman și vegetal. În planul uman se află eul liric, inadaptat, singuratic, mistic și teluric, nemulțumit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
observația adăugînd că: „Printre grindina de imagini a acestui volum străbate și o nedezmițită aspirație poetică, un fel de apel cosmic, de confundare În ritmul interior al elementelor naturii”. Iar Perpessicius vedea În Zodiac un „al doilea moment al suitei panteiste”, urmînd celui ilustrat, după părerea sa, de Brățara nopților, și evidenția, la rîndul său, un „elan cosmic, arborescență imagistă și pînă și briza, cînd expansivă și cînd potolită, a imnurilor de expresie umanitară din poemele «firelor de iarbă» ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de afaceri comercial-turistice. Blestemul epocii nu cruțase nici cele sacre, și nici pe cei îndrituiți prin vocație să le slujească. Romancierul-sociolog Lobo Antunes apără și ilustrează cauza păturii silențioase, disprețuite și orbite, reliefând sublimul ei sufletesc, omenia păstrată prin recurs panteist la frumusețea naturii și a roadelor pământului. La polul opus, al ironiei vitriolante, se află elita celor ce profesează disprețul de clasă, aproape rasist, față de sărăcime și tentativele ei de revoltă, dar și categoria de parveniți-colaboraționiști ce nu vor ezita
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
s-ar afla în ea. N-o face dintr-o subită conștiință morală, ci cu gândul că se va înveșnici în natură, că atomii trupului ei se vor amesteca în timp cu toate minunile de sub soare. O speranță de tip panteist, nu foarte diferită de cea a autorului care semnează un roman cu credința că va fertiliza cugetul și inima cititorilor de față și viitori. Don Juan, un mit inepuizabil Critica este unanimă în a aprecia drept capodoperă "La saga" / "Fuga
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
că Dumnezeu este un EU, deci o persoană, sau Persoana care are adevărata existență, aseitatea, și Creatorul tuturor celor care există („Eu sunt Cel ce sunt”). Astfel, omul nu vede în Dumnezeu o esență impersonală, una cu lumea, în înțeles panteist<footnote Lect. Dr. Carmen-Maria Bolocan, „Treptele urcușului duhovnicesc și rolul lor catehetic în «Despre viața lui Moise» a Sfântului Grigorie de Nyssa”, Teologie și Viață, Anul XIV (2004), Nr. 1-6, p. 77. footnote>. Moise intră pe vârful muntelui Sinai, în
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
În acest fel, având mai puține dorințe, probabilitatea ca ele să fie nesatisfăcute scade și oamenii pot trăi într-o stare psihologică de pace sufletească (ataraxie). c) Școala stoică rezolvă problema discrepanței arătând că aceasta este o iluzie. Stoicii erau panteiști, considerând că Dumnezeu este prezent în tot ceea ce există. Dacă Dumnezeu este peste tot, atunci cum poate exista răul? Răul nu există spuneau stoicii. Răul este corelatul binelui. Binele, așadar, nu poate există fără rău și, în consecință, răul este
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
și grupul comunitar-uman, simbolistica erotico-sexuală se extinde la planul cosmic. Lumea este constituită bivalent, din „perechi complementare” care, evident, se completează/compensează reciproc după modelul „cuplului”: „Cer/Pământ”, „Aer/Apă”, „Soare/Lună” etc. În felul acesta, concepția mitică, de factură panteistă a Lumii, tinde să fie expresia simbolică a unei stări de „rotizare universală”. Ritualurile erotico-sexuale ilustrează mituri, personaje și/sau situații. Ele asociază dansul cu muzica și poezia. Un loc aparte îl ocupă în acest context, atât ca „temă”, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
sunt Vedele, Upanishadele, Mahabharata, Ramayana. Temele fundamentale sunt: dharma (etica și ândatoririle oamenilor), samsara (ciclul naștere, viață, moarte, renaștere), karma (acțiune și reacție), moksha (eliberarea din ciclul samsara). Divinitatea este conceptualizată diferit de la o școală la alta: în teologia monoistă/panteistă, Brahman este Sinele suprem, spiritul unic și nediferențiat, esența tuturor lucrurilor, principiul infinit la care omul poate accede doar prin cunoaștere, prin meditație, prin dobândirea înțelepciunii ultime, a identității sufletului individual cu Brahman; alteori divinitatea este personalizată ca Ishvara, ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]