127 matches
-
Două fiice ale bătrânului an Bătrânul an dă sens vieții fiecărui muritor într-un anume fel. Eu ca un sol al acestuia venerez două dintre fiicele lui. Iarna cu o caleașcă de omăt într-o rochie cu diamante, cu pantofiori de cleștar, ne aduce Nașterea Domnului, sărbătorile, distracția și multă lumină. Și ce mai case! Dorm alene sub plapuma de nea. Pădurile suferă crivațul inedit de gheață al iernii, toată natura își permite haine grele de omăt... totul pare învăluit
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
a oprit nu pentru că așa îi era voința, ci pe motiv de deces. Băiatul eroului, cum era catalogat Haldan pînă la 23 august 1944, a devenit băiatul cotropitorului, începînd cu aceeași dată. În atare condiții, a schimbat hăinuțele curate și pantofiorii cu niște pantaloni rupți în fund și cu rapănul corespunzător pe piciorușele expuse direct glodului și prafului. Doamna Haldan păstrase doar cîteva seturi de tacî muri, farfurii și ceșcuțe pentru cafea. Mai păstrase și un capot superb și o eleganță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cam ieșeau din picioare, într-un chip caraghios și simpatic. Șleamp, șleamp. Micuță, energică, de o veselie mocnită, plină de bunătate. Ceva foarte puternic ne unea în acele clipe, ascunse de capriciul memoriei, ca niște boabe de diamant, în acei pantofiori modești și scâlciați. * De revelionul 1962-1963 nu-mi amintesc. Poate că n-a fost nici un „revelion”... Oi fi stat acasă, cu părinții... Îmi amintesc, în schimb, bine de după-amiaza și seara zilei de 31 decembrie când, împreună cu cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
luminos la fel de incitant și răcoros ca un vin alb scos dintr-o frapieră cu gheață. Port o rochiță ciclame din cele mai scumpe materiale, cu o panglică sub bust scoțându-mi sânii în relief, nimic indecent și o pereche de pantofiori albi cu tocul cui. Știu că arăt bine, m-am cercetat într-o oglindă și el va fi mândru de mine. Vom fi fericiți, iar eu voi încerca să fiu o soție bună. Așa își spunea în gând Carlina, bucurându
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
scris cu majuscule ,,Solnok”. Era denumirea unui oraș ales la întâmplare din Vestul țării, dincolo de graniță. Fiecare respirație îi era din ce în ce mai grea și anevoioasă. Psihic era epuizată, iar plămânii parcă îi ardeau de atâta efort. Picioarele îi zvâcneau dureros în pantofiorii cu care stătuse încălțată atâtea ore. Stomacul se răzvrătea neavând în acel moment nici o posibilitate de a-l potoli. Își adună toată energia pozitivă, ridică repede capul și privi cu fermitate înainte. După ce coborâse din tren o cuprinseră frisoanele temerii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fi valorificată tehnica Lotus (Floarea de nufăr): plecând de la ideea de ,,obiect" magic întâlnit în poveștile din care au fost dramatizate anumite fragmente, copiii dau opt exemple din această sferă (de exemplu, turtița, ridichea uriașă, mărul de aur, mărul otrăvit, pantofiorul de sticlă, punguța cu doi bani, lada veche, lada nouă), urmând ca pentru cele care vor fi alese să se caute opt caracteristici care să-i ajute pe cei care confecționează decorul să-l realizeze cât mai aproape de maniera în
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
cu copiii pentru... promenadă. Da! Pentru că gara (Atocha) nu era cleioasa și cenușia clădire cunoscută de noi, ci o seră cu plante exotice într-un microclimat, loc de joacă pentru fetițe îmbrăcate cu rochițe de catifea, lungi, cu danteluțe și pantofiori de lac și băieței simpatici, roșii în obraji de atâta alergătură. Uși de sticlă care se deschid automat; automate care îți dau informația necesară; scări rulante; și-n mijlocul sălii de așteptare un grup „statuar” reprezentând un cufăr, o geantă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
drăguțe, petreceri drăguțe, filme drăguțe, cadouri drăguțe, restaurante drăguțe. (Tot astfel există emisiuni drăguțe, cu și pentru femei: două sau mai multe cucoane sporovăiesc drăguț, despre tot felul de întâmplări de viață, triste sau dră guțe, contemplă poșețele, rochițe sau pantofiori drăguți, se plâng nițel de bărbați, deși, una peste alta, sunt drăguți. „Drăguț“ funcționează bine în regim diminutival. Se împacă bine cu „mâncărică“, „hăinuțe“, „plimbărică“, „supiță“, „bârfuță“, „glumiță“ etc. Știu. Degeaba bombăn. Foarte multe telespectatoare adoră acest tip de emisiuni
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
unde asfaltul de sub tălpi e-atât de etanș încât moartea din pământ nu ți se mai poate încolăci pe după glezne. Îmi doream să merg cu trenul ca doamnele de la oraș, cu unghiile lăcuite în roșu, să calc pe asfalt cu pantofiori grațioși ca niște căpșoare de șopârlă, să-mi sune în urechi clic-clac-ul sec al pașilor, așa cum văzusem la oraș, unde mă dusesem de două orila medic. Măcar că până atunci cunoscusem numai țărani, nu mă împăcam cu viața înlăuntrul cercului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
unde se găsea covorul. Aveam cincisprezece ani când am sosit la oraș, și-am dat aici peste cu totul alte lucruri și-am învățat românește. La început cu greu, ciulind îndelung urechea și simțindu-mă covârșită. Adevărat, aveam acum niște pantofiori din piele de șopârlă care făceau clic-clac când călcam pe asfalt, dar nu prea mă aveam deplin la îndemână pe mine însămi. Îmi părea că, atunci când umblam prin oraș, nu mai rămăsese din mine decât vârful degetelor vârât în pantofii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
orice frumusețe își pierde înțelesul specific, se schimbă în opusul ei, devine obscenă. Așa se întâmplă cu oamenii frumoși care îi maltratează pe alții, cupeisajele frumoase în care s-a încuibat mizeria umană, și la fel stau lucrurile cu frumoșii pantofiori de șopârlă, chiar dacă mă seduce clic-clac-ul lor pe asfalt. Reclama la pantof mă agresează cu amintirea unor oameni reali, torturați sub dictatură și la distrugerea cărora am fost martoră. Pantofiorul grațios de pe afiș, așa mi se pare, e gata de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
încuibat mizeria umană, și la fel stau lucrurile cu frumoșii pantofiori de șopârlă, chiar dacă mă seduce clic-clac-ul lor pe asfalt. Reclama la pantof mă agresează cu amintirea unor oameni reali, torturați sub dictatură și la distrugerea cărora am fost martoră. Pantofiorul grațios de pe afiș, așa mi se pare, e gata de orice mârșăvie. Nu-mi voi cumpăra niciodată un asemenea pantof și nu l-aș accepta nici dacă cineva mi l-ar face cadou. Pentru că n-aș fi sigură că pantoful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
măsură și mergea în cârje, frumușel și simpatic, s-a căsătorit cu o fată foarte frumoasă și bogată. Pe acele timpuri, părinții și fetele erau fericite să se căsătorească cu meseriașii, iar cizmăria era foarte căutată. Doamne, făceau cizmarii niște pantofiori de damă în găurele de îți era mai mare dragul să-i porți, ceea ce n-am mai văzut. La fel și unchiul Alexandru, s-a căsătorit tot cu o fată bună și amândoi și-au cumpărat mașini mari de cizmărie
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
i-am aruncat o privire cam fioroasă. Nu prea eram în apele mele, Edo, de bună seamă! — Bine, scumpico, las’ că vorbim după extemporal, a oftat Leni din rărunchi și s-a sculat alene, aranjându-și părul buclat. Oricum, aduc mâine pantofiorii, să-i vezi! — Nu pot să pricep ce naiba găsești la pisicoasa asta! am mormăit eu în loc de bună ziua. „Stai un picuț“, „scumpico“, „pantofiori“... Treanca fleanca! Georgiana se uită la mine perplexă. Pistruii de pe față sunt stacojii de-a binelea. — That’s
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
după extemporal, a oftat Leni din rărunchi și s-a sculat alene, aranjându-și părul buclat. Oricum, aduc mâine pantofiorii, să-i vezi! — Nu pot să pricep ce naiba găsești la pisicoasa asta! am mormăit eu în loc de bună ziua. „Stai un picuț“, „scumpico“, „pantofiori“... Treanca fleanca! Georgiana se uită la mine perplexă. Pistruii de pe față sunt stacojii de-a binelea. — That’s it! declară ea, țâșnind din scaun. Mă mut din ban că. Oricum mă chemase Leni să stau cu ea zilele astea, cât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru că aceasta era singura modalitate de a învăța să citească. Se trezi dimineață devreme, mama o găti cu uniforma apretată, "Doamne, iar apret!" -, îi prinse buclele în enorme funde albe, "Așa se poartă." -, fetița se încălță pentru prima dată cu pantofiorii de lac și cu șosețelele trei sferturi nepurtate până atunci. Sanda o privi în extaz, necontenind să se mire: Ce mare ai crescut, Luana! Ești aproape o domnișoară. Când s-a întâmplat asta? Încătușată în uniforma scrobită, fetița abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în urmă. Agățate una de alta făceau un dans de balansoar, sus și jos. Oamenii de pe stradă priveau cu sprâncenele ridicate mersul ciudat al celor două. O dată ce ochii le alunecau în jos, se opreau în loc uluiți. Într-un picior un pantofior elegant, cu toc subțire, în celălalt unul sănătos, bine făcut, cu talpă joasă, încheiat cu șiret. Fiind dezvoltată, domnișoara Voch avea admiratori printre elevii mai mari. Un oarecare Săndel, din clasa a VIII-a, îi trimitea bilețele și insista ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de scândură, pe mai spumoase ori mai domoale talazuri. Ca să pară din rasa stăpânilor o acei generali-maiori de câte un metru cincizeci și doi, ambulante butoaie pe care nici un centiron nu le-ar fi putut cuprinde, agitând mânuțe și mutând pantofiori, cefoși, cu năsuc se puneau pe îngrășat, mergeau aplecați pe spate. Făceau căsătorii norocoase, plecau în misiuni îndepărtate, în capitală cinau la un restaurant anume, cu sentinele la poartă. Alții capotau și reveneau lângă mine, socotitori, pontatori, normatori, blestemându-și
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
dintre enigmele vieții de cuplu. Autoironică, dar fără predispoziție pentru concesii, ea cercetează, analizează, evaluează și prognozează. Rachel știe că are alături un ins corect ca un dezacord, sincer ca o vulpe la coteț și elegant ca un mistreț în pantofiori de balet. Nora Ephron: Arsuri la stomac: Editura Humanitas, București, 2006. Preț: 17,00 lei. programe TV locale ANALOG Sâmbătă: 17. 00 Teleshopping 17. 30 Automatul lui Kempelen - șah cu maestrul internațional Ioan Mărășescu 18. 30 Știri 19. 00 Ceasul
Agenda2006-24-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/285064_a_286393]
-
Basarab" (furișându-și în tașcă șapca de licean) să-i facă mamei cumpărăturile casei - poate mândrele studente din anii '60. Pe mine m-a vizitat ades Poezia cu minijupă, furouri foșnitoare, cu superbele-i picioare în ciorapi de mătase și pantofiori cu toc cui. Era Femeie, privea cu sânii și nu se-nșela niciodată. De la rochia-i de nuntă până la cea de doliu, rezuma toată viața. Pare-se că menirea mea era să fiu domn, nu poet. Am trecut de 99
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
făceam. Statuii fotografiate, una chiar de alură sobră, clasică (atîtea în Iași!), trebuia să-i dau un aer optimist, îi întindeam comisurile pînă se ivea zîmbetul. Țărăncilor în costum național, fotografiate la căminul cultural, trebuia să le schimb opincuțele cu pantofiori. Veneau cei de la secția agrară "din teren" cu cîte o poză de muncă: nenorociților care scormoneau pămîntul cu săpăligi le dădeam jos căciula și trebuia să le ghicesc - frenologic - fruntea, părul, îi descălțam de opinci și-i încălțam cu cizme
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
-a fost cea mai fericită epocă a Teatrului Național Timișoara, îl ispitesc, ca să-l pun în încurcătură. Nu ezită: „cam prin 1967-1970, era ceva de nedescris. Aveam și matinee, aveam două spectacole sâmbăta, două duminica. Mi-aduc aminte că la «Pantofiorul de aur» sau la «Câinele grădinarului», prima montare, puneau 800 de bilete la casierie azi, și mâine la prânz nu mai găseai bilet: toate se vindeau la casă, nu umblai să momești spectatori. Acum, mare noroc cu organizatoarele, aduc copii
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
e frig și zăpadă. Albulescu face pe fantele, vrea să arate gagicilor cât de tare e, de-aia merge așa dezbrăcat pe ninsoare, explic eu, doct. |sta nu zicea nimic, dar să-l fi văzut cum îi intrase zăpada în pantofiori și cum îi smulgea viscolul parpalacul de pe el! I-am împrumutat până la urmă o flanea de la mine, să nu decedeze de ftizie marele poet.” (pp. 75 - 76) De data aceasta, problema lui e alta. Se-ndrăgostește de Iustina, una din
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
pierderea unei vîrste edenice, autorul sugerează un „departe” metafizic, pe care dorește a-l recupera prin chiar mijlocirea zonei sacrificiale înscrise în traseul său biografic. Ontogenia lirică repetă filogenia destinului uman: „Pe vremea cînd pescuiam în apele tulburi, viața avea pantofiori/ de fetiță mergînd la școală, nu știam dacă peștele este o jucărie/ sau cina pe care urma să o iau/ lîngă tufa de corcoduși cu fructe mici și amare/ ca zilele mele de-acum. Pe vremea aceea cîntam la flaut
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
că mă aflu într-o capitală europeană la sfîrșitul anului 2002. Cineva pare să fi dat ceasul îndărăt. Ritmul Vienei rămîne unul de vals. Micul atelier al tapițerului, cocheta prăvălie a pantofarului, în centru, plină de calapoade de lemn și pantofiori de cenușăreasă pentru decor, firme de croitorie care anunță că fac orice fel de modificări, pivnițe-birturi cu lumînări și celebrele Heurige, mici restaurante ale unei familii, unde se bea vin nou. Dar locul cel mai puțin schimbat al Vienei este
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]