1,756 matches
-
legături strânse cu Arhiepiscopul Athenagoras, autoritatea ortodoxă pentru întreaga Americă Latină. Am fost onorat să luăm masa împreună la Reședința din Havana, în prima zi a Paștelui Ortodox din 2005. Tot la Havana am avut relații foarte cordiale cu nunțiul papal Luigi Bonazzi, care mi-a oferit o medalie specială cu efigia papei Ioan Paul al II-lea. Am fost impresionat plăcut când nunțiul papal a oferit o "cină de despărțire" la plecarea mea din Havana. Astfel de momente erau oferite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
zi a Paștelui Ortodox din 2005. Tot la Havana am avut relații foarte cordiale cu nunțiul papal Luigi Bonazzi, care mi-a oferit o medalie specială cu efigia papei Ioan Paul al II-lea. Am fost impresionat plăcut când nunțiul papal a oferit o "cină de despărțire" la plecarea mea din Havana. Astfel de momente erau oferite doar celor mai apropiați prieteni ai unui ambasador. Eu și familia mea suntem ortodocși, dar am avut un profund respect față de celelalte culte religioase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
când ai o Musafiră de o asemenea importanță. Plictisit să tot asculte același vals, deschide televizorul. Începe să baleieze posturile. Ajunge pe RAI UNO. Se transmite slujba de la Vatican. În Piața San Pietro, credincioșii se pregătesc să asculte finalul discursului papal, pe care pontiful îl rostește în mai multe limbe străine. El spune, întâi, în italiană: — Doamne, apără-l pe robul tău, Lionel Frunza, și fă-l să treacă peste această zi de cumpănă. Inițial, lui Lionel nu-i vine să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
plecat. - Uau! făcură ceilalți în semn de apreciere. - Eu, zise Vlad Țepeș, nu-s lăudăros ca voi. S-au scris cărți și s-au făcut filme despre mine. Sunt și în cartea recordurilor, cu 759 de turci și opt soli papali pe care i-am tras în țeapă într-o singură zi. Da’ un lucru nu-nțeleg, zise Țepeș înfuriindu-se: după ce i-am bătut de atâtea ori noi toți, cum se face, da, cum se face că nenorociților ăștia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care se va referi În mărturiile sale. Apoi va căuta prin toate căile să alarmeze opinia publică mondială și va reuși să intre În contact cu un diplomat suedez, baronul van Orther... Va Încerca apoi să fie primit de nunțiul papal de la Berlin, dar va fi respins...“ Sfârșitul Îi va fi pe cât de tragic pe atât de absurd: „În luna mai a anului 1945 trupele franceze Îl vor lua prizonier și‑l vor azvârli În Închisoarea Cherche‑Midi, unde Însinguratul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Da, s-a făcut că rîde Magda U., după revo ne-am dat în Gutenberg. Trebuia să mă obișnuiesc și cu lipsa de onorabilitate a unor redactori. Doamna Bee a părăsit editura, lăsînd baltă tot. Și-a înjghebat, cu binecuvîntare papală, alta. La un salon de carte, a fost premiată "pentru profesionalism". Sărmana făptură! Mă-ntreb dacă știe în ce secol a trăit Maiorescu". "Am citit și eu, în "Limbă și literatură", prin '93, o recenzie la antologia voastră, semnată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
galerie foarte select..., care include giganți ai veacului trecut, precum Gandhi sau Mandela. Îndr...znesc s... evoc în câteva rânduri memoria sfanțului p...rinte pornind de la câteva dintre numeroasele scrieri ce imortalizeaz... reflecțiile sale - fie c... este vorba despre enciclice papale, scrisori apostolice sau mesaje pentru diplomații acreditați la Vatican. Aceste reflecții privesc economia și societatea, relațiile dintre state, starea lumii. Reflecțiile sfanțului p...rinte au c...utat s... r...spund... la mari întreb...ri generate de evoluția societ...ții moderne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
ei internă; prizonier al primei erori, principele e forțat s-o facă și pe a doua, și altele probabile. De aici o întreagă teorie a cauzelor pierderii puterii (Cap. XXIV). Lectura atentă a capitolului "Despre principatele eclesiastice" (asta însemnînd puterea papală, teocratică) descoperă o calculată detașare ironică. Intrucît sînt guvernate de o Rațiune superioară, ar fi un semn de orgoliu, spune autorul, dacă s-ar încumeta să le analizeze. Ar comite, deci, un fel de hybris. Folosește figura retorică a preteriției
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
făcut state puternice." Deși îi era prea cunoscută criza morală, corupția sălbatică din timpul papei Alexandru VI, cel incriminat de Guicciardini în Istorii, și cauza atitudinii anticlericale din epocă, Machiavelli nu întîrzie în detalii ocazionale și întruchipări vremelnice ale puterii papale. Pe el îl interesa locul instituției în stat și pe aceasta n-o discreditează. Dimpotrivă, îi acordă un credit enorm de instituție, sine qua non în obținerea ordinii civile, fără să afecteze independența statului, în concluzia lui e o sentenție
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
răspuns că francezii nu se pricep la politică, deoarece dacă s-ar pricepe, nu ar fi lăsat ca biserica să devină atît de puternică. Experiența ne-a arătat în adevăr că puterea pe care au dobîndit-o în Italia, atît statul papal cît și Spania, se explică prin acțiunea Franței, iar înfrîngerea acesteia se datorează lor. De aici putem deduce o regulă generală care nu greșește niciodată sau numai rareori: anume că acela care este cauza puterii cuiva se prăbușește el însuși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sînt puțini. În vremurile noastre, am văzut că au înfăptuit lucruri mari doar aceia care au fost socotiți zgîrciți, pe cînd ceilalți au fost nimiciți. Papa luliu II, după ce s-a folosit de faima dărniciei pentru a ajunge pe tronul papal, nu s-a mai gîndit apoi nici o clipă s-o păstreze, pentru ca să poată purta războaie. Regele de azi al Franței a întreprins războaie nenumărate fără a pune biruri noi pe supușii săi, numai pentru că economia lui îndelungată i-a îngăduit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și ambiția la un exces enorm și care nu cunoștea altă Justiție decît propriul interes. Or, dacă e adevărat că unul din cei mai răi oameni care au purtat vreodată tiara este cel care a întărit cel mai mult puterea papală, ce-ar trebui să credem despre eroii lui Machiavelli? Capitolul se încheie cu elogiul lui Leon X, ale cărui ambiție, desfrîu, și nereligiozitate sînt destul de cunoscute. Machiavelli nu-l elogiază chiar pentru aceste calități, dar îi face curte: la așa
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
întors la Dumnezeu după o lungă rătăcire prin pustiu sau un exil teribil, încarnează mitul creștin însuși, structurat în trei momente: căderea, pocăința, botezul/mântuirea. Maria din Magdala a rămas aproape nouă veacuri prizoniera acestei tradiții, consfințită oarecum prin sphragis papal. În 1518, Jacques Lefèvre d’Etaples (1450-1537), matematician și filozof convertit la exegeză biblică, publică lucrarea Maria Magdalena disceptatio, în care demonstrează, analizând cu atenție fragmentele evanghelice și comentând critic opiniile Părinților, că nu există nici un argument valabil pentru menținerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și implicase o pierdere fatală de credibilitate pentru Biserică. Punctul critic pentru milioane de catolici fusese enciclica Humanae vitae de Paolo VI (1968), care condamna ca păcat orice formă de contracepție. "Enciclica pilulei" mă determinase să pun întrebarea critică magisteriului papal cu cartea Unfehlbar? Eine Anfrage (Infailibil? O întrebare) (1970). În schimbul acceptării propunerii unei soluții teologice constructive, înaltele ierarhii ale Bisericii au încercat să închidă gura teologului catolic care punea această întrebare: au încercat să mă discrediteze în interiorul Bisericii și să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să închidă gura teologului catolic care punea această întrebare: au încercat să mă discrediteze în interiorul Bisericii și să mă distrugă în mediul academic prin revocarea missio canonica. În ambele cazuri fără succes, după cum se știe. Morala sexuală enunțată de magisteriul papal, care în acel timp era mărul discordiei, este astăzi acceptată de o minoranță tot mai restrânsă de catolici, în ciuda faptului de a fi regăsit un consens deplin din partea papilor următori, a numeroaselor călătorii, discursuri și documente papale în sprijinul său
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
enunțată de magisteriul papal, care în acel timp era mărul discordiei, este astăzi acceptată de o minoranță tot mai restrânsă de catolici, în ciuda faptului de a fi regăsit un consens deplin din partea papilor următori, a numeroaselor călătorii, discursuri și documente papale în sprijinul său. Dar autoritatea papală, infailibilitatea și incontestabilitatea papei aveau să fie agitate pentru totdeauna, cum s-a confirmat prin erorile de neînțeles din comportamentul papei Benedict al XVI-lea față de Bisericile protestante, musulmani și evrei și față de milioane
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acel timp era mărul discordiei, este astăzi acceptată de o minoranță tot mai restrânsă de catolici, în ciuda faptului de a fi regăsit un consens deplin din partea papilor următori, a numeroaselor călătorii, discursuri și documente papale în sprijinul său. Dar autoritatea papală, infailibilitatea și incontestabilitatea papei aveau să fie agitate pentru totdeauna, cum s-a confirmat prin erorile de neînțeles din comportamentul papei Benedict al XVI-lea față de Bisericile protestante, musulmani și evrei și față de milioane de persoane infectate cu virusul HIV
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de secol XIX și să restituie puterea de decizie despre "adevăr" în problemele privitoare la credință și morală unui "magister" ecleziastic, așa cum se cere chiar în enciclicele cele mai recente despre credință și rațiune. Sub acest spirit antimodern, în Roma papală se consideră încă posibilă exercitarea unei presiuni, din culise și uneori chiar și la scenă deschisă, asupra guvernelor și parlamentelor alese democratic pentru ca deciziile lor să se supună "moralei" catolice romane. Când văd, de asemenea, miracolele ce sunt aprobate în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
că eu (și puțini alți teologi ai ultimelor decenii) am tratat sistematic în toate cărțile mele și despre aspectele negative ale religiei: în volumul Iudaismul, de exemplu, se regăsesc informații precise și critici ale persecuțiilor medievale față de evrei, a anti-iudaismului papal și luteran, ale Holocaustului și ale problemei palestiniene. Într-un al doilea volum, Creștinismul, despre Cruciade, Inchiziție, vânătoarea de vrăjitoare, războaiele religioase creștine și antiiudaismul roman. Într-un al treilea volum, Islamismul, despre războaiele civile și de cucerire ale lumii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tocmai un substitut al religiei: a te simți un unic întreg cu o mulțime precum țara, națiunea, partidul sau un conducător, specifică experiențelor de fuziune amețitoare și isterice ce au loc în manifestările de masă, incluzând aici și ieșirele publice papale. Mistica religioasă autentică semnifică experiența unității persoanei cu ceea ce este mare și conține toate lucrurile, cu realitatea ultimă și supremă, Absolutul înțeles ca Dumnezeu, Brahman, Dharma sau Nirvana. Este prezentă în special în spiritualitatea indiană în Vedănta, în yoga samkhya
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sferturi de oră. În timpul celor șapte ani la Roma rugăciunea era mult mai elaborată și îi dedicam mai mult timp. Am participat mereu cu maximă seriozitate în fiecare zi, de la liturghia simplă până la celebrările pontificale ale episcopilor și la liturghia papală în Basilica San Pietro, trecând de la cea cântată în latină la aceea pompoasă în germană. Pe lângă celebrarea zilnică a euharistiei în Pontificium Collegium Germanicum erau obligatorii: rugăciunea în comun de dimineață și seară în tăcere în capelă și Adoratio, adorația
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
avea să fie răspândită prin toate mijloacele, nu în ultimul rând prin liturghie. În cele din urmă, în 1854, era definită ca dogmă de către Papa Pius al IX-lea care, după ce pierduse Statul Pontifical al Bisericii, hotărâse proclamarea dogmelor primatului papal și a infailibilității în cadrul Conciliului Vatican I (1870). După definiția din 1854, teologia morală catolică a abandonat încetul cu încetul teza tradițională conform căreia coborârea sufletului în fătul uman are loc după momentul conceperii. Aceasta era gândirea lui Aristotel, a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
scopul de a bloca toate inițiativele, și, au refăcut sistemul roman contrareformist, antimodern, de origini medievale, cu un episcopat complet domesticit. Este valabil aici avertismentul: Viața îl pedepsește pe cel ce ajunge prea târziu". În spatele strălucitoarei fațade mediatice a Bisericii papale, în realitate este tot mai evidentă prăbușirea structurilor responsabile cu grija pastorală: extincția clerului obligat la celibat și numeroasele scandaluri de pedofilie, mii de parohii fără paroh și vânzarea în masă a bisericilor, fuziunea forțată a parohiilor în "unități parohiale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tembelism. Evident că la mijloc e vorba de gelozii, de spaime, de calcule meschine. Din acest punct de vedere, Teoctist a fost un politician mult mai înzestrat decât urmașii săi. El a înțeles ce se poate obține dintr-o vizită papală într-o țară în care stigmatul necredinței comuniste încă făcea ravagii. Iată că neo-activiștii în sutană ai momentului au mai coborât un etaj în catacombele fundamentalismului, intoleranței și urii față de celălalt. Nu-i mai puțin adevărat că, în România, apartenența
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
cura sufletească, cum se cuvine în păresimi, în miezul lui faur purcesem spre casă luînd den stațiune în stațiune cîte o escortă de siguranță de trei gendarmi călări, ca să ne apere de briganți. Tot așa făcusem și ducîndu-ne prin statul papale, căci aici mai mult ți-e asigurată viața de veci, nu cea mizeră, temporară, ce toți ți-o atacă, ca mai curînd să te bucuri de eternitate." Fraza e ductilă și elegantă, surprinzătoare la autodidactul de numai 21 de ani
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]