115 matches
-
prin” sau „în forță”) la o viziune coerentă despre valorile clasice ale societății occidentale. Studentul socialist, în schimb, va expune pe propriul său tricou portretul lui Che Guevara, așa cum artistul poporului - lansând un performance subvenționat de stat - va introduce crucifixul „papistaș” într-un vas cu urină. În ambele cazuri nu e vorba decât despre exercițiul revendicării „drepturilor omului”, prin care bugetele publice ajung să fie extorcate în numele unui tot mai vag „bine comun”. Trebuie observat faptul că schimbarea „vechii ordini” (viva
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
întâmplărilor petrecute după ce „a eșit fericitul Nifon den Țara Panoniei” (ieșire coincidentă cu afurisirea domnului și a poporului), fiind consemnate retragerea la Athos, moartea lui, invocându-se fapte pilduitoare, între care și convertirea a circa șase mii de „turci, armeni, papistași și de alte erese”, textul devine o ramă pentru nararea altor evenimente, o cronică favorabilă Craioveștilor („Băsărăbeștii”), „neam blagoslovit”, „carele era mai ales și mai temătoriu de Dumnezeu”, și lui Neagoe Basarab, pe care, în țară fiind, Nifon „îl întăria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
irlandezii, presupuși descendenți ai sciților antici 11, ar fi fost un popor barbar, loial unui sistem tribal și încăpățînat în a-și păstra credință catolică, respingînd în mod de neînțeles practicile evident superioare ale religiei protestante. "După credință sînt cu toții papistași, dar cei mai multi par atît de neciopliți și de lipsiți de judecată, încît i-ai putea crede mai degrabă atei sau pagini". În această perioda cele mai importante publicații din Anglia nu scăpau nici o ocazie de a-i trata pe irlandezi
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
zei! nesmintit regim de biserici Molid, cea mai nouă crește cu amplasamentul, focar în lentila topografică a văii, moda frescei exterioare după veacuri, poalele nu-i sînt nici tencuite, suspensiile de lumină pe ceasul Amurg, vine ceasul și acum este, papistașii mai aproape, îmbogățiți și ei nemăsurat în zile de praznic, faciamo festa tutta via! Întors către Sine paliativ la deșertăciune, km 63+5 peste Moldova la munți luați în nume propriu, dar nu în desfătări se va opri dorul omului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
interesat de producția de abecedare, de alfabetizarea propriu-zisă, dar și ideologică a maselor. Rilke și Gide, primul citat cu un fragment din poemul Cartea pelerinajului, autor de o mare sensibilitate religioasă, este asociat aici decadenței occidentale și, implicit, homoerotismului prelaților papistași. Nota bene, scena de mai sus va fi reluată și amplu dezvoltată într-un alt roman, Principele, unde tot un secretar, venit din Occident, messerul Otaviano, ultrarafinat cultural, va conduce dezmățul beizadelelor deșucheate de la Hanul Cailor. Acolo, însă, nu va
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de către primii a vechiului sistem de măsurare a timpului ar fi dus la Înlăturarea unui important element creator de diferență Între membrii celor două denominațiuni catolice. Sărbătorile religioase comune puteau fi cinstite deodată. Un mare motiv de raportare distantă la „papistași” ar fi dispărut astfel, lăsând loc unui factor stimulativ pentru dezvoltarea sentimentului de solidaritate și de comuniune cu cel de aceeași credință. În al doilea rând, monarhia administrativă austriacă Încerca să subordoneze timpul sărbătorii, gestionat de Biserică, exigențelor statului, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
se constată o fortificare a acestui sens după unirea religioasă, când epitetul „lătin” poate fi atribuit și unei realități confesionale maghiare sau chiar românești, calificată drept catolică sau de tendință catolică. Tot aceleiași epoci i se poate atribui succesul termenului „papistaș”, derivat din maghiară (pápista), aflat și el În relații sinonimice cu „lătin” și cu accepțiunea de „catolic” a termenului „frânc”. Spre deosebire Însă de „lătin” și mai ales de „papistaș”, „frânc” rămâne În primul rând un etnonim, având doar asociată
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
catolică. Tot aceleiași epoci i se poate atribui succesul termenului „papistaș”, derivat din maghiară (pápista), aflat și el În relații sinonimice cu „lătin” și cu accepțiunea de „catolic” a termenului „frânc”. Spre deosebire Însă de „lătin” și mai ales de „papistaș”, „frânc” rămâne În primul rând un etnonim, având doar asociată accepțiunea de „catolic”. Vehiculat inițial dintr-o direcție sud-dunăreană, „frânc” putea să coincidă total cu „lătin” și să se suprapună semantic noțiunii de „european”, În condițiile În care europenii din
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
o cetate antică îndreptată cu fața spre Apus, iar limba iliră-una dintre cele patru limbi importante ale lumii. Cea mai de seamă carte a sa și a protestantismului sud-slav se intitulează Rasgovoranje megiu papistu i gednim luteran (Conversație între un papistaș și un luteran), carte tipărită la Tübingen în 1555 sub pseudonimul Antun Sejanin. Sunt momente pline de semnificație în istoria culturii centro-răsăritene momente ce stimulează circulația unor opere și idei ale veacului al XVI-lea. Fără îndoială că acest dialog
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
fiecare literă sau semn” îndeamnă la cercetare științifică. Sfânta Scriptură îndeamnă, de asemenea, la cunoașterea filosofiei. Iar cei care o tâlcuiesc altfel și condamnă filosofia și științele nu fac decât să blasfemieze Cartea Cărților. Aceasta o fac în primul rând papistașii. Dar: ...în Germania, toate ticăloșiile și tertipurile lor urâcioase au fost dezvăluite, astfel încât, prin aceasta să li se umple măsura de păcate și să se apropie sfârșitul lor pedepsitor 7. Tonul milenarist amintește de „Marea Instaurare a Științelor” a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rușine! Căci la din împotrivă o să vă supărați: Vom spune scopu-i negru la domnii abonați Și vom scula asupră-i bătrânele rugine Și toți neprocopsiții în litere latine. Vom spune la toți ăia ce nu știu judeca Că vreți cu papistașii chiar legea a strica, Că sunteți răi spre lege, familie, avere, Cu talian Mazini în strânsă perechere ... Căci calomnia este ca un cărbune stins Ce chiar de nu te arde, mânjește ce-a atins. (Slovele chiriliene) Revoluția de la 1848 a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
primejdie, căci poate să sufle vântul cel tare. În crucile nopții iese știma alburie a lacurilor. Înainte de a bea din cofăiel, suflă asupra apei (Învățătură lui Ionuț dela Ilisafta) Arhimandritul Amfilohie e contra papei și a așa ziselor ajutoare ale papistașilor, care au făcut atâta rău creștinătății răsăritene. Meșterul: Te înșelă muierea, boală ușoară... când știi îți trece; când nu știi, nu-i nimic. O masă sau un praznic. RĂSUNETE DESPRE ÎMPREJURĂRILE ȘI VIAȚA EUROPEI OCCIDENTALE 12 Iulie 1470 flota turcească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
etc. de ani și ani. Întrucât imunitatea diplomatică nu te scutește de plăți, cei de la MAE căutau frenetic o soluție de a-l "debarca" pe Excelența sa din funcția de Decan, și atunci s-a ajuns la "schismă", dându-ne cu papistașii din rațiuni diplomatice. Deci Nunțiul a devenit Decan și, încheindu-și misiunea, conform obiceiului, urma să fie primit la conducerea ministerului și să i se ofere o masă. În ziua "Z" a mesei (care trebuia oferită de ministru sau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu se descurcă, plictisit probabil de problemă, dă Țara Făgărașului spre administrare boierului Udriște din Țara Românească. Pe de altă parte, încă la 1241 mânăstirea Cistercită a fost prădată și jefuită de tătari în marea invazie din acel an. Călugării papistași și-au luat atunci lumea în cap și împreună cu populația Cârței s-au refugiat pe Bâlea în sus, luând cu ei și bună parte din odoarele mânăstirii pe care se pare că le-au îngropat undeva sub munte în zona
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
secole și jumătate, care le asigurase controlul deplin asupra structurilor politice ale Transilvaniei, cât și de marea majoritate a populației românești; pentru ea, unirea cu Roma apărea, în lumina diplomei din 16 februarie 1699, ca o tranzacție între cler și «papistași» pentru a se împărtăși de privilegiile celor din urmă. Pentru a elimina rezistența populației față de unire, Curtea imperială a dat, la 19 martie 1701, o nouă diplomă (A Doua Diplomă Leopoldină). Ea confirma clerului unit aceleași privilegii ca și clericilor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de la Hristos 1290, fiind în Țara Ungurească un voevod ce l-au chemat Radu Negru voevod, mare herțeg pre Amlaș și Făgăraș, în zilele lui Andriaș craiu, ridicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și cu mulțime de noroade: Români, Papistași, Sași și de tot felul de oameni pogorând pe apa Dâmboviții au început a face țară nouă..." Este firesc ca Voevodul, cu toată casa lui, plecând din Țara Făgărașului și pogorând pe apa Dâmboviței, deși nu se evocă Branul sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
51). Polonezii nu aveau interes să-l accepte pe Mihai și pentru motivul, menționat de Costin, că „țara Podolii fiindŭ de lége de suptŭ ascultarea patriarhului de Țarigrad, ca și noi, pe acéle vremi avându mare zarvă și price cu papistașii pentru lége, aștepta cu bucurie pre Mihai vodă să vie, știindu-l de o lége cu dânșii, să i se închine toți podolénii” (p. 51 urm.). Este concludent faptul că Miron Costin considera eșecul lui Mihai în a pune de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
politici, partidele se atacă unele pe altele, sau se împart în „aripi“ și grupuri care se sleiesc în interminabile lupte intestine. Președintele e în conflict cu primul ministru, populația, năpăstuită, înjură în dreapta și-n stânga, biserica ortodoxă se războiește cu papistașii, cu protestanții și cu greco catolicii, ungurii cu românii, românii cu ungurii, ungurii cu secuii și toți cu țiganii și cu ce a mai rămas din evrei. Ardelenii îi beștelesc pe regățeni (și viceversa) sau se coalizează cu ei contra
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
domnești, și că târgușorul aflat aici era locuit de Unguri, care în urma unei holere s-au retras prin păduri până aproape unde este astăzi orașul Huși; probabil că aceștia să fi fost Unguri papiști, din satul Cornii-Unguri” (papiști, adepții Papei, papistași, catolici, n. a.). Pentru Gh. Ghibănescu, problema este pusă sub aspectul naționalității, nu al religiei: în zonă s-au așezat unguri catolici. Se pare că această populație a trăit mai multă vreme neasimilată în majoritatea românească și ortodoxă din zonă, căci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
adăpost la Cividale și, în primul rând, în ducatul de Benevento. În al doilea an de domnie, regele i-a alungat din Pavia pe toți arienii care nu au vrut să devină catolici; bisericile capitalei au fost date pe mâna papistașilor și nu mai rămăsese nici picior de episcop arian în întregul ținut din Valea Padului. Ar fi trebuit să-mi închipui că lucrurile aveau să meargă din rău în mai rău numai citind cu mai multă atenție o anume scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
I Ghica] și-și bate joc de ia...”; [Grigore I Ghica] „s-au sculat [după bătălia de la Leva] cu doamnă-sa dămpreună de au fugit în Ardeal și au trecut în țara Nemțească, de șade acolo. Și s-au făcut papistaș...”; „Iar doamna lui [a lui Șerban Cantacuzino], Mariia, cu fiiu-său Iordache și cu patru cucoane, au rămas în urma lui Șerban vodă cu mare jale și cu multe lacrămi vărsate”; Cronica Bălenilor (cu observația că numeroasele sale izvoare și mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prinză pentru vina lui ce au făcut de au fugit cu oștile de la Leva, el s-au sculat cu doamnă-sa dănpreună de au fugit în Ardeal și au trecut în țara Nemțească, de șade acolo. Și s-au făcut papistaș. Și au domnit ani 4 ani fără două săptămâni”326), care a pus pe ea cu dezinvoltură „haine frâncești” -, dovedind un mental flexibil și deschis la noutate. Lipsa de rigiditate și adaptabilitatea funcționau mai ales dincolo de fruntariile țării, căci odată
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
blondă, și doi copii care de-abia învățaseră să umble s-a zvonit că era țigan unguresc, fiindcă în regat cu potcovăria se îndeletniceau mai mult țiganii. În următorii ani acest zvon a dispărut, dar a apărut altul, că era papistaș. Nimeni nu s-ar fi împiedicat în acest zvon, cum nu se agățase nimeni nici de cel că era țigan. Lumea vorbea, în timp ce la potcovăria lui răsunau ciocanele ziua și noapte. Pe atunci nu-i știau numele mic decît nevasta
Potcovarul Bazil by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7418_a_8743]
-
vechi chiar îi numesc pe turci varvari"). Partea a doua a Falsului tratat de imagologie e dedicată observării străinilor în limitele spațiului românesc. Primele descălecate au avut drept consecință un serios aflux de populație: sași, unguri, ucraineni în Moldova, "rumâni, papistași, sași, de tot feliul de oameni" în Țară Românească, veniți pe urmele lui Negru Vodă. La rându-le, campaniile militare translează aici turci, polonezi, cazaci, unguri, etc. Deformata sau nu de subiectivism, de cele mai multe ori genuina, imaginea lor e predominant
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
întreagă bibliotecă a fost pusă pe seama acestui fictiv inventator al tiparului. Plină de minuni și de rețete magice, toată această bibliotecă va ilustra din plin nu doar magia tiparului, ci și faptul că a supraviețuit adevărata artă magică, pe care papistașii au numit-o „magia izraeliților”, și pe care Biserica a scos-o în afara legii. Acum apare apocrifa A șasea și a șaptea carte a arcanelor magice ale Bibliei, atribuită lui Moise, considerată una din primele cărți ale bibliotecii faustice. Sunt
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]