640 matches
-
Daniel Cristea-Enache Nu e greu de observat, în abundenta producție editorială postrevoluționară, firul gros ca o parâmă al literaturii sexualizante. Începând cu generația '90, descheiată ostentativ la toți nasturii, și continuând cu ,milenariștii" dezabuzați (dar nu într-atât încât să nu ne delecteze cu noi provocări), literatorii autohtoni au făcut din fostele teme interzise adevărate laitmotive, și
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
Actul V Scena 4 Trâmbițe, marș. Intră regina Margareta 6, tânărul prinț Eduard, Somerset, Oxford, cu toboșari și soldați. MARGARETA: Lorzi, înțeleptul paguba nu-și plânge, El vrea să ia-napoi tot ce-a avut. Deși catargu-i rupt, ca și parâma, Iar ancora din urmă s-a pierdut, Deși din echipaj s-a înecat O jumătate, mai e viu cârmaciul 7. Iar el să lase cârma și să plângă Mărind cu lacrimi apa din ocean? Să dea putere celor ce-s
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
dea putere celor ce-s potrivnici Deși corabia, ruptă între stânci, S-ar mai putea salva prin cutezanță? Ar fi rușine și greșeală gravă! Să zicem Warwick - ancora. Și ce? Și Montague - catarg. Dar ce-i cu el? Ostașii morți parâme. Ce să zic! Dar nu e Oxford ancora în plus, Și Somerset nu ne-a rămas catarg, Soldații Franței nu se sunt parâme? Iar eu și Ned8, chiar nedeprinși cu cârma, Nu vom putea să pilotăm o dată? Nu vom lăsa
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
gravă! Să zicem Warwick - ancora. Și ce? Și Montague - catarg. Dar ce-i cu el? Ostașii morți parâme. Ce să zic! Dar nu e Oxford ancora în plus, Și Somerset nu ne-a rămas catarg, Soldații Franței nu se sunt parâme? Iar eu și Ned8, chiar nedeprinși cu cârma, Nu vom putea să pilotăm o dată? Nu vom lăsa timona ca să plângem, Sub vânt potrivnic chiar, vom ține drumul Trecând prin bancuri de nisip și stânci. Cu valul să te pui, nu
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
și el. Colegii mă anunțau să mă pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald și deja peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri grămada de pește, considerând că totuși a fost o zi mulțumitoare
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
i s-a clintit dumnealui un fir de păr în cap, te găsesc și te mănânc. — Putut pleca, bre? - se bucură grecul. — Du-te-n... - făcu turcul. Metodiu urcă pe punte. Ajutat de doi mateloți somnoroși, grecul trase ancora, desprinse parâma și înălță pânzele. Vasul se desprinse ușor de mal. — Să-mi scrii cum ai ajuns! - strigă turcul către Metodiu, făcând semne de rămas bun cu iataganul. — Negreșit - răspunse Metodiu. După ce vasul ajunse în mijlocul Dunării, bunul părinte se-ndreptă spre grec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pentru orice eventu alitate. Soarele încă nu răsărise când ajunseseră în port. Se îngâna ziua cu noaptea iar înspre est, deasupra orizontului, cerul începea să se coloreze în roșu. Godunov se repezise în cabină ca să pornească motoarele în timp ce Vlad desfăcea parâmele de amarare la mal. Fără să aprindă luminile de navigație și cu motoarele abia turate, iahtul se desprinsese de chei îndepărtându-se de micul ponton spre ieșirea din port. Numai după ce ajunseseră în larg Boris, care se instalase la cârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
legitimi în acest moment de dureroasă, însă indispensabilă despărțire. Aceasta era concluzia care se trăgea din toate sursele de informație și așa s-a și întâmplat. La ora două și treizeci de minute din noapte toată lumea era gata să dezlege parâmele care o ținea legată de palatul președintelui, de micul palat al șefului de guvern și de diferitele edificii ministeriale. Strălucitoarele automobile negre se aflau aliniate în așteptare, camionetele cu arhive erau apărate de gărzi înarmate până în dinți, puteau scuipa săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
băgat de seamă că marea era acum cu valuri largi și înalte de peste doi metri. Vântul între timp își schimbase direcția. Bătea dinspre mal spre larg. - Frate, hai să plecăm că nu mai ajungem la mal. - Gata, scoatem voltele, recuperăm parâma cu ancora și pornim spre mal, până nu vine furtuna. Strângem repede cele patru volte de fiecare și le aruncăm în fundul bărcii. Scoatem și minciogurile cu peștele aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
scoatem voltele, recuperăm parâma cu ancora și pornim spre mal, până nu vine furtuna. Strângem repede cele patru volte de fiecare și le aruncăm în fundul bărcii. Scoatem și minciogurile cu peștele aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
furtuna. Strângem repede cele patru volte de fiecare și le aruncăm în fundul bărcii. Scoatem și minciogurile cu peștele aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus. Parcă parâma nu se mai termina de adunat. Odată cu fiecare val ce se
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
volte de fiecare și le aruncăm în fundul bărcii. Scoatem și minciogurile cu peștele aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus. Parcă parâma nu se mai termina de adunat. Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus. Parcă parâma nu se mai termina de adunat. Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă. Numai când mă gândeam că avem de tras la rame să parcurgem contra valului și mai ales
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
locul de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni. Simțeam că nu mai putem continua. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâși spre larg. Cât timp fratele trăgea la vâsle, eu trăgeam de parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea barca ancorată. Mai aveam o sută de metri și am fi reușit să ajungem în dreptul hotelului” Paradiso” din Mangalia. Am
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
rămân, că trage bine peștele. Dar numai eu știam că altul era scopul rămânerii mele pe mare. După ce au dispărut cu toții după digul din zona golfului de acostare, mi-am strâns sculele, am ridicat peștele în barcă și trăgând de parâma ancorei, priveam malul cu nerăbdare. Doar o jumatate de oră mi-a luat să fiu la punctul de întâlnire de pe plaja Saturn. La mal, nu era multă lume, dar s-a strâns ca la urs în jurul meu. Unii din curiozitate
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
apropiere. La orizont se vedea cum din adâncuri se ridică un vârtej întunecat ce se tot învârtea și se înălța spre cer lățindu-se, ades întâlnit pe Marea Neagră în perioadă de furtună. Până mi-am strâns sculele și am recuperat parâma de la ancoră, parcă a trecut o veșnicie. Încercam să îndrept barca cu prova spre mal, dar din momentul când ancora nu a mai fost înfiptă în nisipul mării, barca era atrasă ca de un magnet spre larg. Trăgeam cu ambele
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
mi-a surâs. Erau trei vecini ai mei și unul dintre ei mi-a zărit barca. O cunoștea că doar fusese de atâtea ori cu mine la pescuit. Au ajuns în câteva minute și după mai multe peripeții cu aruncarea parâmei de remorcare, am putut fi recuperat dintre valurile înspăimântătoare și dus în port, dar nu la locul de acostare al bărcii, unde nu se putea ajunge din cauza riscului de a fi aruncați și striviți de stabilopozii digurilor de apărare. La
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
Ceața devenea din ce în ce mai densă. Parcă și sunetul sirenei s-a îndepărtat de barcă. După lungimea voltelor aruncate în apă, eram cam la șapte metri adâncime. Speram să dau de pește, însă nu era așa, astfel că dădeam mereu drumul la parâma ancorei, pentru a-mi schimba locul de pescuit. Peștele era rar și mărunt. Nu se prefigura o zi norocoasă. La un moment dat, soarele și-a făcut apariția timid, pe cerul înnorat. După cum eram orientat față de soare și după zgomotul
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
rost, mai ales că nu se vedea la o sută de metri. Eu nu m-am bucurat niciodată de munca altuia, sau de norocul lui, fiecare cu ce noroc are! Așa că m-am grăbit să dau drumul la mai multă parâmă, pentru a părăsi zona, ca să nu-mi rup voltele de plase. Oricum, au grijă midiile să ne taxeze de cârlige și plumbi. Când îți este lumea mai dragă și pescuitul mai spornic, au și ele chef de a servi micul
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
ridicam ancora, poziția bărcii se putea schimba și nu mai știam încotro trebuia s-o iau. Am mai pescuit cam o oră, după care am pregătit plecarea spre mal. Mi-am recuperat voltele, am montat ramele și am tras ușor parâma în barcă. La capătul ancorei, când am ajuns chiar deasupra ei, “la pik”[iv] cum spun marinarii, am lăsat să se liniștească barca pentru a mă orienta și a găsi corect poziția acesteia față de unde văzusem malul ultima dată. Speram
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
Toate Articolele Autorului Se-aude rar și tainic, printre valuri, Un cântec grav de voci bizare Vuind prelung; departe-n zare Epava iese-ncet dintre limanuri. Se leagănă o umbră-n glasul apelor ridate, Banchizele de fier abandonate în rugină, Parâme desfăcute în uitare își suspină Tăcut și resemnat eterna imobilitate. Himera de oțel se-nvăluie în ceață, Povestea ei a naufragiat la mal, Un pântece metalic izbit de-al mării val Doar liniștea scufundă, tăcerile prind viață. Nu sunt sirene vocile
CÂNTECUL EPAVEI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361120_a_362449]
-
și el. Colegii mă anunțau să mă pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald și deja peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma[ Parâmă = frânghie sau cablu textil, metalic sau din material plastic, folosită la bordul unei ambarcațiuni.( DEX)] ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
el. Colegii mă anunțau să mă pregătesc de plecarea la mal. Era prea cald și deja peștele nu mai mușca. Apa mării aproape fiartă și lipsa curenților au amorțit peștele pe fundul apei. Am strâns sculele, mi-am recuperat parâma[ Parâmă = frânghie sau cablu textil, metalic sau din material plastic, folosită la bordul unei ambarcațiuni.( DEX)] ancorei, am montat ramele și cu minciogurile puse în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
mai povestești, oricum nu ești singur cu gândurile tale. Fiecare trage la câte o ramă, dacă partenerul știe, sau dacă ai doua rânduri, se trage la două rânduri de rame. Proprietarul are avantajul că musafirul stă în prova și lansează parâma sau o recuperează din apă, iar în pupa ai posibilitatea să arunci voltele în zone noi, în care încă nu s-a pescuit. Dezavantajul, când ai musafiri în barcă, este că atunci când îți este lumea mai dragă, ai parcurs peste
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
lași să leșine în barcă nu poți. Starea sănătații lui se deteriorează tot mai tare. Stă tot timpul lungit, are grețuri, dureri de stomac și de cap, nu-ți mai poate fi de folos. Nu mai poate lansa sau recupera parâma. Ai fi un criminal să-l lași să se degradeze fizic tot mai mult, așa că renunți la pescuit, vii cu el la mal și-l duci la doctor să-și revină. Inlăturând cauza, legănatul continuu și amețeala, disconfortul îi dispare
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]