153 matches
-
București prin intermediul consulului Offenberg, printre acestea aflându-se și ideea instalării pe tronul României a unui prinț străin, îl determină pe Gorceakov, la 2 iunie 1865, să-i declare baronului Talleyrand că nu-l poate suspecta pe trimisul său de „parțialitate și exagerare“ în ceea ce privește situația dramatică din România, pentru că el îl știe pe prințul Offenberg ca „un om liniștit și în bune relații cu prințul Cuza și guvernul său“52. Lucrurile iau, însă, o turnură dramatică, cel puțin în viziunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
marea provocare: ce discurs crezi că va fi apt să susțină un construct mobil, vulnerabil, fiabil totuși, mai viu? Mihaela Ursa: Până la urmă propun un discurs pe două coloane - una să o traducă pe cealaltă și fiecare să-și asume parțialitatea: coloana Întâi să fie anarhetipică, pe Înțelesul celor care au deja disponibilitate anarhetipică, al celor care percep structural această Înlocuire a explicației cu „jocul” propriilor fantasme (și printre care nu se va număra Sanda, și nici eu personal, tradiționale cum
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de operațiuni este evidentă; nici o reconstrucție a contextului originar al poeziei lui R. nu poate ignora fantasmele subversiunii încorporate în text. Aceștia sunt termenii ideali, dar ca derivarea unei practici să fie posibilă, ecuația include, își asumă eșecul sau măcar parțialitatea. Caracteristic pentru figura eșecului este poemul Aduceți-l pe Dante, unde este lizibilă, în rama similicristică a unei alegorii sceptice, tra(u)ma deceptivă a inadecvării mesajului poeziei la un orizont politic de așteptare: „Dante intră în Siena călare pe
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
umanității. Dar, mă întreb la rândul meu, așa cum o făcea Fernand Braudel în 1946, putem oare să avem un umanism actual fără o istorie ambițioasă, conștientă de temele și intensitatea puterii sale? Suntem în măsură să depășim fragmentările, aprecierile subiective, parțialitatea și să înțelegem mișcarea lumii în globalitatea ei fără o istorie a interferențelor și a dialogului politic? Comuniunea la nivel continental, dar și intercontinental, nu se realizează decât prin întinderea punților de înțelegere. Am apreciat că în această modalitate se
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
psihismul, sentimentele mele ca atare vor fi angajate doar parțial (voi vedea florile, dar nu le voi putea pipăi sau mirosi; aș putea conversa video cu persoana iubită, dar nu aș putea-o atingeă). Virtualul intervine în existența noastră ca parțialitate a vieții reale sau a iluziei sau dorului de aceasta. Chiar și hipertextul, ca potențialitate de legături, nu este prezent dintr-odată pe ecranul monitorului, ci doar secvență cu secvență și în funcție de performanțele conexiunilor și ale programelor adiacente. Comunicarea dintre
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
nu mai considera noutatea ca pe o ciuhă de speriat ciorile”). La Perpessicius, spiritul critic nu se exercită ca exclusivism, dogmatism sau partizanat ideologic, ci la modul „benedictin”, împotriva oricăror exclusivisme și dogmatisme partizane, „viciul contemporaneității” fiind, în opinia sa, „parțialitatea”. Pledînd împotriva „sectarismului de generație și școală” importat din Occidentul tuturor modelor, Perpessicius își apără - în fața obiecțiilor și propunerile lui Șerban Cioculescu din Adevărul, 1 decembrie 1928 - „eclectismul” comprehensiv ce a stat la baza alcătuirii Antologiei poeților de azi, invocînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
speranță, care să ne asigure viitorul. Noi suntem doar o parte a lumii; suntem limitați, suntem parțiali. Avem datoria de a-i învăța pe tineri să nu le fie frică de piedici, să aprecieze limita, să nu se teamă de parțialitate, să nu le fie frică de cusur, ci să știe să-l transforme într-o punte pentru a atinge perfecțiunea lui Dumnezeu, care nu înseamnă absența limitelor, ci este perfecțiunea iubirii. Nu trebuie să ne fie frică de o realitate
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
iudeo-creștină, spațiul privatxe "„spațiuprivat"xe "„privat" s-a identificat cu femeile, iar cel publicxe "„public", cu bărbații (vezi distincția: treburi bărbătești, treburi femeiești). Spațiul privatxe "„spațiuprivat" are caracteristici „feminine”: este un spațiu al sentimentelor, intimității, grijii, al particularului și al parțialității. Spațiul publicxe "„spațiupublic" are caracteristici „masculinexe "„masculin"”: este un spațiu al rațiunii și raționalității, al dreptății, neutralității, aranjamentelor obiective, al detașării, al universalului și imparțialității. În el se dispută meritul și dreptatea (vezi Codexe "„Code,Lorraine", 2000, p. 412). Rolurile
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
să profite de contactul cu Apusul, adică să-și adauge în exterior - bunuri, servicii, comodități -, nu să sporească pe dinăuntru, modelându-și ființa, adoptând regulile și criteriile lumii democratice. Intelectualii basarabeni, de regulă, întrunesc aceleași caracteristici. Cred că o asemenea parțialitate, deloc inocentă, a viziunii lor asupra Occidentului denotă o carență de formație, pentru că o dată implantate aici, valorile pe baza cărora s-a făurit civilizația europeană i-ar pune în chestiune. Nu intenționez să-i condamn pe intelectualii noștri din acest
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
surpriză pentru mulți dintre noi. Când numărul celor prezenți în studio este mare, cum a fost în cazul emisiunii despre traduceri, discuția și subiectul pus în dezbatere au de suferit, iar publicul se alege cu o impresie de neîmplinire, de parțialitate. Celor care m-au întrebat cine este Grigore Grigorev (G.G.), pe ce state de plată poate fi găsit, le răspund și în acest colț de pagină că nu știu. Le recomand să răsfoiască atent dicționarele și enciclopediile sau să ceară
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
opus orientărilor dumneavoastră (de stânga, dacă dumneavoastră sunteți de dreapta; de dreapta, dacă sunteți de stânga), îl considerați imediat ca fiind puțin credibil, chiar agasant. Discursul lui vi se pare imediat nefundat și necinstit, fără măcar să-l ascultați. De ce această parțialitate incorigibilă? Un experiment realizat acum câțiva ani în Belgia a arătat că analizăm prea puțin discursul politic, fondându-ne, în schimb, pe apartenența autorului său pentru a ne crea o impresie rapidă și autonomă în același timp. Psihologul Gert van
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
să apară. Apoi, a ieșit pe piață un comentariu ceva mai sofisticat, L'affaire DSK: deux hypothèses pour une énigme / Afacerea DSK ; două ipoteze pentru o enigmă (Editions Golias, 2011) de Pierre-Yves Chereul, o reflecție asupra mass-mediei și a (im)parțialității informațiilor pe care le vehiculează. Pe 15 iunie a apărut însă și primul roman, de politică-ficțiune, cu un titlu cutremurător, Il faut abattre DSK (Doborîți-l pe DSK), de Jean-Pierre Jub, despre ieșirea din închisoare a lui Dominique Strauss-Kahn peste treizeci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și alte clivaje importante pentru coagularea unor partide și ideologii: minimaliști-maximaliști (Seiler 1999), autoritar-democratic, comuniști-anticomuniști (De Waele 2003). Recunoscând importanța acestora, voi identifica, la rându-mi, alte clivaje semnificative. Deocamdată, clivajul părți-întreg, altfel spus, separarea părților din întreg, desfacerea diferitelor parțialități sociale din întregul societal (societatea globală). Un asemenea clivaj poate fi analizat dintr-o perspectivă ecosistemică (Carpinschi și Mărgărit 2011, 198-210). Termenul de "eco-sistem" este utilizat în sensul său originar, etimologic: "eco", cu semnificațiile de "casă" (oikos), mediu înconjurător, ambianță
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
înconjurător, ambianță, mediu ambiant, mediu întregitor, mediu integrator, întregul ce cuprinde părțile. În cazul nostru, mă refer la cercetarea partidelor și ideologiilor în mediul lor firesc de existență și manifestare, mediul întregitor, ecosistemul. Partidele și ideologiile evoluează în ecosisteme: diferitele parțialități sociale și întregul social în cazul partidelor, gândirea în cazul ideologiilor. Între partide și întregul social, între ideologii și gândirea în întregul ei, precum și între partide și ideologii se produc, continuu, schimburi de idei și informații, valori, energii și alte
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
atât de gândirea reflexiv-contemplativă cu efecte psihoterapeutice, specifică ipostazei metalogice, cât și de gândirea științifică a adevărului, specifică ipostazei logice, ideologicul este o gândire "cu tendință", angajată în rezolvarea unor interese de grup, substratul motivațional-volitiv al acțiunii interesate a unei parțialități sociale. Exprimând poziții, interese și motive, idealuri și opțiuni ale unor parțialități sociale în problemele contradictorii ale devenirii, în scopul exercitării unei dominații sau, cel puțin, a unei influențe asupra acestei deveniri, ideologicul este departe de pozitivitatea și neutralitatea logicului
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de gândirea științifică a adevărului, specifică ipostazei logice, ideologicul este o gândire "cu tendință", angajată în rezolvarea unor interese de grup, substratul motivațional-volitiv al acțiunii interesate a unei parțialități sociale. Exprimând poziții, interese și motive, idealuri și opțiuni ale unor parțialități sociale în problemele contradictorii ale devenirii, în scopul exercitării unei dominații sau, cel puțin, a unei influențe asupra acestei deveniri, ideologicul este departe de pozitivitatea și neutralitatea logicului, dar și de reflexivitatea și detașarea contemplativă a metalogicului. Noțiunile, judecățile, raționamentele
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
pozitivitatea și neutralitatea logicului, dar și de reflexivitatea și detașarea contemplativă a metalogicului. Noțiunile, judecățile, raționamentele cu funcție euristică și conținut neutral aparținând ipostazei logice a gândirii sunt "exploatate" și deturnate de gândirea ideologică, fiind folosite pentru argumentarea pozițiilor unor parțialități sociale angajate politic, respectiv, pentru contracararea demersurilor ideologice ale altor parțialități sociale rivale. Această situație mă face să propun existența unei ipostaze specifice gândirii ideologice, paralogicul, un logic distorsionat de poziții și interese politice de grup, clasă, partid. Modalitate de
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
a metalogicului. Noțiunile, judecățile, raționamentele cu funcție euristică și conținut neutral aparținând ipostazei logice a gândirii sunt "exploatate" și deturnate de gândirea ideologică, fiind folosite pentru argumentarea pozițiilor unor parțialități sociale angajate politic, respectiv, pentru contracararea demersurilor ideologice ale altor parțialități sociale rivale. Această situație mă face să propun existența unei ipostaze specifice gândirii ideologice, paralogicul, un logic distorsionat de poziții și interese politice de grup, clasă, partid. Modalitate de reflectare și proiecție exprimând năzuințe și interese ale parțialităților sociale, ideologicul
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ale altor parțialități sociale rivale. Această situație mă face să propun existența unei ipostaze specifice gândirii ideologice, paralogicul, un logic distorsionat de poziții și interese politice de grup, clasă, partid. Modalitate de reflectare și proiecție exprimând năzuințe și interese ale parțialităților sociale, ideologicul ca ipostaza paralogică a gândirii se caracterizează prin emiterea și deturnarea enunțurilor verosimil-posibile cu ajutorul argumentării și inducerea acestora prin convertire și persuasiune, credință și adeziune stimulate, probabilitatea stărilor viitoare anticipate. Toate acestea exprimate printr-un limbaj natural adaptat
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
anumită opțiune, schemă atitudinală, model de acțiune. Ideologicul motivează ideatic interese și poziții, susține și promovează priorități ale devenirii, încearcă să legitimeze forțe și acțiuni sociale, combate și distruge poziții și argumente ale adversarilor politici. Motivând pozițiile și interesele unei parțialități sociale, proiectând o suprarealitate ordonatoare, dezirabilă, ideologicul este gândire implicată, esențialmente, politic. Ca modalitate partizană a gândirii politice, ideologicul este, după cum am arătat, doar una dintre ipostazele acesteia: ipostaza paralogică. Aceasta conferă ideologicului identitatea combativă, limitativă și exclusivistă cu efecte
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și puterea ca mijloc, politica puterii și politicile publice sunt clivajele ce pot face diferența dintre normalitatea și anormalitatea politică. Din perspectiva paradigmei părților și a întregului și a ideologicului "bine temperat", căderea politicului în politicianism presupune dezechilibrarea raporturilor dintre parțialitățile sociale, dintre acestea și întreg, ca și pervertirea naturii moral-civice a politicului, alterarea esenței sale rațional-practice, denaturarea modalității constituțional-legitimizante, abandonarea finalității social-reglatoare. Dacă politicul este raționalitatea practică la nivel societal (social-global) exercitată pe baza deținerii legitime a puterii etatice (re
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
pentru că au părut să susțină, să definească sau să contrazică ceea ce am vrut să subliniez. Avînd în vedere stadiul în care se află în prezent studiile sociologice asupra minciunii, cred că merită încercarea de a face cîteva remarci generale, în ciuda parțialității datelor pe care se bazează ele. J.L. Austin (1975:1) își începe seria de cursuri despre William James, Cum să folosim cuvintele, prin afirmația: Ceea ce vreau să spun nu este nici dificil, nici contestabil: singurul merit pe care îl pretind
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nimicească orice făptură».“ (B.E./V.T., Geneză 9:12-15, CNS) Dacă Unul nu suportă nici o determinație având, paradoxal, toate determinațiile, în privința multiplului lucrurile stau, după cum am văzut, altfel. Multiplul nu doar acceptă determinațiile, ci acestea îi de-finesc natura, constituind, prin parțialitate și delimitare, deopotrivă identitatea și diferența specifică. Veriga ultimă și unică a identității tuturor lucrurilor este dată de legătura cu Unul. însă firul identităților particulare este derivat și se instituie ca parte a unui întreg accesibil nouă ca „ierarhie“. Altfel
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fie „primești“ centrul ne concentrându-te pe ceva mundan, fie creezi un arc (ori un cerc) ce decupează mundanul încercând să îl explice - „încercare“ veșnic sortită să rămână parțială. Științificul, câtă vreme nu reușește să incorporeze spiritualul, rămâne condamnat la parțialitate. O viziune nouă ar aduce cu sine o schimbare radicală de accent și perspectivă: de la încercarea de a înțelege lumea „obiectivă“ se va trece la încercarea de a înțelege omul, nu pentru a dezvolta domeniile științei și tehnologiei, ci pentru
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
of Political and Social Theory / Revue canadienne de théorie politique et sociale, Vol. 7, nr. 1-2, iarnă-primăvară 1983, pp. 18-21. 375 Ibidem. 376 Ibidem. 377 O asemenea perspectivă evidențiază faptul că, "în calitate de gândire implicată în rezolvarea problemelor și intereselor diferitelor parțialități sociale componente ale întregului social, ideologicul se manifestă în forma nesistematizată și neelaborată a informațiilor, credințelor, prejudecăților și judecăților comune, dar și în forma sistematizată a programelor, platformelor și doctrinelor elaborate de persoane calificate și medii specializate. În opinia noastră
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]