163 matches
-
această dată, aproximativ secolele XVI-XVII, aici a existat un mic lăcaș de cult cu viață monahală de obște, cel mai probabil un schit. Dovadă stau descoperirile din anii 1987 și 1990 când în partea de sud a cimitirului, Ghincea Cristian (paracliserul bisericii), săpând un mormânt, a descoperit aproape de aleea de acces către casa de hram, mai multe morminte, foarte vechi, cel mai probabil din secolele mai sus enumerate. De menționat este și faptul că în primii ani după construcția actualului lăcaș
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
60 de suflete, aveau biserică și casă parohială, ½ iugăr de teren arabil și fânaț de 3 care. În 1750 parohia Stolna aparținea protopopiatului Jucu (Archidiaconatus Suchiensis), din dieceza Făgărașului, erau 178 de locuitori, o biserică, un preot, un cantor, un paracliser, o casă parohială, pământ arabil de 3 găleți de sămânță și fânețe de 3 care de nutreț. În 1755 este menționat preotul Gligor. Revenirea la Ortodoxie a avut loc, probabil, în timpul răscoalei conduse de ieromonahul Sofronie de la Cioara (1759-1761). În
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
ajungă la Chladek, la Gheorghe Puiu din Olari, mai apoi la fratele acestuia Dragomir și mai apoi la Naie Pantelimonescu care era renumit pentru că "mânjia bine". În zilele de sfârșit de săptămână, când lumea ieșea "la Obor", Nicu împreună cu băiatul paracliserului de la Curtea Veche, ducea la târg iconițe lucrate de el pe căpătâie de scândură. Astfel, lumea cumpăra pe "Sfântul Gheorghe", "Sfântul Haralambie" tămăduitorul de ciumă și pe "Sfântul Nicolae" cu barba albă. În acest mod, Nicu își aducea și el
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
Sătenii din Bucșoaia au dotat capela cu un altar din lemn cu o icoană a Sfintei Fecioare Maria, cu câteva scaune și o masă, acesta fiind singurul său mobilier. Anticamera a fost amenajată ca sacristie. Profesorul îndeplinea și funcția de paracliser. Viața comunității germane a continuat să se desfășoare fără evenimente până în 1864, când Julian Kalita, fiul lui Karl Kalita, a refuzat să-și mai onoreze obligațiile asumate și a declarat falimentul turnătoriei. Profesorul german nu a mai fost plătit, iar
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
punerii în mormant a lui Iisus Hristos, Evanghelia și Crucea. La final, preoții și poporul cântă Prohodul Domnului. Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizează înmormantarea Domnului. Pe la ora stabilită spre seară se bate toaca îndelung, paracliserul trage apoi clopotele. Credincioșii se adună în biserică iar preotul se îmbracă în epitrahil și felon. Esste tămâiată întreaga biserică și se începe slujba utreniei Sambetei celei Mari. Se face slujba utreniei duminicilor până la "Dumnezeu este Domnul..." . Apoi se adaugă
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
vieții monahale cu strictețe și schimbându-și numele în acela de Procopie. Prima sa operă cunoscută provine din 1837 (de la vârsta de 19 ani). Între 1829 - 1872 a servit mai întâi ca ajutor de eclesiarh, apoi ca eclesiarh (crâsnic sau paracliser) al „Bisericii celei Mari” din satul natal. Între 1848-1852 a funcționat inclusiv ca dascăl la școala primară din localitate, înlocuindu-l pe unul dintre cei doi învățători luați în armată. A locuit cea mai mare parte a vieții în satul
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
Secția Pictură icoane, având în prezent o bogată activitate artistică atât în zona Moldovei, cât și în toata țara. Ansamblul mănăstirii este format din: Pe partea dinspre nord a Bisericii sunt amplasate două camere, chilia starețului și o alta pentru paracliser, iar pe partea de sud era amplasată camera economului care avea o mică cămară cu baie și un hol. După decesul părintelui Hrisostom Postolache (la 22 iulie 1979), cele două chilii de pe latura nordică sunt folosite numai pentru necesitățile Bisericii
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
plecat din Craiova și s-a stabilit în orașul Brașov, unde în perioada 1848 - 1850 a pictat tâmpla bisericii din Schei. S-au păstrat în acest sens mărturiile contemporanilor în Gazeta Transilvaniei, numărul apărut de Crăciun 1915. În această revistă, paracliserul bisericii timp de 50 de ani (bătrânul Cristea), a afirmat că Lecca a pictat o mulțime de icoane care s-au păstrat în conacul Brâncoveanu și prin casele oamenilor. Candid Mușlea a făcut în istoricul bisericii Sfântul Nicolae din Scheii
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
parte de moșie și nobilul Vasile Cristea. Localitatea avea deja biserică, lucru, pe care îl aflăm din documente de arhivă. Preot în 1835 era Ioan Popovici în vîrstă de 38 de ani, diac - Andrei Ciomîrtan, de 32 de ani, și paracliser - Petru Livițchi, de 67 de ani. Pe la mijl. sec. XIX satul se mărește brusc. Sînt strămutate încoace mai multe familii din jud. Hotin, în total - 57 de familii cu 134 de bărbați și 150 de femei. În felul acesta Mihăilenii
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 își pune pe note câteva
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
această perspectivă nouă, chiar dacă un pic mai sumbră, și veți ajunge la înțelegerea unor concepte de care nici nu aveați habar. Priviți sticla pe care o aveți în mână. Citiți eticheta. Știați că Jack Daniels a fost inventat de un paracliser în vârstă de 16 ani? Pășiți alături de demonii voștri, acesta este tovarășul dumneavoastră de conspirații. În curând vă va fi frate. Plimbați-vă prin cameră. Veți vedea lucruri pe care nu le-ați mai observat până acum, felul în care
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
al Pendulului Pendulelor...“ Bramanti făcu o pauză, și mi se păru că rostește ultima formulă cam În silă: „Și Imponderabilul Între Imponderabilii Arhonți, Sclavul Sclavilor, Preaumilul Secretar al Oedipului Egiptean, Mesager Infim al Stăpânilor Lumii și Portar al Agartthei, Ultim Paracliser al Pendulului, Claude-Louis, conte de Saint-Germain, prinț Rakoczi, conte de Saint-Martin și marchiz de Agliè, senior de Surmont, marchiz de Welldone, marchiz de Monferrato, de Aymar și Belmar, conte Soltikof, cavaler Schoening, conte de Tzarogy!“ Pe când ceilalți Își ocupau locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de cinci ori în timpul domniilor lui Henric VI și Eduard IV, un "negustor opulent" și cel mai bogat om din vremea sa (Russell 1908: 20; Ingram 1916: 37; Willcox 1842: CLI). În acest edificiu religios magnific, strămoșii lui Chatterton fuseseră paracliseri timp de aproape un secol și jumătate, ultimul fiind John Chatterton (m. 1748), unchiul tatălui lui Chatterton (Martin 1865: X) - cel din urmă el însuși corist în aceeași biserică. Această funcție a fost după aceea încredințată lui Richard Phillips, soțul
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
fără odihnă sau somn - în aceste condiții nu este de mirare dacă și-a suprasolicitat capacitățile fizice, și dacă nervii și creierul au început să îl lase. Orice urme de nebunie ereditară existau în el - provenind din străvechea ramură de paracliseri care zornăiseră generații de-a rîndul în trecut cheile Bisericii St. Mary din Bristol, și umblaseră în miez de noapte printre coloanele sale, și săpaseră mormintele enoriașilor săi; sau provenind, chiar mai degrabă, de la acel tată al său bețiv și
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
morminte într-un cimitir, și, deodată, în timp ce medita absent, s-a împiedicat și a căzut într-un mormînt deschis. "Dar", a adăugat el, în felul lui hazliu, "n-au aterizat împreună viul și mortul", căci sub el a dat de paracliserul care săpa mormîntul! Dna Edkins a încercat să o consoleze pe Dna Chatterton spunînd că era doar "una dintre reveriile lui"; dar "ea nu a putut fi convinsă să considere această întîmplare altfel decît prevestitoare de rău". Și așa s-
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Mi-a spus că urma să-l scoată din casă în toiul nopții și să-l îngroape în cimitirul Redcliffe. După aceea, cînd am mai văzut-o, mi-a zis că reușise acest lucru foarte bine, astfel încît nimeni în afară de paracliser și ajutorul său nu a știut nimic despre aceasta. Secretul acesta a fost necesar, de vreme ce nu putea fi îngropat în pămînt sfințit". (apud Masson 1899: 270-271) Numele unchiului poetului este Richard Phillips (era însurat cu sora tatălui lui Chatterton); pare
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
la o școală din Pyle Street, precum și corist la St. Mary Redcliffe. Mama sa, Sarah Young, originară din Stapleton, era fiica unui fermier și s-a ocupat cu croitoria. Mulți dintre membrii familiei Chatterton fuseseră în ultimul secol și jumătate paracliseri la biserica St. Mary Redcliffe, cel din urmă fiind unchiul tatălui lui Chatterton, John; din aceste motive Chatterton avea să simtă o atracție mistică pentru această magnifică instituție, devenind punctul său de plecare în aventura sa prin care se reîntorcea
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
1968; Cezar Petrescu, Fram, niedżwiedx polarny [Fram, ursul polar], Varșovia, 1968; Alecu Ivan Ghilia, Noce bez snu [Nopți fără somn], Varșovia, 1969; Marin Sorescu, Jonasz [Iona], „Dialog” (Varșovia), 1969, 5, Trzeci pal [A treia țeapă], „Dialog” (Varșovia), 1991, 1, Koșcielny [Paracliserul], „Dialog” (Varșovia), 1991, 1; Alexandru Ivasiuc, Westybul [Vestibul], Varșovia, 1970; Iosif Naghiu, Ciemnoșć [Întunericul], „Dialog” (Varșovia), 1971, 6; I. L. Caragiale, Abu-Hasan, Varșovia, 1972; Liviu Rebreanu, Ion, Varșovia, 1972; Zaharia Stancu, Jak bardzo cię kochalem [Ce mult te-am iubit], Varșovia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285735_a_287064]
-
Jockey și la cafeneaua Schreiber din Lipscani, În Orient-Express, În tramcar, În cupeu pe roate de cauciuc, pe jos În galoși - pretutindeni gata a te saluta cu toată afabilitatea și a-Ți Întinde cordial mâna lui, să fii mitropolit sau paracliser, general ori căprar, ministru ori comisionar de stradă, nobil, mojic ș.cl.”. Amicul X e emanația spațiului balcanic și poartă generic numele Mitică. Funcționarii și mahalagii beau obișnuit bere, intelectualii - capuțin: „Acolo - precum odinioară muzele În Parnas - se adunau intelectualii spre
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
70. În urma acestui tratament bolnavul a fost salvat. În ziua Însănătoșirii episcopului am avut ocazia să vindec un alt pacient, fapt care a stârnit mare vâlvă. Tenie cu lungimea de 52 de iarzitc "Tenie cu lungimea de 52 de iarzi" Paracliserul patriarhului suferea de accese de febră care se repetau din trei În trei zile. Era ziua febrei, iar pacientul acuza stări de amețeală, lipsa poftei de mâncare și prezența unui gust amar În gură; părea Într-adevăr foarte bolnav, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lor: Schöffer din Mainz sau Mentelin din Strasbourg. Concurenții cei mai tenace ai lui Gutenberg rămîn Coster și Waldvogel. Texte ulterioare acestor fapte cu mai mult de un secol atribuiau descoperirea tiparului unui locuitor din Haarlem, Laurens Janszoon, supranumit Coster (paracliserul). Acesta a existat fără îndoială, dar a practicat xilografia și poate mai tîrziu decît se crede. Prokop Waldvogel este menționat în documentele contemporane. Din ele aflăm că acest aurar originar din Praga se stabilise în Avignon între 1444 și 1446
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a descoperi un sens al existenței, și nostalgia depășirii limitelor, și setea uriașă de a scăpa din capcana singurătății. Această sete mistuitoare este supratema întregii trilogii - intitulată metaforic Setea muntelui de sare - în care este încadrată și piesa Iona, alături de Paracliserul și Matca. Înscrisă în canonul modern al teatrului parabolă, trilogia îl apropie pe Marin Sorescu de marii apologeți ai singurătății: Nietzsche (care formulase aforismul Solitudinea ma înghițit ca o balenă), Camus, Sartre, Heidegger, Emil Cioran. Despre Iona, de pildă, autorul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nemișcată și măreață. Se îndreptă spre un loc. Puse pălăria. Simți în cugetul lui o ușurare caldă și luminoasă. I se păru că icoana și Crucea de pe iconostas se mișcă în lumină; omul își plecă fruntea, cerând și primind iertarea. Paracliserul se uită nedumerit după un om care pleca din biserică cu capul descoperit. 96. Minciuni nevinovate, dar... cu urmări amare Bărbatul trăia atât de bine cu nevasta lui. Casa lor era o oază binecuvântată a adevărului. Dragostea, încrederea și adevărul
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
biserică slujeau cu multă râvnă și elavie doi preoți. În fiecare duminică predicau cu putere cuvântul lui Dumnezeu. Unuia dintre preoți, venindu-i rândul să predice și voind a face legătura cu predica celuilalt preot din duminica trecută, îi zise paracliserului: Eu am lipsit duminica trecută fiind rău bolnav, te rog spune-mi despre ce a vorbit părintele duminica trecută? Să mă iertați, răspunse paracliserul, dar nu-mi aduc bine aminte, pentru că eram ocupat cu aprinsul cădelniței, care se stinsese. Dar
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
să predice și voind a face legătura cu predica celuilalt preot din duminica trecută, îi zise paracliserului: Eu am lipsit duminica trecută fiind rău bolnav, te rog spune-mi despre ce a vorbit părintele duminica trecută? Să mă iertați, răspunse paracliserul, dar nu-mi aduc bine aminte, pentru că eram ocupat cu aprinsul cădelniței, care se stinsese. Dar voi întreba pe dascăl. Dar nici dascălul nu-și aducea aminte, deoarece în timpul predicii căutase în tipic rânduiala slujbei din duminica viitoare. Paracliserul întrebă
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]