1,132 matches
-
Lucien Leuwen" evenimentele sunt văzute prin ochii lui Julien Sorel și respectiv Lucien Leuwen. În "Mânăstirea din Parma", naratorul recunoaște dreptul la punct de vedere al celorlalte personaje, dar Fabrice del Dongo păstrează locul principal (scena bătăliei de la Waterloo rămâne paradigmatică). Ideea "restrângerii câmpului" este clară: Stendhal renunță la redarea monologurilor interioare, reducând romanul la biografia eroului. Cele trei mari roamne ale sale încep cu tinerețea eroului (sau chiar înainte în "Mânăstirea din Parma") și se termină cu moartea sa ("Roșu
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
reieșit. (Benedict Anderson) În secolul al XVI-lea s-au scris numeroase texte referitoare la arta, existând o vastă literatura cu ambiții teoretico-filozofice din această perioadă. Giorgio Văsari ocupă un loc aparte în istoriografie, fiind autorul unei istorii a artei paradigmatice și esențialiste, model ce a fost perpetuat până în secolul al XIX-lea. Pornind de la operă să, Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților (1550), mi-am propus să schițez modul în care s-a construit și reluat acest model istoriografic și cum
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
precum și camere pentru părinții, copii și bonă cu facilități corespunzătoare. Camera șoferului, garajul și terasa au un acces separat. Principiul arhitectonic al lui Mies că „mai puțin este mai mult” și accentul pe dotările funcționale au creat un bun exemplu paradigmatic de arhitectură funcționalistă timpurie, o viziune nouă și inovatoare în proiectarea clădirilor din acea perioadă. Mies a folosit rame de fier, o tehnică revoluționară, care i-au permis să renunțe la ziduri de sprijin și să aranjeze spațiul interior în
Vila Tugendhat () [Corola-website/Science/309775_a_311104]
-
a grijii) este valabilă doar în viața privată. Una devine o etică „de gală”, cealaltă rămâne „trivială” . Joan Tronto fructifică oferta lui Gilligan pentru sfera politică și viața publică în general (Tronto, 1993). „Grija” transcende femeile ca grup. Ea este paradigmatică pentru toate grupurile defavorizate și tocmai de aceea este devalorizată ca importanță, iar activitățile de îngrijire au status jos și sunt prost plătite. Activitățile de îngrijire sunt tratate ca emoționale, triviale, private. Ea definește grija ca tip de activitate care
Etica grijii () [Corola-website/Science/325279_a_326608]
-
conduc la păstrarea femeilor ca umbre ale gândului filosofic și nu ca “gânduri ale umbrei”, prin analiza relației canonice între „gânditori/creatori” și femei ca mijloace pentru scopurile creatorilor, sistematic împiedicate să aibă acces direct la producerea de "weltanschauung." Exemplul paradigmatic pe care îl dezvoltă, pentru cazul culturii române, este cel al Anei lui Manole, din legenda "Mănăstirea Argeșului" și a interpretărilor acestuia astfel încât să denatureze sacrificarea involuntară a Anei, considerând zidirea ei un sacrificiu voluntar pentru scopurile creatorului. A scris
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
socială a contextului social, politic și/sau cultural al Moldovei, a istoriei sale recente, una care nu ignoră dimensiunea hermetica sau dualitatea comunicării, e necesară pentru a surprinde contextul relațiilor dintre externalități, cele mulțumită cărora se mai pot observa transformări paradigmatice ale realității, mai degrabă decât urmărind imanente. Or, multiplele influențe externe și interne, explicite și implicite, nu se traduc niciodată liniar, sau într-un singur mediu, sau în locuri așteptate. E parte din rațiunile pentru care istoria socială a tranziției
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]
-
recent history, one which does not ignore the hermetic dimension or the duality of communication, would be necessary în order to capture the context of the relations between externalities, to whom we should be grateful for allowing uș to observe paradigmatic shifts, unlike inherences. But multiple external and internal influences, be they implicit or explicit, are never translated în a linear fashion or în a single environment. This is part of the reason why the social history of the transition period
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]
-
care doar singularitatea și perfecțiunea formei cuprinsă în suprafața austeră a fiecărui tablou o consacră în ordinea, nu neapărat voită de artist, a unei potențări mistice. Sigur, nu întâmplător, printre subiectele abordate de Zidaru în uleiurile sale este "Oul"-formă paradigmatică ce traversează aproape întreaga civilizație vizuală a umanității. |n "instalația" sculpturală care determină, în fond, prin ocuparea întregului centru al spațiului de expunere, circuitul obligat al parcursului interior prin fața simezelor, puzderia de "ochi", imaginată de artist aidoma unei constelații a
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
și a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat domenii filozofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a științelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa. Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraș din peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
în funcție de relațiile lor reciproce. Aceste relații sunt de două feluri: unele definesc raporturile existente între fiecare element al enunțului, celelalte definesc elementele în funcție de poziția lor față de unitățile enunțate. Relațiile de primul tip sunt numite "sintagmatice", cele de al doilea tip, "paradigmatice". Lingvistul francez Émile Benveniste (1902-1976) definește patru nivele de analiză: nivelul trăsăturilor distinctive, nivelul fonologic, nivelul morfologic și nivelul frazic. Pentru a înțelege mai bine acest model de analiză ne putem referi la definiția "constituantului nemijlocit", așa cum a fost formulată
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
și principii, mai degrabă decât la nevoile celor din jur. Etica grijii este o etică a responsabilității. Joan Tronto fructifică oferta lui Gilligan pentru sfera politică și viața publică în general (Tronto, 1993). „Grija” transcende femeile ca grup. Ea este paradigmatică pentru toate grupurile defavorizate și tocmai de aceea este devalorizată ca importanță, iar activitățile de îngrijire au status jos și sunt prost plătite. Activitățile de îngrijire sunt tratate ca emoționale, triviale, private. Ea definește grija ca tip de activitate care
Etici feministe () [Corola-website/Science/325278_a_326607]
-
creșterea cunoașterii umane nu este un proces linear, cumulativ, așa cum susținea Karl Popper, ci se petrece în salturi, perioadele de cercetare lineare (știința normală) alternând cu perioade de criză și revoluții științifice. Kuhn introduce și susține în lumea academică modelul "paradigmatic" de dezvoltare știintifică. Conform teoriei, o paradigmă reprezintă un set de reguli, norme și metode de cercetare folosite de către o comunitate științifică în procesul de cercetare. Kuhn afirmă că folosind aceste paradigme, cercetătorii contribuie la dezvoltarea științei normale, adică o
Thomas Kuhn () [Corola-website/Science/299470_a_300799]
-
comunități științifice. Nu se poate face comparație între paradigme, între modelele de cercetare, nu se poate spune că o paradigmă este mai bună ca alta, deoarece paradigmele se dezvoltă ținând seama de caracteristicile comunității științifice căreia îi aparține. Astfel, modelul paradigmatic de cercetare dezvoltat de către o comunitate științifică nu poate fi adoptat sau tradus de către altă comunitate științifică datorită condiționărilor impuse de limbă. Unii termeni și unele metode de cercetare cuprind elemente care nu pot fi traduse de către comunitatea care dorește
Thomas Kuhn () [Corola-website/Science/299470_a_300799]
-
valoare, care se îngemănează cu o pragmatică a argumentării, ce înglobează critica și întemeierea într-un tot“. În "Introducerea în teoria cunoașterii" Kant este un punct de referință constant. Pentru Schnädelbach, Kant este autorul ale cărui soluții au o valoare paradigmatică. De pildă, pasajul despre legătura dintre critică și întemeiere reprodus în secțiunea despre teoria cunoașterii se continuă cu o referire la concepția lui Kant: „Conexiunea pragmatică dintre critică și întemeiere ține de structura de bază a rațiunii în genere, așa cum
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
în cazurile în care moartea are loc accidental. Lăudat de mulți critici cu ocazia premierei, filmul a fost nominalizat la șapte premii Oscar dar nu a câștigat niciunul. Considerat un film clasic, este deseori citat ca fiind un film noir paradigmatic și a devenit un standard pentru filmele care au urmat în acest gen. Considerat ca având valoare „culturală, istorică și estetică” de către Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii în 1992, "Double Indemnity" a fost selectat pentru conservare în National Film Registry. În 1998
Asigurare de moarte () [Corola-website/Science/325499_a_326828]
-
de la Dumnezeu. Cuvintele acestea ale Sfântului Pantelimon l-au cutremurat pe fratele slujitor. De atunci l-a slujit cu multă râvnă pe bolnav și ruga pe Dumnezeu să trăiască mulți ani, ca să-l îngrijească cât mai mult”32. Interesantă și paradigmatică pentru mulți este și reacția bătrânului Trifon de la Muntele Athos la auzul veștii că unul dintre frați dorește sau a fost trimis să-i slujească. Redăm în cele ce urmează relatarea Cuviosului Paisie Aghioritul: „Trecuse mult timp de la venirea mea
Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
reflectă în întregime, și nici nu determină în totalitate lumea noastră socială. Domeniul științelor comunicării și al studiilor mass-media coextensiv schimbărilor profesionale (feminizarea jurnalismului și relațiilor publice) și schimbărilor sociale (feminismul) a cunoscut în ultimii douăzeci de ani câteva mutații paradigmatice: Începând cu deceniul al optulea analiza reprezentărilor mass-media ca reflectare a relațiilor sociale, generate de feminismul liberal a fost puternic influențată de conceptul de anihilare simbolică a femeii prin mass-media lansat de Gaye Tuchman. Analiza conținutului mediatic a relevat pregnanța
Gen (sociologie) () [Corola-website/Science/333023_a_334352]
-
interlinguală, după cum reiese din definiția clasică a expresiei idiomatice, dar în cercetarea actuala este considerată și intralinguală, exprimând diferențele față de îmbinarea liberă de cuvinte din cadrul aceleiași limbi. Idiomaticitatea intralinguală constă în primul rând în trei caracteristici generale: sensul non-compozițional, ruptură paradigmatica și fixitatea morfosintactică. Din punct de vedere semantic, expresia idiomatica se caracterizează prin sensul sau non-compozițional. Aceasta înseamnă că sensul expresiei nu rezultă din sensurile inițiale ale elementelor componente adăugate unul altuia, ci că îmbinarea de cuvinte are un sens
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
franceză expresia verbală impersonala "îl y a" „este, există” (lit. „el acolo are”). Această caracteristică ține de aspectul lexical, constând în imposibilitatea de a înlocui vreun element al expresiei idiomatice cu un sinonim sau cu un cuvânt de pe aceeasi axa paradigmatica. Astfel, propoziția " Ce projet a du plomb dans l’aile" „Proiectul acesta este precar” nu poate fi reformulata *"Ce projet a du fer dans l’aile" lit. „Proiectul acesta are fier în aripa”. Din punctul de vedere al morfologiei și
Expresie idiomatică () [Corola-website/Science/335189_a_336518]
-
complexitate aparte. Unele figuri sunt mai mult decât niște nume, sau subiecte de mici povestiri; în timp ce altele sunt „pictate” cu o mai mare comlexitate, mult mai intens. Poveștile despre femei prezintă o bogată colecție de istorie sacră precum și un exemplu paradigmatic pentru contemplarea și ghidarea musulmană. Exemplele din Coran ( în funcție de diverse aspecte) sunt precum niște „modele”, entități simbolice ce reprezintă experiența omului dar, sunt și un sem în ceea ce privește modelarea viitoarei realități a omului; funcțiile lor simbolice au fost de „model a
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
referentul sau semnificatul lor printr-o relație cu temei obiectiv. „Citirea” lor presupune de asemenea o inițiere. "Semnele neiconice" pot fi semne plastice și semne vizuale arbitrare. Semnele plastice reprezintă unități simple care nu sunt niciodată izolate, ci în funcție de opozițiile paradigmatice și santagmatice la care iau parte. Valorile definite acestor semne nu sunt definite în prealabil. Semnele vizuale arbitrare semnifică pe baza unei convenții, semnificantul fiind o simplă configurație, care nu seamănă și nu trimite la nimic prin sine, ci doar
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
grupurile cele mai oprimate din societatea occidentală (în primul rând comunitățile de imigranți), Boal propune interpretarea terapeutică ce va da naștere la patologizara oprimaților criticată de Mutnik sau Tester. Deși Schutzmann (în Cohen-Cruz et al. 1994) argumentează că această schimbare paradigmatica ar fi fost adaptarea lui Boal la noul context occidental, aceasta aserțiune nu se susține, deoarece nouă interpretare a oprimării nu a venit doar în urma unei schimbări geografice, ci în special a unei schimbări a clasei sociale din care făcea
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
din Europa, semnificația secularizării pentru instituția familiei și forurile de educație, imaginea Bisericii într-o eră a transparenței mediatice, a revoluției moravurilor și a pluralismului ideologic. Volumul "Gramatica Ortodoxiei" (2007) deplânge "ghetoizarea discursului creștin" în spațiul academic, propunând "câteva întâlniri paradigmatice între "ecclesia" și "universitas", găzduite sub zodia modernității. "Gramatica Ortodoxiei" a primit premiul revistei "Cuvântul" pentru Cartea Anului, "Secțiunea Istoria ideilor și istoria mentalităților". Cărți personale: Cărți editate: Studii: Interviuri
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
Mic. Rolurile sale au fost nenumărate și în toate a venit cu vocea ei caldă, melodioasă, cu adâncul ei cult pentru adevăr, fiecare replică constituindu-se într-o pledoarie pentru justiție și demnitatea omului. Poate de aceea se consideră absolut paradigmatic pentru talentul și personalitatea ei, "Antigona", din tragedia omonimă a lui Sofocle. Antigona, sub bagheta regizorială a lui Ion Cojar era Bălănuță, dreaptă, mândră, neînfricată în fața dictatorului, gata să moară, dar să nu cedeze. A fost pur și simplu copleșitoare
Leopoldina Bălănuță () [Corola-website/Science/303976_a_305305]
-
e un film care creează dependență” (Gabriela Hurezean); Este cel mai armonios film al lui Nae Caranfil...” (Mircea Toma); Comic, inteligent, fluent și fără sentimentalisme moralizatoare, filmul arată dilema unei societăți cu mari diferențe de nivel de trai și schimbări paradigmatice ale normelor morale”. (Frankfurter Rundschau); Discurs acid cu situații incisive și joviale.” (Studio Magazine); Semi-poveste, semi-comedie amară, care amintește de filmele italiene ale unui Scola sau Risi” (L'Express); Un film coroziv pe care n-ar trebui să-l ratați
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]