189 matches
-
al mamei lui Feodor (obiect simbolic al unei copilării privilegiate, împărțite între tandrețea delicată a mamei și fascinanta lume pe care o deschide profesia tatălui, entomologul Konstantin Kirillovici), nici o coordonată a spațiului - unul neomogen, cu numeroase „deschideri”, fie către „sera paradiziacă” a trecutului sanktpetersburghez, fie către pitoreasca și exotica lume din casa copilăriei de pe Cheiul Englezesc - nu e întâmplătoare. Lumea poetului emigrant Cerdîn- țev stă inițial sub semnul unui sentiment al nefamiliarului, reflex al înstrăinării, capricioasa stradă Tannenberg (care „se rotise
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
care bate unde vrea și poposește la întâmplare.” Cele două vieți ale lui Melville, cea de cap al familiei, și cea de marinar prins mereu în prietenii pline de tensiune erotică sau fericit să experimenteze orgiile cu frumoasele de pe insule paradiziace, intră destul de rar în coliziune, dar cu extremă violență. O furtună se declanșează odată cu întâlnirea cu Hawthorne, care-l atrage magnetic întâi prin forța scrisului, prin natura demonică pe care i-o bănuiește, furtuna face ravagii și determină fuga scriitorului
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
pună proteze și ochelari deoarece n-aude, n-avede. Deoarece tot am amintit de Divinitatea care a creat omul și l-a gonit apoi din rai, să ne amintim prima tranziție pe care omul a trebuit să o sufere. Din raiul paradiziac în lumea pe care trebuia să o populeze! Așadar Adam și Eva ies pe poarta raiului, de acum bine păzită de Sfântul Petru și merg sprijiniți unul în altul. Si merg prin ținutul arid lipsit de încărcații pomi fructiferi pe
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
de animale bolnave. Iar Profesorul Angelo a văzut că nu era bine așa și a adus de la circ primul antropoid. Adică l-a furat, Doamne iartă-mă. Maimuța neastâmpărată, de un stat de om, nu se încadra defel în ambianța paradiziacă, așa că profesorul i-a cumpărat din prima zi o frânghie pe care a încolăcit-o la un capăt de un copac, iar pe celălalt l-a legat de grumazul animalului. Asta ca vizitatorii să nu privească o maimuță printre gratii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
gât?” Inteligență, gust ales, măiestrie estetică, strălucire tehnică, mesaj poetic cu implicații filosofice - pe tema panta rhei, mai ales. Poezie fină, blândă și amăruie, magnifică, poezie de toamnă și de amurg, poeme străbătute de „căi de cocori”. O vreme trecută, paradiziacă, un prezent pătimitor-pământesc saturat de vis și un proiect care nu se va materializa, elaborat însă „cu mari rezerve de iubire / și fire de risipitor”, proiect îndreptățit, totuși, fiindcă „n-au secat nici râuri, nici izvoare / ce susură mereu cu
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
ai unei parabole, cel al „ conștiinței binelui și răului”.Înțelegem deci că omul adamic, originar, cel ce trăia ( prin programul genomic originar aproape o mie de ani, a încălcat interdicția acelui program genetic, probabil deviind de la o condiție a „ inocenței paradiziace”, ca ființă perfect integrată în natură ( poate telepatică?) -iar mitologia și Vechiul Testament ebraic pretind că acest act de abatere a fost comis de Femeie, incitată de Diavolul, „ șarpele vechi cel viclean care era atunci pe pământ”. Cum a fost cu
PSEUDO-ESEU: RECAPITULARE DESPRE FEMEIE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348168_a_349497]
-
Eminescu „conștiința etnică” românească, „focar receptor și emițător al categoriilor abisale... de un romantism...creator”, cu stări de melancolie și dor. Și Eminescu și Blaga sunt mari creatori de mituri poetice. Amândoi asimilează natura patriei și a folclorului românesc, modelul paradiziac fiind la Blaga Țara, și la Eminescu Dacia mitică. Erosul se bucură la amândoi de un adevărat cult. Poezia lor de dragoste oscilează între poezia imnică și poezia elegiacă, serafismul, diafanul, transparența, fiind surogatele de bază. De asemenea motivele somnului
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
parc-ar vrea să zboare/ Nu priviți prea stăruitor/ Locul gol rămas pe obraz/ Mi-e suficient cât știu și singură / Despre mine...” Dar iubirea la Angela Nache nu se consumă în afara contextului social. Poezia ei trece de la senzorial și paradiziac la reflexiv și dramatic. Problemele vieții în doi devin problemele poeziei și viceversa. O anume nostalgie după livezile iubirii accentuează vibrația afectiva a versurilor ei și în același timp, îi ascute simțul realului și terestrului. (“Mă rog să rămân totuși
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
care n-au deloc un aer muribund, lacuri translucide, sate (austriece) modernizate și totuși patriarhale, familii demodate și trainice, chelneri stilați, domni și doamne, politicieni inteligenți fără să fie șmecheri, oameni de afaceri cinstiți, dar prosperi, texte bine scrise, vinuri paradiziace, păstrăvi, cremșnituri, chiparoși și stele". De asemenea, „există Șerban Foarță care se joacă nebunește cu psalmii și cu toate cuvintele lumii, există seri și dimineți, oameni care merg la biserică fără evlavii ostentative și fără să negocieze cu Dumnezeul lor
ANDREI PLEŞU, DESPRE FRUMUSEŢEA UITATĂ A VIEŢII, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2011, 280 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354805_a_356134]
-
și sidefat al brațului ei răsfrânt pe canatul ferestrei, din ochii bărbatului tânăr săreau diamante rare.Afară, amurgul tremura scâteind și învăluind capetele celor doi îndrăgostiți cu raze de cer și cântice divine. Cine știe, azi erau stăpânii acestui univers paradiziac, dar mâine fiecare va rămâne stăpân pe propriul său ghețar, iar nopțile de singurătate le vor împrăștia zăpezi pe ploape! Avea oare putere să-l părăsească în această grație divină, atunci când sufletul său va rătăci pe alte orbite ale trăirii
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
și trăiri delicate. Citindu-i poezia, nu simți chinul elaborării ci dimpotrivă, ai sentimentul că totul este frust și spontan, învăluit mereu în nimbul cald al feminității. Dacă albul definește stări sufletești, peisajele poetei sunt policrome, izvorâte dintr-un imaginar paradiziac, în care culorile se îmbină cu afectivități de o transparență impecabilă. Respingând insurgențele formale, Lucia Olaru Nenati optează pentru tipare prozodice cvasitradiționale, atent distilate însă, și prilejuindu-i performanțe poetice de invidiat. Trăiri rafinat romantice și un misterios fior eminescian
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
revela și a ne fi util existenței superioare ca homo cogitans. Filosofie, adică Iubire de Sophia (înțelepciune, inteligentia) - Fără filosofie, arta scrisului nu are perenitate, decade în grafomanie obsesională, în paranoie și kitsch. Iubesc cumva ÎNNĂSCUT, tot ceea ce ne înminunează ( paradiziac!) ,existența, și resping tot ceea ce afectele resimt ca rău: ura, meschinăria, minciuna, dar și „dragostea cu sila”, ș.c.l. Avem programată genomic în noi, durata vărstei, a existenței așadar și inerența finitului. Tragic este că nu avem cum să
TAINA SCRISULUI (9): NECESITATEA EXISTENŢIALĂ de EUGEN EVU în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359092_a_360421]
-
zig- zagată? Meandrele, ci nu zig-zagul unduirea, seniori!” Bunul simț este măsura (mensura) posibilului - El conține experiență și prevedere, bunul simț este dedictibil, ca divinul! Ca să nu fii strivit, ca să rămâi DEMN, regăsește simplitatea, nu zic simplismul. Ca și goliciunea paradiziacă, însă, vei știi sau nu vei știi ( conștientiza), cum și cât acoperi cu falsă pudoare sau perversă ipocrizie; stilistic deci, frumusețea adevărului cel de privit, transmis și îmbucurător pentru ceilalți, cere îmbrobodire, arabescuri, figuri de stil, timbru propriu, însă ai
TAINA SCRISULUI (9): NECESITATEA EXISTENŢIALĂ de EUGEN EVU în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359092_a_360421]
-
de dorul ploii. Eu aș dori să-ți scriu poeme, nimicitoare, cu povești să te-ncălzească în simțire iar tulburarea dacă-ți vine cu prețul miraculoaselor enzime ce sapă-n minți să te ferești de-acest pericol aiurit căzut din paradiziace pagini mistuite-n evoluționismul ... Citește mai mult Se lasă toamna pe alei stimată doamnăși noi în timp alegem amintiri rămaseculese din tristețe dar cine ne condamnăcă-n vise moi și dulci, natura înghețase?O prea frumoasă doamnă, acum este târziuși este
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
iarnă,iar frunzele îngălbeniteau plâns stingher de dorul ploii.Eu aș dori să-ți scriu poeme,nimicitoare, cu poveștisă te-ncălzească în simțireiar tulburarea dacă-ți vinecu prețul miraculoaselor enzimece sapă-n mințisă te ferești de-acest pericol aiuritcăzut din paradiziace paginimistuite-n evoluționismul... VI. ȘI CE DACĂ-I 1 MARTIE?, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 426 din 01 martie 2012. Și ce dacă-i 1 Martie? Vestitorul Primăvara asta oare mă voi dezbăra de tine cu speranțe-ncrucișate, cu
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
de dorul ploii. Eu aș dori să-ți scriu poeme, nimicitoare, cu povești să te-ncălzească în simțire iar tulburarea dacă-ți vine cu prețul miraculoaselor enzime ce sapă-n minți să te ferești de-acest pericol aiurit căzut din paradiziace pagini mistuite-n evoluționismul chemărilor prea-ancestrale și-atavicul fermecătoarelor năzbâtii iar la final aș vrea să-ți mângâi gândul îndelung. Gândul e ceva imaterial și trebuie neapărat concretizat... Gând sg = Sâni pl Referință Bibliografică: Studiu psihosomatic. Sinestezie / Aurel Avram Stănescu
STUDIU PSIHOSOMATIC. SINESTEZIE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346392_a_347721]
-
Ne mai întrebăm atunci, de ce România este o țară bolnavă? Iată România de mâine, o țară din care unii, încă cu frica de Dumnezeu, cu o adevărată educație primită acasă, și-ar dori să dispară de pe acest teritoriu atât de paradiziac, dar lipsit de îngeri. Totuși, mă îmbărbătez singură. Îmi spun cu speranță în suflet și în gând că nu toți sunt așa. Este adevărat, însă aceste siaje de moralitate ce sălășluiesc încă în tineri adevărați, din ce în ce mai puțini la număr, vor
EDUCAŢIA ŞUBREDĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348307_a_349636]
-
-și petreacă noaptea la o mănăstire, situată în apropierea unui lac. Ca din senin apare un necunoscut care se alătură grupului și, datorită umorului său, devine centrul atenției. Odată cu sosirea bucureștenilor în vacanța de sfârșit de săptămână din acest loc „paradiziac“, cotidianul se retrage treptat într-un plan secund. Diferite „jocuri“, săvârșite în atmosfera de vrajă a pădurii, produc modificări de comportament ale personajelor. Jocul se desfășoară noaptea, sub imperiul întunericului, pădurea devenind un adevărat labirint. Un element important, evocat de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Asemenea mănăstirii din pădure, și insula este un loc „sacru“, un loc retras, privilegiat, încărcat de simbolism, în care se poate manifesta fantasticul. Astfel, lacul cu insula din mijlocul lui amintesc de miturile cosmogonice proprii multor popoare, este un loc paradiziac, situat în afara timpului, un loc al reîntoarcerii mitice la origini, o altă „insulă a lui Euthanasius“. Eliade pornește, asemenea lui Mihai Eminescu, în Cezara, de la motivul insulei, deoarece aceasta, ca și în mitologia greceasca și indiană, este și un fel
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
zborului, amintim de filosofia indiană, de zborul lui Buddha către misterioasele insule albe. Această transcedere mitică se va repeta întocmai și în roman, tot către o insulă situată în afara timpului. Mircea Eliade afirma despre acest spațiu că: „Este un tărâm paradiziac, calitativ deosebit de zona înconjurătoare, în care beatitudinea vieții adamice nu exclude beatitudinea «morții frumoase»; și una și alta sunt stări în care condiția umană drama, durerea, devenirea a fost suspendată [...]. Insula poate simboliza și un tărâm transcendent, participând la realitatea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
în zbor», adică prin mijloace magice, și către care se îndreaptă yoginii și arhații indieni[...], nu pot ajunge decât cei care au depășit condiția umană întocmai după cum insula lui Euthanasius este inaccesibilă celor care nu se întorc în stare adamică, paradiziacă.“15. În Imagini și simboluri, Eliade afirma că imaginea exemplară a oricărei creații este insula, iar apa simbolizează suma universală a virtuților; cufundarea în apă, simbolizeaza regresiunea în preformal, în vreme ce ieșirea din apă repetă actul cosmogonic al manifestării formale, așadar
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Sorin Alexandrescu, există trei planuri temporale: al vilegiaturiștilor, „robiți clipei“, al Dorinei, trăind o „eternă reîntoarcere“ a evenimentelor, și al lui Andronic, atemporal, veșnic. Primul timp ar fi profan, celelalte două, forme ale sacrului. b) deschiderea într-un spațiu transcendent paradiziac) în: La umbra unui crin, care inițial fusese intitulată Exilul și care este ultima nuvelă publicată pe când Mircea Eliade mai era în viață. Povestirea relatează căutarea unei semnificații pierdute. Ionel Postăvaru își vizitează un fost coleg de liceu, Enache Mărgărit
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
reeditează personalitatea fiecăruia. La Eliade, camera are un înțeles special, pentru că se leagă de o experiență personală, care se înscrie în primele sale amintiri. Ștefan Viziru, personajul principal din Noaptea de Sânziene, își procură un iluzoriu „spațiu privilegiat“, un „loc paradiziac“, prin închirierea în secret a unei camere de hotel pe care o transformă imaginativ într-o „cameră extraistorică și atempolală“. Camera era ținută în mare secret, nu știa de ea nici familia Ioanei, nici prietenii. Aceasta îi amintește de o
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
nouă. Asta s-a întâmplat numai o dată. A doua zi, am încercat din nou să deschid ușa; era încuiată“ . Evocând camera Sambô, autorul se gândește, de fapt, la propria lui experiență, căci: „Ceea ce m-a impresionat, era atmosfera, o atmosferă paradiziacă, acel verde, acel verde auriu. Și apoi liniștea, liniștea absolută. Iar eu pătrund în acea zonă, în acel spațiu sacru. Spun «sacru» fiindcă spațiul acela avea o calitate cu totul deosebită, nu avea nimic profan, nimic cotidian. Nu era universul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
spațiu sacru. Spun «sacru» fiindcă spațiul acela avea o calitate cu totul deosebită, nu avea nimic profan, nimic cotidian. Nu era universul meu de toate zilele, cu tata, cu mama, fratele, curtea, casa... Nu, era cu totul altceva. Era ceva paradiziac. Un loc neîngăduit înainte, și, care apoi a devenit din nou neîngăduit... În memoria mea, a rămas un lucru cu totul neobișnuit. L-am numit mai târziu «paradiziac», când am învățat cuvântul. Nu era o experiență religioasă, dar am înțeles
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]