107 matches
-
sa la domeniul cunoașterii fac, într-un fel, din subiect o persoană ce are o parte legată de gîndurile sale, deducțiile și judecata sa liberă. În acest fel este posibilă curățarea grelei ipoteci a paralogismului substanțialității adresat subiectului cartesian. Imputarea paralogismului este legată în realitate de o logică juridică ce caută unitatea care domină diversitatea. Acest monopol al unității nu poate legitima diversitatea sensibilului decât spre a se măsura, a se tempera și a se temporiza în mod ontologic. Putem deci
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Manet), Camil Petrescu (Sufletul național), Eugen Jebeleanu (Literatura în provincie), I. Peltz ( Viața încalecă romanul, Destinul romanului). „Cronica teatrală” e asigurată de Cicerone Theodorescu, „Cronica cinematografică” de Andrei Tudor, „Cronica plastică” de I. D. Ștefănescu, „Cronica ideii” de Oscar Lemnaru (cu Paralogismele cunoașterii, de pildă), iar la „Cronica literară”, uneori intitulată „Sensul cărții”, scriu Petru Manoliu, Ștefan Tita, G. M. Vlădescu. Articole mai semnează Romulus Dianu (Despre un diavolesc meșteșug), Ion Petrovici (Senzualitatea în artă), I. Peltz (O carte despre care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290520_a_291849]
-
unor formulări ca acestea, ieșite parcă dintr-o mașină dereglată, nu e de altă natură decât cel produs de parcurgerea unor enunțuri într-un limbaj tehnic al căror cod nu l-ar poseda, precum cel juridic, de exemplu. Dar asemenea paralogisme apar în viață pretutindeni: în discursurile de orice fel, mai cu seamă în cel politic, în presă, în biserică, în literatură. Vidul de gândire și incoerența semantică se pot instala în orice domeniu, în orice stil. Odată cu vorbirea, prozele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
fiind constitutivă rațiunii. De aceea, Kant va proceda la o altă strategie de a-i dovedi aparența: să arate că în acest corp de pretinsă cunoaștere s-au strecurat erori logice și contradicții. Deducția ideii psihologice este însoțită de anumite paralogisme, prin care rațiunea pură face un salt nepermis de la sufletul empiric, supus categoriilor, la sufletul metafizic. Ideea cosmologică este și ea rezultatul unei extinderi nelegitime de la seriile finite dinăuntrul naturii la unitatea absolută a naturii ca întreg, căci rațiunea pură
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care s-au raportat la ele de pe pozițiile logicii clasice au încercat rezolvarea sau depășirea lor, prin aflarea unei soluții, pozitive sau negative. "A rezolva sau a depăși un paradox dat înseamnă a dovedi că el se reduce la un paralogism sau a scoate în evidență acceptabilitatea concluziei sale"814. Uneori, o astfel de soluție pare imposibilă, gândirea rămânând în încurcătură. Este cazul aporiilor, cum ar fi paradoxul Mincinosului sau paradoxul lui Russell. Logica paraconsistentă este o salvare pentru situațiile în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
își păstra întreaga vigilență în privința posibilităților mereu reînnoite de dramă inseparabilă a coexistenței între corpuri politice și religioase eterogene 12. Orbirea sau indiferența lui Hayek față de anumiți factori majori ai condiției noastre politice ține în ultimul rând poate de un paralogism destul de simplu și foarte răspândit. Hayek socotește ca deja dobândit lucrul în chestiune; el ia ca punct de plecare ceea ce, în cel mai bun caz, nu poate fi decât concluzia. Mai precis, pentru a vedea survenind ordinea spontană a acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
Cluj (unde Marta Petreu a predat după absolvirea facultății). Și că scopul ei era acela de a ilustra cu exemple din literatură cel mai interesant, probabil, capitol al logicii: acela legat de numeroasele tipuri de abateri (spontane sau premeditate, adică paralogisme și, în sensul cel mai strict, sofisme). Că ulterior, proiectul acesta s-a dezvoltat într-o teză doctorală (și implicit în forma finală a cărții), e mai puțin important. Grosso modo, marele merit al Martei Petreu e acela de a
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
bazate pe fapte, pe exemple, pe autoritate și pe diverse analogii (de per soane, de situații etc.) Prezența sofismelor, a propozițiilor cu conținut aporetic, însoțite de exemplificările corespunzătoare, este tratată cu toată seriozitatea, autoarea analizând aici un șir complet de paralogisme, șir pe care aș îndrăzni să-l denumesc al „decalogului negativ”, precum: sofismele de confruntare sau argumentul forței, sofismele de roluri, cele referitoare la reprezentarea punctelor de vedere, sofismele de apărare, cele ale premiselor, sofismele acordurilor, cele ale punctelor de
Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
rînd, Ionescu are o afinitate profundă (și dramatică!) cu tezele care fundamentează neantul ontic, gnoseologic și comunicațional al marilor sofiști; în al doilea rînd, el mînuiește cu abilitate toate tehnicile logicii anamorfotice, creînd, cu dezinvoltură și impertinență, circumstanțele favorizante pentru paralogisme și avînd drept țintă scopurile eterne ale sofiștilor mari și mici, adică succesul și gloria." Autoarea discută pe marginea a numeroase citate despre "trăirea afectivă și morala angoasată care, la Ionescu, însoțește fanfaronada sa paralogică" din articolele publicistice și din
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
coruperea lui prin anamorfoze. Sofismul însă se bucură de o judecată rece abia cu Immanuel Kant: „Raționamentul care este fals după formă, chiar dacă are aparența unui raționament corect pentru sine, se numește înșelător (fallacia). Un astfel de raționament este un paralogism, dacă prin el ne înșelăm pe noi înșine, sau un sofism, dacă prin el încercăm în mod intenționat să-i înșelăm pe alții” (Logica generală, Ed. Trei, Buc., 1996, p.188). în sintaxa logică, sofismul nu are valoare de adevăr
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
of language), Anton Dumitru (Paradoxele logice), Dimitrie Gusti (Retorică pentru tinerimea studioasă), Ion Ianoși (Nearta-artă), Olivier Reboul (Introduction á la rhétorique. Théorie et pratique) și mulți alții menționați în bibliografia cărții. în același epilog, autoarea găsește util să conchidă: „deși paralogismele sunt fără relevanță cognitivă, morală și axiologică (...), produc, prin chiar frumusețea lor, o anumită «înțelepciune», cum ar spune Ion Ianoși (...). Ele nu ne fac să înțelegem absurdul, dar ne obligă să înțelegem că absurdul există (...). De aceea am putea socoti
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Mi-a venit o idee. Dar dacă, de pildă, mi-aș imagina că oile nu sunt ale mele... Dar tu, ce, ziceai că sunt ale tale? Da, eu așa mă gândisem, dar era în mod cert greșit. Pornisem de la un paralogism. Cum ce e aia un paralogism? Adică tu nu știi ce e acela un paralogism? Păi, dacă tu, ego-ul meu, nu cunoști cuvântul, trebuie să admiți că este destul de bizar, dacă nu de-a dreptul imposibil ca eu să pot
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dacă, de pildă, mi-aș imagina că oile nu sunt ale mele... Dar tu, ce, ziceai că sunt ale tale? Da, eu așa mă gândisem, dar era în mod cert greșit. Pornisem de la un paralogism. Cum ce e aia un paralogism? Adică tu nu știi ce e acela un paralogism? Păi, dacă tu, ego-ul meu, nu cunoști cuvântul, trebuie să admiți că este destul de bizar, dacă nu de-a dreptul imposibil ca eu să pot folosi corect un cuvânt al cărui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sunt ale mele... Dar tu, ce, ziceai că sunt ale tale? Da, eu așa mă gândisem, dar era în mod cert greșit. Pornisem de la un paralogism. Cum ce e aia un paralogism? Adică tu nu știi ce e acela un paralogism? Păi, dacă tu, ego-ul meu, nu cunoști cuvântul, trebuie să admiți că este destul de bizar, dacă nu de-a dreptul imposibil ca eu să pot folosi corect un cuvânt al cărui sens nu îl cunosc, dar să am convingerea că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în spatele tău", scriam), îl boțeam și-l împănam cu mică, diorit, ametist, hematit și duhoare de 21 crabi putrezi și alge ("Bucureștiul e-o stridie cu restaurantul Perla în ea", scriam), îl tăvăleam prin mit și halucinație, prin analogii și paralogisme, prin surrealism și Art Nouveau și pop și op, și imaginam geneza unui formidabil animal de lumină galbenă, un fetus cu diamant în frunte, pornind de la dubla elice, cu baze purinice și pirimidinice, înălțată în piața Bucur Obor {"peste Bucureștiul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ceva muncă să demonstrăm ce și pentru ce. Stupidul e din cale-afară de insidios. Imbecilul Îl recunoști de Îndată (ca să nu mai vorbim de cretin), În timp ce stupidul raționează aproape ca și tine, cu o abatere infinitezimală. E un maestru În paralogisme. Nu există salvare pentru redactorul de editură, trebuie să-și piardă veșnic timpul cu el. Se publică multe cărți de stupizi fiindcă la prima ochire ne conving. Redactorul de editură nu-i obligat să-l recunoască pe stupid. N-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
destul de bine meseria ca să-și fi găsit o muncă mai bine plătită. Multă vreme crezusem că o făcea pentru că astfel putea să-și continue cercetările asupra prostiei omenești, și Încă dintr-un loc de observație exemplar. Ceea ce numea el stupiditate, paralogismul insesizabil, delirul insidios, deghizat În argumentare impecabilă, Îl fascina - și nu făcea decât să repete asta. Dar și aceasta era o mască. Doar Diotallevi era cel care rămânea aici dintr-o joacă, sperând probabil că , Într-o zi, o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
decît să apuce de frînghia sau brațul pe care i le întind alții pentru a-l salva. Experiența ne arată că prima grijă a oamenilor este aceea de conservare, iar a doua de a trăi bine, ceea ce năruie în întregime paralogismul emfatic al autorului. Cercetînd mai bine această maximă a lui Machiavelli, vom găsi, poate, că e vorba de o gelozie extremă, pe care e de ajuns s-o insufli principilor: este, cu toate acestea, chiar gelozia acelor principi față de generalii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
al cărei roman Sfinx Întrebuințează În scopuri proprii o tehnică utilizată de autorul lui Mad about the Boy: ambiguizarea identității sexuale a protagonistului Unul dintre scriitorii contemporani În a căror scriitură fierb ca Într-o poțiune magică voodoo anateme artaudiene, paralogisme beckettiene și ionesciene, umori sadiene (sau pur și simplu sadice) este Valère Novarina. Dacă așa stau lucrurile, pretenția postmodernă enunțată de Jean-Franșois Lyotard, de a „reprezenta neîntruchipabilul”, este satisfăcută de Întregul corpus al literaturii enunțiative, de intenția sui-referențială a ei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
faptul că bine cunoscutul principiu grician al cooperării cu maximele cantității, calității, manierei și pertinenței informației a fost sistematic transgresat; principiul calității (al informației veridice, verificate prin încrucișarea surselor) a fost înlocuit de zvonuri, atacuri la persoană, știri catastrofice și paralogisme blamate de retorica antică și modernă, (argumente ad hominem, petitio principii, argumente ad populum ca în presa naționalist-extremistă). Principiul pertinenței este adesea sabotat mai ales în interviuri (ignoratio elenchi ignorarea întrebării în dialogurile electorale, ca și în dezbateri, mese rotunde
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
se îndrepte cunoașterea, caz în care ideile sunt regulative, nu constitutive și aceasta este folosirea lor firească din punct de vedere teoretic -, fie într-un sens constitutiv (imanent), ca fiind implicate în cunoaștere, caz în care ele conduc la producerea paralogismelor, antinomiilor și "idealului" rațiunii pure. Această pretenție a rațiunii de a-și implica într-un mod constitutiv conceptele sale transcendente (pretenție numită de Kant "dialectică" sau "logică a aparenței"52) a precumpănit în istoria filosofiei și de aceea metafizica nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
competențele facultății de cunoaștere, pregătește terenul pentru constituirea metafizicii ca știință și din această cauză putem spune că ea are statut de proiect al metafizicii; ea conține Ideea științei în cauză și încearcă să o reconstruiască prin raportare la aceasta. Paralogismele și antinomiile pot fi eliminate prin distingerea riguroasă a fenomenului de lucrul în sine și prin folosirea doar regulativă a Ideilor rațiunii, acceptând că "cel mai mare și poate unicul folos al oricărei filosofii a rațiunii pure nu este decât
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
urmare, "donează" ființă) oricărei acțiuni umane; orice acțiune are un scop determinat, însă dincolo de acesta este vizat scopul ultim și complet, Binele Suveran. O anumită problemă ridică postulatul sufletului nemuritor. Nu se poate face totală abstracție de contraargumentările kantiene față de paralogismele rațiunii pure din prima Critică. "Sufletul nemuritor" nu poate constitui o cunoștință, pentru că el nu poate fi nici măcar ca posibilitate obiect de experiență (condiție fundamentală pentru cunoștință). Nici în noul context, cel etic, sufletul nemuritor nu apare ca o cunoștință
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
durată și ritm la dispoziția creatorului, era o noutate revoluționară, pe care nu o ofereau nici fotografia, nici teatrul, nici artele plastice. Dintre toate artele vizuale, cinematograful era cel mai capabil să realizeze transferuri de semnificații, asociații de idei, sofisme, paralogisme, redirecționări ale modului de gândire al spectatorului prin efectul șocului vizual cinetic - adică propagandă : Lenin intuise asta cu exactitate. Importanța montajului pentru cinema a fost mai întâi absolutizată („cinema înseamnă montaj”), apoi negată vehement, dar în privința propagandei nu încap dubii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
special a celor din grupa schizofreniei. În aceste situații, tulburările de limbaj sunt în legătură directă cu halucinațiile și ideile delirante ale bolnavilor pe care le exprimă. Din punct de vedere psihopatologic, ceea ce caracterizează formal „limbajul psihoticilor” sunt neologismele și paralogismele (J. Bobon). Ambele reprezintă deformații ale limbajului obișnuit cu cuvinte nou create de bolnavi pentru a exprima conținutul delirant-halucinator al gândirii acestora, sau experiențele lor autiste,. S. Piro aduce în discuție o problemă, deosebit de importantă a tulburării limbajului în schizofrenie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]