899 matches
-
mai mari sau mai mici, dovedite. Din acest motiv, "dreptul la imagine" a devenit în România o obsesie isterică a tuturor celor care s-au perindat pe la putere după 1990. Nu suntem departe, din acest punct de vedere, de performanțele paranoice ale lui Ceaușescu, care înfrunta eroic căldurile africane numai să se vorbească, de pe diverse crăci guvernamentale, despre el. Țările mici sunt și ele foarte atente la imagine, în speranța - adeseori răsplătită - că pot compensa printr-un comportament remarcabil ceea ce nu
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
metaforelor lui? Să-i dea lui prin gînd (și s-o mai și declare public) că o fi scris un roman prost? Pentru nimic în lume. E preferabil să-i cheme la judecată pe cei doi directori de gazetă, acuzîndu-i paranoic de complot montat de agenturi străine contra culturii române. Identificarea dintre opera d-sale, mai stătută decît un iaz pe care se răsfață mătasea broaștei, și cultura națională se înțelege aproape de la sine. Aici intră în scenă țuțărul. Pînă deunăzi
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
pe care, altminteri, o căinează ori de câte ori au prilejul. Că profesorii sunt plătiți mizerabil, că a fi dascăl a ajuns astăzi o vorbă de ocară (mai ceva decât aceea de hingher sau de mardeiaș) ține de tragedia acestei țări cu ambiții paranoice în teorie și nule în practică. Scrisoarea îndurerată a profesorului Ion Bulei, publicată acum două săptămâni în "România literară", confirmă - de parcă ar mai fi fost nevoie! - falimentul politicii de deschidere practicat de echipa guvernamentală. Sigur, impulsurile ironice mă îndeamnă să
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
E un roman despre politică, despre armate glorioase sau înfrânte și incapabile să mai câștige un meci de fotbal, trădare și lovituri de stat, mărire și decădere, e o saga a familiei conducătoare Harappa, a liderilor megalomani, vizionari sau numai paranoici, o parabolă a neputinței și cruzimii deopotrivă (simbolizată de cuplul absurd Omar Khayyam - Sufya Zenobia). Acest personaj depășește ca încărcătură simbolică, posibilitățile unei recenzii. Ea este bestia rușinii și inocenței, a cruzimii inimaginabile și frumuseții, un soi de încarnare a
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
limpede, integrarea în orice fel de structură europeană sau mondială costă. Costă (e drept, doar cîțiva dolari) chiar să fii membru al cutărei academii cu adresa într-o cutie poștală din Carolina de Nord, specializată în distribuirea de diplome personajelor paranoice (avem cîteva exemple recente din viața politică dîmbovițeană!). Cu atît mai mult costă activitățile economice sau militare propriu-zise. Din prostie sau din frustrare, ne-am obișnuit să credem că cineva ne datorează ceva. Nu ne datorează nimeni absolut nimic. Tot
Europa are urechile înfundate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15688_a_17013]
-
ai îndrepta privirile, nu dai pe scena publică românească decât peste specimene care-ți provoacă oroare, scârbă sau te deprimă până-n pragul casei de nebuni. Cum a fost posibil să iasă la suprafață doar pleava, nesimțirea și agresivitatea? Ori suntem paranoici, ori cei care vorbeau despre bunătatea, cinstea și omenia românului erau niște lunateci. Minciuna sfruntată, în față, și înjunghierea lașă, pe la spate, au devenit cele două modalități de manifestare ale "românității". Ne-am vinde și plombele din gură, numai să
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
s-ar putea vorbi despre pace socială. Dar așa? Cum să ai neobrăzarea să prezinți Securitatea drept un organism patriotic? Pe ce criterii? Șu, mai ales, cu ce motivație? Să fie limpede: Securitatea a fost și a rămas o instituție paranoică, născută din lipsa de legitimitate a unor bandiți politici. Parlamentarii care au votat pentru distincția între activitățile de "inteligență" și cele de "poliție politică" ale Securității au comis una din marile crime împotriva propriului popor. De la un capăt la altul
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
Judt notează că, la central-europeni, obsesia autodefinirii vine dintr-o combinație de doi termeni morali. Schizofrenia e cuprinsă în cel de al doilea: nesiguranța identității. În cel dintîi, siguranța intelectuală, se poate dimpotrivă întrevedea, dacă ne gîndim bine, o înclinație paranoică. Trebuie să spun că, în comportamentul românesc, prevalează mai cu seamă siguranța decît nesiguranța de sine. Obsesia noastră nu-și are la propriu vorbind cauza în dileme identitare, ci, tocmai invers, în prea apăsate convingeri cu privire la însușirile și originile noastre
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
pune cea mai fragilă bază: securiștii de toate nuanțele. Mi-e și groază să-mi închipui ce gândesc liderii N.A.T.O. la vestea că o țară care dorește integrarea în organismul militar occidental își consolidează structurile închise, cultivând o secretomanie paranoică! Prin astfel de semnale, echipa Iliescu-Năstase își trădează adevăratele intenții: să păstreze România în zona gri-murdarului tradițional, jucând tontoroiul pe marginea bălții imunde unde se poate pescui în ape tulburi în totală impunitate. Semnele de slăbiciune ale PDSR-ului se
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
către lichele (mă întreb și eu, ca să mă aflu în treabă, de ce tocmai la acest apel a fost sensibil d-sa). Al doilea beneficiar este dl H.-R. Patapievici, la care dl Comoroșan constată cu infinit dispreț "o adevărată fugă paranoică de idei ce se bat cap în cap". Al treilea este dl Alexandru Paleologu. Se întreabă stupefiat dl Comoroșan: "Acesta e marele nostru intelectual, căruia i se dă Premiul de Excelență?" D-sa precizează că a criticat adesea astfel de
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
Marcu mărturisea, candid, că n-are nici o competență în chestiuni de privatizare, și că rolul său constă în "protejarea" operațiunilor, cu atât mai mult atunci când în privatizare sunt implicate "persoane și instituții străine". Din această sintagmă ce trimite la limbajul paranoic al Securității trebuie să înțelegem, firește, că potențialii investitori străini sunt considerați din capul locului suspecți! Altminteri, de ce ar fi obligați să aibă de-a face cu un ofițer de informații cu un rang atât de înalt?! În realitate, regimul
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
de alimentare, a tradițiilor ei în istoria românească. Liderul P.R.M. are, se știe, o publicație în care, de zece ani și jumătate, pot fi citite, săptămînal, nu doar pamflete scrise cu talent (ce e al lui e al lui), chiar dacă paranoice și mitomane, dar atacuri susținute și coerente la adresa democrației, texte antisemite fără perdea, elogii ale ceaușismului și altele care cad sub incidența legii. Vadim nu e pur și simplu poetul cu gură spurcată, el e un infractor ideologic și moral
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
și toxic. La 26 noiembrie 2000 s-a votat mai ales din disperare. O țară care nu mai așteaptă nimic de la nimeni și-a pus singură ștreangul de gât. Numele acestei disperări e astăzi Vadim Tudor. Mâine, după ce aburii minciunii paranoice se vor risipe, ea ar putea să se numească război civil, gulag ori separatism.
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
s-a complăcut în atmosfera dată, stimulînd proliferarea fenomenului dacă nu prin solicitare expresă, șatunciț prin nonintervenție, ba arătînd că se supune «supliciului» cu cea mai mare plăcere. În realitate, el priza freamătul și vuietul de masă - transformate în ceva paranoic și degradant - ca pe un drog, arătînd cît de mult poate trage în jos o ființă umană maladia puterii.” v Aspectul patologic al lucrurilor i se relevă, între alții, și ambasadorului american David B. Funderburk: „La întrunirile guvernamentale și la
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
formează poporul și nu despre „uscături”. Ferească-ne Dumnezeu de trădători la vârful puterii politice! De unde au apărut în zilele noastre atâtea specimene de oameni cinici, răi, orgolioși, mincinoși, implantați în politică ? De unde furia necontrolată, prefăcătoria, minciuna, răzbunarea unor minți paranoice ? Cum au reușit să înșele poporul ? Cum li se permite să folosească cuvinte de un plasticism uluitor, fără pic de sfială și care ne sălbăticesc și ne vulgarizează viața? Cugetul și simțirea pare că ni s-au diminuat, trăim o
Reflecţii : Bunătatea vs. rãutate [Corola-blog/BlogPost/92687_a_93979]
-
și pot să spun că este una dintre puținele actrițe care pot intra în personaj instantaneu. Acesta e un talent pe care nu am avut ocazia să-l întâlnesc prea des.” Alăturându-se echipei din Contagion: Pericol nevăzut în rolul paranoicului jurnalist Alan Krumwiede, Jude Law a declarat că din punctul lui de vedere, thrillerul are la bază o idee care bântuie de câțiva ani societatea contemporană: Cred că am ajuns cu toții în punctul în care nu ne mai întrebăm cum
Distribuţie de Oscar în filmul Contagion [Corola-blog/BlogPost/99933_a_101225]
-
fi prevenit asemenea tragedii? Să fi ieșit în stradă când se petreceau derapaje politice de neimaginat sub ochii tuturor ? Nu-i cert, doar meditez. Să vedem cu ce mesaje vine nouă societate civilă. Unii cer instaurarea stării de necesitate ! Deja paranoicii lansează scenarii fantasmagorice. Rușii au pregătit special Clubul Colectiv pentru destabilizarea României! Alți apocaliptici se întreabă ce vom face la cutremur! Să fie clar! La cutremurul cel mare nu ai ce face. Cum o vrea bunul Dumnezeu. După cum ne comportăm
TABLETA DE WEEKEND (129): CIUMPALACII RĂZBUNAŢI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382285_a_383614]
-
a sa, nu mai era loc pentru un alt timp. Erau, poate, tot ei, cei care au aplaudat și au aclamat, fără convingere, ei doar cu indiferență și mai ales cu teamă, fiecare dintre -actele ininteligibile ale acestui vătaf schizofren, paranoic, de-a lungul acestor ani în care țara se prăbușise în neantul lipsei de demnitate. Îi vor fi usturat poate palmele, ca de, o incurabilă rîie morală și au încercat, într-o disperare asumată cu maximă seninătate, purificarea acestui gest
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
distinge într-o clipă filmele lui Gus Van Șanț este ceea ce definea că un modus vivendi Salvador Dali citînd lumea în textura ei intimă, dincolo de aparente, cu lentilă critică cea mai potrivită: paranoia critică. Lumea a devenit într-un fel "paranoica", iar percepția ei solicită un corectiv necesar, pentru lucrurile care nu au fost totdeauna acolo, care ne-au scăpat și care nu încetează să danseze miraculos într-o lume cotidiană paralelă. Că și în Elephant (2003), filmul cîștigător al unui
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
nevinovat? Poate se dovedește pur și simplu un sadic, care savurează plăcerea de a tortura sărmane făpturi, căzute în cursă, fără a extrage din actul de cruzime un avantaj material sau un ascendent în raporturile sociale? Să fie el un paranoic, un ins atins de o maladie cerebrală, purtând în el un creuzet de patimi desfigurate? Aș fi înclinat, completând chestionarul, să neg fiecare versiune în parte. Dacă aș opta pentru una din ipostaze ar însemna că le eludez în bloc
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
plimbarea somnambulică/ pe firul fragil dintre între vis și ape/ între moarte și veghe/ între memorie și asfixie." (Persistența flăcărilor). Un interstițiu straniu, chemînd și viziunile lui Bachelard, și cinul tuturor arheologilor memoriei, pînă la Dali, cu a sa interpretare paranoică a realității. O realitate-plasă, în care toate se țin de una, și jumătățile pierdute (în vara lui 1944, vară de război și de despărțiri, se găseau, pentru o viață, Gellu și Lyggia) își caută drumul subțire, amenințat, spre întreg. Sînt
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
ema: mi-a plăcut faza cu trenul alx: merci ema: nu sună nașpa alx: ți-a plăcut sau nu sună nașpa? ema: de ce nu mai scrii? alx: înțeleg că totuși nu ți-a plăcut așa de mult ema: nu fi paranoic alx: ți se pare că sunt paranoic? ema: ok, poate ar fi trebuit să tac alx: ne știm de undeva? ema: ok, alex, succes în continuare! alx: ...aaa ema has just signed out Urăsc diminețile de luni. Mai ales iarna
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
alx: merci ema: nu sună nașpa alx: ți-a plăcut sau nu sună nașpa? ema: de ce nu mai scrii? alx: înțeleg că totuși nu ți-a plăcut așa de mult ema: nu fi paranoic alx: ți se pare că sunt paranoic? ema: ok, poate ar fi trebuit să tac alx: ne știm de undeva? ema: ok, alex, succes în continuare! alx: ...aaa ema has just signed out Urăsc diminețile de luni. Mai ales iarna. Geamurile biroului nostru, niciodată foarte curate. Caloriferele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
undeva, îi urmărea fiecare mișcare, fiecare gest, fiecare pas. Se întoarse și se uită în spate. Nimic, nimeni care să-i acorde un minim interes. (...) Dar umbra cu ochi iscoditori era încă prezentă și totuși invizibilă. Devenise de-a dreptul paranoică. Și totuși de ce persista acea senzație că cineva o supraveghează? Dar nu numai Ana poate deveni antagonistul. El, străinul intră într-un ipotetic dialog cu Karina, o continuare de fapt a scurtelor scrisori pe care străinul i le strecoară în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și părțile laterale. În orice direcție s-ar fi uitat, răspunsul era același: „avem altceva mai bun de făcut decât să te urmărim pe tine”. Dar umbra cu ochi iscoditori era încă prezentă și totuși invizibilă. Devenise de-a dreptul paranoică. Și totuși de ce persista acea senzație că cineva o supraveghează? Ajunse repede la locația unde urma să aibă loc spectacolul caritabil și fu plăcut impresionată să vadă atât de mulți oameni prezenți pentru a susține o cauză nobilă. Cine nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]