999 matches
-
Huooo, curcane! a urlat unul. — Asta știam și noi, băi suport pentru chipiu! — Jură-te pe Codul Rutier! — Du-te să ne iei numerele de-nmatriculare! Doar la asta ești bun! — Da, taie-ne câte-o amendă pentru staționare interzisă! În spatele parapetului lângă care ne așezaserăm Începea unul dintre șirurile Încremenite de automobile. De acolo, la marginea gălăgiei generale, s-a auzit un declic, semn că, născut din Împreunarea electrolitului cu plăcuța de plumb, curentul apăruse În străfundurile unei baterii auto. Era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Încasată În ceafă. Deschizând ochii, polițistul s-a trezit Înconjurat de hoarda pufăitoarelor și, timp de câteva secunde, doar om era!, a fost și el debusolat de scârțâitul frânelor, de claxoanele puternice și de sforăitul cailor-putere. Scoțându-și nasul dindărătul parapetului, a aruncat o privire asupra pieței. „Ce debandadă!“ și-a zis el, observând cu tristețe neacordările de prioritate din sensul giratoriu, staționările interzise ale unor automobile pe spațiul verde și pe spinările unor pietoni, oprirea În totalitate a traficului, ceea ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Înțelegerea fraților de combustibil. Armele au răpăit când Alfina a ieșit din beznă, lunecând ca o vulpe fugărită de ogari, până când un glonț i-a nimerit roata, o rafală i-a ciuruit frumosul veșmânt grena, iar când a trecut prin parapetul șoselei, În spate Îi flutura deja șalul de fum al avioanelor rănite. Un stejar bătrân, nu Fauvé, i-a dat Alfinei Îmbrățișarea finală și atunci natura s-a Îmbrăcat Într-o mantie de foc. În zăpăceala generală, mașina de poliție
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a Înhățat pistolul cu mâna stângă, ieșind pe geam pentru a trimite un glonț În cauciucul unuia care nu voia să se dea la o parte. Mașina a tresărit ca un taur pișcat de o albină, năpustindu-se Într-un parapet. — Mulțumesc, a spus el, revenind la volan. Unde eram? — Ăla-i zice că nu-i dă nici un ban. — Așa. Spiritele se Încing și cei doi Încep să se certe. Colac peste pupăză, ce credeți că vede tipul meu În hol
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ferit și are avantajul de a fi situat exact în buricul evenimentelor, se gîndește coborînd cîteva trepte, lăsîndu-se pe vine, doar atît cît să nu fie observat și cît să mai poată privi în direcția Baricadei prin spațiul îngust dintre parapet și balustradă. Deși în ultimele zile acumulase multă oboseală, simți bruc aerul nopții oxigenîndu-i plămînii, limpezindu-i creierul, poate că încă nu e totul pierdut, cîteodată un șut în fund poate însemna un pas înainte, se gîndește privind atent în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
noi oportunități. Fraierule, în cine ți-ai găsit să-ți pui speranțele, își zice Roja cu glas tare, ițindu și capul afară prin gura de metrou, ciulind urechile la împușcăturile răzlețe venite de pe acoperișuri, fofilîndu-se în patru labe pe lîngă parapetul care fusese ciuruit între timp de gloanțe de la un capăt la celălalt. După doar cîteva mișcări descoperi că drumul îi era barat de un morman de carne și zdrențe năclăite în sînge. Două cadavre, bărbat și femeie, căzute unul în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe lângă clădirea New Scotland Yard; am început să simt că, deși durerea nu mă părăsise, sunt ceva mai capabil să-mi adun gândurile. Era prea frig ca să mă așez, dar din când în când mă opream și mă sprijineam de parapet și, pe măsură ce lăsam în urmă stâlpii de iluminat împodobiți cu delfini îngemănați, simțeam că mă limpezesc. Totuși nu aveam senzația că problemele mele se apropie de o rezolvare. Simțeam numai o silă generală legată de ultimele evenimente. Era inevitabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
incertă și apoasă, două lebede ce lunecau în josul râului însoțite de ramura unui copac ce nu putea fi identificat. Se întoarseră puțin, apoi se depărtară și în cele din urmă dispărură. Mi-am continuat drumul, apoi m-am oprit lângă parapet și am privit în direcția în care, ascunsă de multe văluri de ceață, se înălța silueta măreață a Catedralei St. Paul. Acum abia puteam distinge pe malul celălalt, chiar în fața mea, fațadele depozitelor atinse de razele de soare anemice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lor, încep să moțăie, trezindu-se urgent cînd tatăl, cu brațele ostenite, vrea să-i dezlipească. Departe, în față, o căruță cu doi cai traversează șoseaua, trăgînd pe dreapta în parcarea făcută de cotul șoselei, chiar lîngă prăpastia de dincolo de parapetul din tablă ondulată, un loc blestemat, cu multe accidente. Țăranul sare din scaun și-și scoate căciula, cu care face semne mașinii. Noroc, nea Neculai! strigă șoferul către bătrînul Vlădeanu, coborînd în fugă, să ridice oblonul de la portbagaj. Pune-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fără să fi folosit ham și chingi, ci doar scutece și bretelele de la bluzița cu rățușcă, fratele meu mai mic a început să se strecoare tacticos, întocmai ca un bebeluș de șapte sau opt luni, prin acea fantă minusculă dintre parapet și pardoseala balconului. A apucat să-și treacă picioarele în afară, apoi poponeața, puțin din burtică și totul a luat sfârșit. La țipetele unei femei din blocul de vizavi, căreia, dacă i-aș enumera stările, ar trebui să încep cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Magazinul de rarități; nu-și mai putea Îndrepta mila asupra suferințelor fictive ale micuței Nell; mila rătăcea acum aiurea, descoperind o sumedenie de obiective, o sumedenie de șobolani care trebuiau uciși. și el Însuși era unul dintre ei. Aplecîndu-se peste parapet, În clasica poziție a sinucigașilor, Începu să se gîndească la amănunte. Pe cît posibil, ar fi vrut să treacă neobservat. Acum, cînd mînia se stinsese În el, regreta că nu băuse ceașca aceea de ceai. Nu voia să ofere lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un vinovat. În ciuda Întregii sale experiențe de viață, credea În justiție, iar aceasta Îl condamna. Ori de cîte ori se gîndea la fapta lui și la ceea ce-l determinase s-o săvîrșească, se acuza pe sine. Acum, stînd aplecat peste parapet, Își spunea - poate pentru a suta oară - că suferința soției sale fusese insuportabilă nu atît pentru ea, cît pentru el Însuși. E drept că o dată, În prima fază a bolii, ea izbucnise Într-un plîns isteric și-i spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
repetiție a coliziunilor frontale: un molestator de copii și un doctor prea obosit de muncă reconstituindu-și morțile mai întâi într-o coliziune frontală și apoi într-o capotare; prostituata care s-a lăsat de meserie izbindu-se într-un parapet de ciment al autostrăzii, cu corpu-i supraponderal aruncat prin parbrizul spart, cu pelvisul menopauzal sfârtecat de sigla cromată de pe capotă. La ceas de seară, sângele ei ar traversa cimentul albit al terasamentului, bântuind pe veci mintea unui polițist tehnician care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
uriașele platforme cu mai bine de opt sute de metri spre sud. Uitându-mă atent la acest teren liniștit, mi-am dat seama că toată zona care definea peisajul vieții mele era acum mărginită de un orizont artificial continuu, alcătuit din parapetele și terasamentele înalte ale autostrăzilor și din încrengătura lor de drumuri de acces și sensuri giratorii. Acestea împrejmuiau vehiculele aflate jos ca pereții unui crater cu diametrul de mai mulți kilometri. Tăcerea stăpânea încă peisajul. Ici și colo, un șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mă mai urmărea, dar părea să plutească precum un supraveghetor la hotarele vieții mele, monitorizându-mi fără încetare procesele creierului. De-a lungul benzilor de mare viteză de pe Western Avenue, îmi țineam ochii ațintiți în oglinda retrovizoare și cercetam cu privirea parapetele pasajelor superioare și ale parcărilor supraetajate. Într-un fel, îl înrolasem deja pe Vaughan în vânătoarea mea confuză. Stăteam pe benzile aglomerate de trafic ale podului rutier, unde pereții de aluminiu ai autocarelor aeroportului ascundeau vederii cerul. Pe când priveam platformele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ambulanță, și după ce și ultimul camionagiu de noapte se întorsese la vehiculul său, Vaughan își termină țigara și străbătu nesigur cimentul alunecos din cauza uleiului spre terasamentul autostrăzii. O berlină mare, condusă de o doctoriță stomatolog de vârstă mijlocie, derapase prin parapet și se răsturnase în grădina abandonată de jos. L-am urmat și m-am uitat de la balustrada ruptă cum coboară la mașina întoarsă acum cu roțile în sus. Se plimbă prin iarba înaltă până la genunchi din jurul mașinii și ridică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
recentă dintr-o serie nesfârșită de petreceri rutiere la care participaserăm împreună în vara ce trecuse. La locul accidentului, sub puntea înaltă a podului, cel puțin cinci sute de oameni se strânseseră pe ambele margini ale drumului, sprijiniți de fiecare parapet, atrași acolo de vestea că actrița de film scăpase de la moarte ca prin urechile acului. Oare câți dintre cei prezenți erau convinși că aceasta era deja moartă, ocupându-și locul în panteonul victimelor dezastrelor rutiere? Pe rampa de coborâre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ne pregăteam să-l aruncăm în râu (cu o clipă mai devreme, Podul Bercy ni se păruse pustiu), și imediat eu și Bernadette începusem sa-l batem cu palmele pe spinare pe Jojo, aplecat, cu capul și mâinile atârnând peste parapet, iar eu: - Varsă cât poftești, mon vieux, și ți se vor limpezi ideile! - exclam, și susținându-l, cu brațele lui pe spatele nostru, îl transportăm până la mașină. În acea clipă, gazele care se adună în stomacul cadavrelor au ieșit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și încă o dată! Când au avut timp să-și încarce ar-ba-le-te-le? Săgețile pătrunseră până-n hipotalamus. Creierul mic își pierdu echilibrul. Șepcarul căzu la pământ, cu capul într-o imensă ladă cu mortar. Fără să știe de ce, își târî picioarele dincolo de parapetele de fier și se afundă cu totul în nămolul cenușiu care îl îmbrățișă cu răcoare binefăcătoare. Ce bine-i aici, iarba e plină de rouă, soarele se întrezărește încălzind cu blândețe trupul întins cu fața în jos în nămolul pufos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
genunchi; restul, în profilul de Vest, orientat V-E. PRUNILĂ, poet. M39. Adâncime 270 cm, mormânt adunat. Doar calota. KIRILĂ, pescar. M43 Adâncime 240 cm, oasele craniului rău conservate, orientat V-E. HALIPA, pescar. M44 Adâncime 265 cm, urme de parapet de piatră, mâinile pe lângă corp, în stânga lipsa oaselor antebrațului drept, orientat V-E. HUGO MĂRĂCINEANU, pictor, poet și prozator. Necropola 2 M8. Adâncime 200 cm, aproape întreg, picioarele rămânând de la jumătatea tibiei în profilul de est, mâinile pe piept, talie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ferit și are avantajul de a fi situat exact în buricul evenimentelor, se gîndește coborînd cîteva trepte, lăsîndu-se pe vine, doar atît cît să nu fie observat și cît să mai poată privi în direcția Baricadei prin spațiul îngust dintre parapet și balustradă. Deși în ultimele zile acumulase multă oboseală, simți bruc aerul nopții oxigenîndu-i plămînii, limpezindu-i creierul, poate că încă nu e totul pierdut, cîteodată un șut în fund poate însemna un pas înainte, se gîndește privind atent în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
noi oportunități. Fraierule, în cine ți-ai găsit să-ți pui speranțele, își zice Roja cu glas tare, ițindu și capul afară prin gura de metrou, ciulind urechile la împușcăturile răzlețe venite de pe acoperișuri, fofilîndu-se în patru labe pe lîngă parapetul care fusese ciuruit între timp de gloanțe de la un capăt la celălalt. După doar cîteva mișcări descoperi că drumul îi era barat de un morman de carne și zdrențe năclăite în sînge. Două cadavre, bărbat și femeie, căzute unul în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prost. Habar n-are de meserie. Prin fața mașinii trece o vulpe care se oprește în mijlocul drumului. Este turbată, cu siguranță că-i bolnavă. Dar ce blană frumoasă are! Șoferul se uită atent la lighioană și mașina se izbește de un parapet, intră într-o mișcare necontrolată, se răsucește, se răstoarnă și, în final, se izbește de un copac. Crudu își revine la spital și observă că ora este foarte aproape de sosirea camionului. Vreau să dau un telefon, scîncește rugător. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Stelian îl numea "domnul Vorbă Lungă", de când băgase de seamă că țăranul avea obiceiul de a-i ține de vorbă pe alții exact atunci când nu trebuia. Pur și simplu, lui Părcălici îi plăcea sa stea la taifas cu Virgil pe parapetul din fața porții cât era ziua de lungă. Despre ce puteau vorbi cei doi, pentru Stelian era greu de înțeles, fiindcă el, după ce-l asculta pe Părcălici câteva minute simțea că își irosește vremea și se retrăgea în curte, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
infinită doză de tupeu, decid că între a mă sinucide pornind pe urmele iubitei mele și a-l înfrunta pe măruntul polițist care supraveghează, practic simbolic, zona, varianta secundă este unica posibilă în context. Dintr-o singură mișcare agilă, escaladez parapetul care separă plaja de drum și pornesc voinicește spre capătul acestuia. În spatele meu, contaminați irepresibil de exemplul balcanic al celor o sută nouăzeci și unu de centimetri de nesimțire, doi japonezi realizează și ei, oarecum tardiv, că promenada este calea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]