348 matches
-
Filmul de 10 minute al lui Veldohen funcționează contra-cronometru, cu ceas, așa cum sunt viețile funcționarilor care trec prin cadru. Practic, camera urmează personajul într-un travelling neobosit, și trecerea de la peronul unei gări la cheiul venețian lîngă care se află "parcate" frumoasele gondole se face aproape imperceptibil, pentru a ne arăta că schimbînd locul nu schimbi nimic din mecanismul cotidian care funcționează ceas. Personajele care vorbesc la telefon nu remarcă nici o clipă schimbarea, regizorul le predă ștafeta, însă ele sunt legate
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
de franceză făcuți la liceul agricol din Chișinău. Așa e bine? Ionele, să nu mai pierdem vremea. Treaba stă cam așa: uită-te pe geam, în spatele tău, și spune-mi ce vezi. Lionel se uită printre jaluzelele verticale și vede parcat, vizavi de șantier, un autobuz vechi, de când lumea, pe care scrie mare, în românește: Vizitați castelele de pe Valea Loarei. Întoarce privirea spre Grișa, care-i explică: — Am 38 de salahori. Au terminat de construit socialismul în Moldova și acum sunt
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se desprindă de bar și de gară, fără a lăsa vreo urmă a trecerii sale prin această zonă suspendată între un oraș obscur și un infinit plin de posibilități. Fusese oricum destul de periculoasă și această întârziere. Intră în primul taxi parcat chiar în fața gării și îi ceru taximetristului să îl ducă la un hotel mai ieftin, bănuind exact care va fi alegerea acestuia. Îi convenea să fie luat mai curând drept un comis-voiajor decât drept un amant părăsit de soția altcuiva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de prisos, a preluat comanda, șeful. Ce facem cu tot ce-am adus aici? Ducem, totul, înapoi. și abandonăm, totul, în poarta proprietarei. Dar mașina? Asta, să și-o recupereze, cei care nu i-au asigurat protecția necesară, atunci când au parcato, neglijenți, în fața garajului de la primărie! O inaugurare istorică Inaugurarea care avea să devină istorică se apropia cu pași repezi. Febrilele pregătiri erau pe ultima sută de metri. Drumarii, zidarii, vopsitorii, tencuitorii și ceilalți constructori angajați în acțiunea aplicării celor din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ei, acum să văd de ce ești în stare, i a dat de înțeles lui Santinelă, nu mă interesează cum o s-o scoți la capăt, faci pe dracu-n patru, dar pînă se face noapte de-a binelea vreau să avem parcată hardughia aia uite-aici, și a indicat cu degetul latura Baricadei dinspre Dalles, pentru că acolo, într-adevăr, arhitectura părea să fie mai șubredă. Greșeala perpetuă a sitemului comunist, și apoi a Dictaturii, nu se va mai întîmpla de acum înainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
De fiecare dată cînd își părăsea domiciliul simțea că este urmărit de cineva, mai ales după ce descoperise că un autoturism Fiat de culoare neagră cu geamuri fumurii își făcuse apariția pe strada sa, patrulînd ziua cu viteza melcului sau stînd parcat pe trotuarul opus după ce se lăsa întunericul. Simțise imediat că undeva în spatele cortinei se dă o bătălie mare pentru a i obține serviciile, pentru a-i intra în grații, pentru a-l face să se hotărască. Știuse Roja să citească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sociale dispăreau doar pentru că se lepădau de haine? De ce-ar fi fost goliciunea o condiție umană mai autentică decât alta? Dora traversă strada. Șchiopătând cu douăzeci de metri mai În spate, priveam haina ei sclipind printre copaci și mașinile parcate. Dar cum Își ținea capul, ridicat, sau plecat? Ridicat. Plecat. Nu, ridicat. (Juca cumva șotron?) Deodată mi-am dat seama că bocancii mei chițăie ca niște animale prinse În capcană. Sprijinind piciorul damblagit de celălalt genunchi, am inspectat talpa: cusăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sunetul vocii lui, care-i șoptește ce vor face Împreună În Constantinopol. N-o să fiu eu prima care uită, se gândi ea cu Încăpățânare, luptându-se cu toate celelalte imagini care Încercau să răzbată la suprafață - luminile purpurii ale mașinii parcate În josul străzii, privirea doctorului Czinner În lumina făcliei -, luptându-se În sfârșit cu disperare Împotriva durerii, ca să-și recapete suflarea, Împotriva dorinței de-a țipa din răsputeri, Împotriva Întunericului din creier, care o jefuia până și de imaginile cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cu un sânge rece de invidiat, Carol își menținu poziția. Zgomotul de sticlă spartă, care se auzise până afară, îi dăduse vagabondului ocazia să-și vâre scula în pantaloni și să se îndepărteze, împleticindu-se și lovindu-se de mașinile parcate, spre Ally Pally. Cealaltă Carol se năpusti în prăvălie. Ce mama naibii se întâmplă aici? exclamă la vederea lipiciosului ei soț întins pe jos. S-a împiedicat de tejghea încercând să ajungă la tine, îi răspunse Carol, încercând din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pot să nimeresc Pobeda. Și Pobeda nu mai stătea de-a latul, pentru că eu nu eram sus, în camera mare sau în camera mică, ci eram jos, pe pământul ca o bătătură, într-un loc din care Pobeda se vedea parcată de-a lungul. Și normal c-am nimerit, am nimerit din prima, i-am făcut parbrizul pulbere, am umplut capota de cioburi mici și albăstrii (ca solzii de plătică), iar Fane m-a alergat, m-a prins și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fie mult prea ocupați să se agațe de ziarele și umbrelele de deasupra capetelor lor În timp ce se avîntă printre mașinile și intrările În clădiri pentru a mai observa un animăluț ce-și croiește drum tîrÎndu-se către vest, pe sub automobilele parcate. N-am avut prea mult de așteptat. În sîmbăta următoare, Shine a părăsit prăvălia la ora cinci, sub cupola unei umbrele negre, de pe care se prelingeau picături grele. Și la un moment dat, după miezul nopții, cînd am pornit către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În Grădina Publică. Iarba de aici era moale și mirosea dulce și plăcut. Era prima mea iarbă, și am mîncat cîteva fire, să văd cum e. Ploaia stătuse, și cerul se lumina Încet spre răsărit. După ce mă tîrÎsem pe sub mașini parcate, de la o mașină la alta, pînă tocmai pe strada Tremont, picioarele și părțile de dedesubt ale corpului Îmi erau negre și acoperite de mizerie și ulei. M-am curățat cît am putut de bine, după care m-am strecurat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
gospodină agresivă, m-am plimbat de-a lungul bulevardului, când și când sprijinindu-mă de-o bară de protecție lustruită ca să-mi trag sufletul. Mai era un minut până la ora două și centrul comercial era gol. Mașinile umpleau artera principală, parcate câte două pe străzile laterale, în vreme ce șoferii lor se odihneau în case, departe de lumina încinsă a soarelui. Am traversat piațeta înclinată din mijlocul mall-ului și am urcat scările spre parcarea de pe acoperișul supermarketului. Fiecare dintre cele o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei. Începuserăm brusc: la fel de brusc, acum, ea se distanțase de propria-i sexualitate avidă. Era evident, totuși, că Helen Remington nu se simțea afectată de aceste acțiuni ieșite din comun, de aceste acte sexuale în habitaclul îngust al mașinii mele parcate când pe diverse drumuri de serviciu, când în fundături sau alei în toiul nopții. Când mergeam s-o iau în cursul săptămânilor următoare de la casa pe care o închiriase în Northolt sau când o așteptam în salonul de recepție de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
discutasem niciodată cu ea despre moartea soțului. M-am uitat peste fotografiile color din reviste; în toate, piesa principală era, cu ușoare modificări de stil, automobilul - imagini fascinante cu tinere cupluri în relații sexuale de grup în jurul unei decapotabile americane parcate într-o pajiște liniștită; un afacerist de vârstă mijlocie gol, cu secretara pe bancheta din spate a Mercedesului său; homosexuali dezbrăcându-se reciproc la un picnic pe marginea drumului; adolescenți într-o orgie sexuală motorizată pe un auto-transportator cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un Buick nou sau un Ferrari vreme de jumătate de oră, în tot acest timp el studiind fiecare detaliu al caroseriei și fasonării părții posterioare. Am fost opriți de mai multe ori de poliție pentru că ne învârteam în jurul unui Lamborgini parcat, proprietatea unui înstărit proprietar de bar din Shepperton, în timp ce Vaughan fotografia obsesiv înclinația precisă a stâlpilor de parbriz, proeminența unui adăpost de far, forma bombată a unei apărătoare de roată. Era obsedat de profilul aerisitoarelor cromate de pe barele de protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
literatură sârbo‑croată la Strasbourg, Bordeaux și Lille. În ultimii ani m‑am stabilit la Paris - Arondismentul 10, și nu sufăr de nostalgie. Când mă trezesc, uneori nici nu știu unde sunt, dar aud la fereastră cum vorbesc concetățenii și din mașinile parcate răsună la casetofon acordeonul. Danilo Kiš, 1983 ENCICLOPEDIA MORȚILOR Ma rage d’aimer sur la mort comme une fenêtre sur la cour. Georges Bataille SIMON MAGUL După șaptesprezece ani de la moartea și minunea Învierii lui IIisus Nazarineanul, pe drumurile prăfoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
piept, mari cât niște mânere din autocar. Prin tricoul alb i se văd coastele, iar cureaua... nu curul... îi ține pantalonii. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: culorile caselor și trotuarelor, semnelor de circulație și mașinilor parcate îi trec peste față. Masca unui trafic intens. Furgonete și camioane. Spune: Slujba aia, șofer de autocar... Erau doar japonezi, nemți, coreeni, care învățaseră engleza ca pe o a doua limbă, strângând în mâini ghiduri de conversație, încuviințând și zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
casetă de machiaj din plastic în vârful scărilor. Apoi apare un genunchi, o coapsă, umflătura sânilor. O talie prinsă într-o curea, un pardesiu. Și-apoi toată lumea își îndreaptă privirile aiurea. Ne uităm la ceas. Sau pe geam, la mașinile parcate și la distribuitoarele de ziare. La hidranți. Baroneasa Degerătură și-a adus tuburi peste tuburi de ceară de buze, pentru colțurile gurii, spune ea. Pentru când crapă și sângerează din cauza frigului. Gura ei e doar o gaură lucind ca dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu mai ținea cont de nici o regulă. De la poartă, Dan și Luana nu știau spre care dintre "minuni" să se mai îndrepte. Spre nucul bătrân din mijlocul curții ce sta, gata-gata, să-și împrăștie crengile, ori spre căruța din grădină, "parcată" într-o rână, loc de chiabură maimuțăreală în jocul de-a sluga și boierul. Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lingurița spuma, așeză din noi vasul pe flacără. Curând suprafața lichidului se umplu de spume, dese, mișcătoare, se cățărau pe pereții ibricului. Răsuci butonul aragazului. În timp ce aștepta să se depună zațul, privi jos pe fereastră. Mașina lui albă era acolo, parcată ostentativ în vechiul loc de odinioară. Și doar îl rugase de atâtea ori să-și lase în altă parte mașina. Era inutil să mai insiste, el n-o va înțelege, n-o va înțelege... Reveni în cameră. Îi așeză cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să nu-l pierdeți. O ținea Pinochio pe Prințesă de mână în timp ce ea, după ce îi luaseră ăia toți banii pe o porție de hamsii, ea a 2-a zi își va da seama, tot dădea cu poșeta dreapta-stânga în mașinile parcate și alarmele porneau, boule, zicea ea cuiva și Pinochio: eu nu mă băgam, dacă o bătea cineva, avea de ce, de ce? De unde știai tu că ăla era un idiot? era un idiot, și i-a dat drumul de la mână, în semicerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
revizie a rămas cu nasul În țărână chiar și după ce În jurul său se făcuse un cerc destul de mare de curioși: omul mângâia ca pe un sân de femeie roata dezumflată a unei Dacii roșii cu cinci viteze și frână servo, parcată regulamentar la câțiva pași de sediul miliției. Într-un târziu, apăru și șeful. Călca rar, apăsat, cu mâna la pistol, mirosind a transpirație, după ce cântărise Îndelung situația, aparent calmă, dar capabilă oricând să le joace o festă. Mirosul Înțepător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei, acum să văd de ce ești în stare, i a dat de înțeles lui Santinelă, nu mă interesează cum o s-o scoți la capăt, faci pe dracu-n patru, dar pînă se face noapte de-a binelea vreau să avem parcată hardughia aia uite-aici, și a indicat cu degetul latura Baricadei dinspre Dalles, pentru că acolo, într-adevăr, arhitectura părea să fie mai șubredă. Greșeala perpetuă a sitemului comunist, și apoi a Dictaturii, nu se va mai întîmpla de acum înainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
De fiecare dată cînd își părăsea domiciliul simțea că este urmărit de cineva, mai ales după ce descoperise că un autoturism Fiat de culoare neagră cu geamuri fumurii își făcuse apariția pe strada sa, patrulînd ziua cu viteza melcului sau stînd parcat pe trotuarul opus după ce se lăsa întunericul. Simțise imediat că undeva în spatele cortinei se dă o bătălie mare pentru a i obține serviciile, pentru a-i intra în grații, pentru a-l face să se hotărască. Știuse Roja să citească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]