192 matches
-
față de o condiție ideală, ori imaginată ca atare, a omului, se numără și Mariana Filimon. Ultimul său volum, Semnul tăcerii, o antologie de autor, stă mărturie pentru coerența unui destin poetic. Poemele Marianei Filimon, concepute în regim ,minimalist", de maximă parcimonie a mijloacelor de expresie, cu apel la sintagme scurte, nervoase, aparent lăsate într-o perpetuă suspensie, mărturisesc un vechi și temeinic tabiet meditativ, o propensiune spre marile (încă) întrebări ale ființei: ,pe Olimp/ tronul lui Zeus mai adevărat/ decât orice
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
glose decât succintele informații pe care le furnizează Cronologia ce deschide volumul. Nu interesul documentar este cel care trebuie să guverneze lectura scrisorilor lui Brumaru, firește. Totuși, nu-mi pot reprima, ca istoric al literaturii postbelice, o anume frustrare față de parcimonia cu care ne sunt descifrate anumite evoluții și situații din biografia unui mare poet. Cu alte cuvinte, vreau să îl îndemn pe un prezumtiv tânăr cercetător către o ediție critică a întregii opere a lui Brumaru... Căci marele merit al
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
ca, de pildă, episoade autoreferențiale, știința dedublării și a monologului interior, flash-back-uri, transferul telepatic și fantasmatic (realizarea unui tête à tête peste veacuri cu eroul, trăitor în prima parte a veacului XIX), insertul documentului de arhivă, reprodus în carte cu parcimonie, mai ales pentru parfumul lingvistic de epocă. Consultarea arhivelor (o trudă imensă!) este evidentă, dar, așa cum se cuvine este topită în ficțiune, autorul, conștient de riscul colajului de documente, a deprins să vadă „ca prin sita unui timp expus pe
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
târziu, printre tinerii de la Alge. Precedat de un „Cuvânt înainte” aparținându-i lui Ion Pop și fiind însoțit de o postfață a Mădălinei Lascu, corpusul epistolarului este bine îngrijit, singurul reproș pe care i l-aș face referindu-se la parcimonia notelor care însoțesc textul. Prea rare și prea succinte, ele nu contribuie suficient la dezambiguizarea anumitor contexte sau aluzii conținute de scrisori. În rest, din punct de vedere filologic, avem de-a face cu o lucrare bine gândită și alcătuită
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
simplei indiferențe față de propriul scris și al proverbialei tihne moldave, sub semnul unui dezinteres superior, epicureic, consecință, în realitate a unei conștințe artistice neviciate de tentația publicității (i se mai spune, acestei vocații, amatorism) sau, în fine, sub semnul unei parcimonii exagerate, al unei severități dublate de modestie, ambele duse la extrem.” (p.18) Scriitorii care validează Geografia literaturii par abandonați de comentariul curent. Cu Hogaș nu se întâmplă așa. Dacă recitim istoriile literare, panoramele critice, vom observa că nu este
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
cu Un glonte pentru rezident și cu atâtea alte narațiuni dinamice, abil construite, Zinca devenise un nume cunoscut în cele mai variate medii. Un nume cunoscut chiar dacă purtătorul lui nu era totodeauna și recunoscut, că prezența fizică. Televiziunea difuza cu parcimonie imaginile scriitorilor, ca și azi de altfel, dar, ce e drept, nu din aceleași motive. Am în privința popularității lui Zinca o amintire care ma urmărește. Prin anii ’70, ne aflam împreună la Cumpătul, la "casă de creație, și într-o
Haralamb Zinca octogenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/13736_a_15061]
-
introdus autobuze pentru călători și camioane de mare tonaj pentru marfă. Numai că, puțină vreme după aceea, aceste camioane, cărora li s-au adăugat imensele tractoare de transportat bușteni din bazinul forestier, au deteriorat așa-zisul covor asfaltic, cu destulă parcimonie așternut, în asemenea măsură, încât drumul a devenit și mai puțin practicabil decât înainte. Revoluția din decembrie ’89 a adus după sine dramatice schimbări și în Umileni. Fabrica, devenită brusc nerentabilă, a fost închisă iar utilajele vândute la fier vechi
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
cercului de literatură universală și comparată pe facultate. Acesta însuma studenți interesați de această disciplină, dornici să afle amănunte în domeniu, într-o vreme când informațiile despre scriitorii de seamă ai lumii, cu excepția celor ruși ori sovietici, erau cu mare parcimonie răspândite. În calitate de șef al cercului lui Victor Iancu, aveam, firește, mereu ușa deschisă la sediul catedrei acestuia, luând frecvent contact cu membrii ei, Clio Sârbu-Mănescu, Traian Liviu Birăescu, Corneliu Nistor, Ion Irimescu și, desigur, cu Deliu Petroiu, care începuse de la
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
de cunoștință, a fost o călătorie mai mult decât agreabilă și fără evenimente... Evenimente neplăcute, vreau să spun... N-avea nimic ironic În glas, deși o clipă mi s-a părut că vorbele sună a zeflemea cu deschidere dublă: la adresa parcimoniei mele orale și a vorbăriei sale cvasiincontinente. - Sper să ne mai vedem zilele astea, a adăugat cu un zâmbet mai mult circumstanțial decât promițător, ceea ce m-a făcut să Întreb la cel mai idiot mod cu putință: Unde? Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tatei. Să poți să Întinzi mîna și să-ți aduci În ascunzătorile tale prieteni atît de Îndepărtați, toate acele respirații, toate acele mărturisiri pe care urechea ta le deslușește dincolo de granițele unui timp și ale unui spațiu acordat cu atîta parcimonie, dincolo de limitele limbajului, ale regnurilor, Într-o deplină insolitare. Mereu mă contrariază să constat că mă simt mult mai prietenă cu oameni pe care Îi cunosc doar din gîndurile lor lăsate Într-o carte, Într-o melodie, Într-o culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dorit și alte nume ilustre din preajmă prinse între coperțile volumului recenzat, mai ales că asupra valorii scrisului și operei lor, ca întotdeauna,academicianul Constantin Gh.Marinescu s-a aplecat în ultima vreme nu numai cu sfială, ci și cu parcimonia recunoscută. În concluzie, o ultra-necesară carte scrisă de o personalitate despre semenii săi, care-s parcă adunați sub umbrela unui Spiritus Rector, dar afirmați deopotrivă pe Altarul Românismului. Cinste autorului, model de viață și conducător al unei familii de de
CLUBUL DE ELITĂ AL REPREZENTANŢILOR DE SEAMĂ AI LITERELOR ŞI ŞTIINŢEI ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364185_a_365514]
-
transmodernismului,componentă a noului curent globmodern(descoperit , teoretizat și “botezat” de subsemnatul). O unitate teoretică există totuși în această carte,în ciuda faptului că abordează o diversitate de cărți scrise în diferite stiluri,și ea vine din practicarea cu suplețe și parcimonie a poeticii,a subtextualității sau supratextualității și hermeneuticii operelor analizate,fie că abordează scriitori clasici contemporani:Marin Sorescu, George Stanca, Gheorghe Grigurcu, Ioana Dinulescu, Horia Gârbea, Valentin Tașcu, Gabriel Chifu, dar și mai tinerii în ale scrisului ca:Gheorghe Drăghescu
ION POPESCU-BRĂDICENI- CRISTALIZAREA HAZARDULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361751_a_363080]
-
-și vinde/ Otrăvit de punga vre unui tâlhar./ Când se isprăvește traista cu merinde/ El ne pune-n palmă ultimul creițar./ Orice rătăcire ne-ar pândi, păgână,/ Are grijă drumul să ne ia de mână.” Programul estetic este exprimat cu parcimonie într-o artă poetică remarcabilă pentru evidențierea locului și rolului artistului. Sensul poeziei, evidențiat încă din titlu și îmbogățit prin seria de antiteze și prin lanțul metaforic, se întregește cu versurile finale: ,, M-am întâlnit în colțul străzii cu/ O
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
a albit Iar mireasa e căruntă Și sătulă de pețit Deschideți umbrelele că plouă Nu aici, că suntem în salon V-am citit pe fețele-amândouă Ca o stofă veche de melon De plafon atârnă-un candelabru Ce se-aprinde cu parcimonie Cine-i domnu-acela în cinabru Absent, de la ceremonie? Pune domnule în colț cutia De cadouri că ne-ncurcă Nu acolo unde e mumia Care dă cu telefonu-n furcă! Ce frumoși sunt mirii amândoi Și zâmbesc c-un aer oarecare Drept
NUNTA de ION UNTARU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355333_a_356662]
-
decât ceea ce au făcut alții din el”( cu atât mai mult cu cât nu s-a păstrat nici un text olograf). Numeroasele operații, manipulări, influențe ale traducătorilor, multele prefețe, note, glosare, au dus la distanțarea textului final de textul sursă. 2.Parcimonia și relativismul documentelor biografice. Mistificări, legende, interpolări Despre biografia lui Omar Khayyám, studiul profesorului Gheorghe Iorga reconstituie, în lipsa unor surse biografice sigure, un traseu existențial contradictoriu: “Putem intui așadar o viață exterioară aproape de simulare, cu determinări și orientări pe care
OMAR KHAYYÁM- RUBAIATE TRADUCERE DIN PERSANĂ DE PROF. GHEORGHE IORGA, USR BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369330_a_370659]
-
și a celei contemporane, ultimul mare eveniment notabil și așteptat fiind Revoluția din 1989 care a încheiat un regim totalitar de tristă amintire prin foamea endemică și cozile inerente la alimentele de bază, prin frigul din apartamente, prin furnizarea cu parcimonie a curentului electric, dar mai ales prin frica permanentă pe care o inspira „brațul înarmat al partidului”. Sunt scoase în evidență principiile care s-au aflat la baza strategiei celor două personaje malefice ale ultimului război. Unul, „răspopitul georgian”, cu
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
parte părerea. Eugenia Boteanu face parte din această categorie, scriitor frumos în spirit și slovă, care a ucenicit o viață întreagă la propria-i operă. A scris și scrie din bucurie.Scrie cu conștiința responsabilității față de sine, dar publică cu parcimonie. Timiditate, dorință de perfecționare dusă la extrem și acea nesiguranță precum a patinatorului pe gheața subțire, toate la un loc au făcut ca Eugenia să debuteze la vârsta când alți scriitori, mai mai mult sau mai puțin dotați literar, au
„BLESTEMUL CASEI” – O CARTE-TEST LA O PĂRTICICĂ DIN NEMURIRE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357502_a_358831]
-
în urmă, ori dimpotrivă, aterizând fără veste în viitor, oameni care fac harcea-parcea timpul și spațiul, declarându-se victorioși în lupta cu aceste entități fundamentale ale filosofiei tuturor neamurilor, aceste repere șterse din memoria secundei, ne sunt prezentate cu oarecare parcimonie, dar foarte distinct în peisajul paginii, pentru a ne oferi un prilej de introspecție în sine, fiecăruia: „oamenii sunt singuri, cu umbrele lor, sunt stranii și răvășiți, se prăbușesc în sine... Străzile sunt punți de cositor fluid, catene ca de
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
mi se oferă în plenitudine, fără rezerve, total, întreg, neîmpuținat, fără limite. El nu a stat să se gândească atunci când a fost vorba de jertfa supremă pentru mântuirea noastră. Numai noi ne oferim cu măsură, calculat, îndoit, cu precauție, cu parcimonie. Dacă El mi se oferă ÎNTREG, cu Trup și cu Sânge, de ce eu să mă ofer cu zgârcenie și să nu mă abandonez total și definitiv Lui, cu toată ființa? „Iată de ce, copilașilor, rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă, căci
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
se ia lumina” și cred că nu greșesc prea tare când spun că, Elena M.Cîmpan scrie grăbit ca și cum lumina sa lăuntrică este măsurată de o Divnitate a Poemului, și ea știe că timpul nostru pe pământ este dăruit cu parcimonie. În acest context, cel al prețuirii fiecărei secunde ce ne-a fost dată, poeta este o pantagruelică a timpului său liric; scrie mult, scrie foarte bine, și ceea ce o deosebește de multi alți confrați de contigent, ea scrie doar ce
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]
-
dacă teoria lui n-ar sta, științific, în picioare, destul că efectul acțiunii lui îi este benefic. Gândind, pe îndelete, asupra situației ivite, până la terminarea paharului cu băutură (nu sunt mai mult de 50 de mililitri, Lucian își dozează cu parcimonie consumul energetic) și a trabucului, soluția s-a cristalizat deja în mintea lui. Nu și de data aceasta! Pe la jumătate, știe deja că nu poate concretiza nimic - identifică faptul că nu deține toate datele problemei. Și asta, pentru că ultima dată
II de LIA BEJAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374118_a_375447]
-
e o figură prin excelență a ambiguității, întrucât datorită efuziunii, se cenzurează realul. În “Pe drumul vieții “Ovidiu Jucan are o predispoziție funciară, cu o aliniere moderată, prudent și chibzuită, la strigențele postmodernismului, pe care poetul și le însușește cu parcimonie.Zgârcenie ce o folosește fără să-i falsifice fondul care-l face original. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Ovidiu Jucan-Pe drumul vieții / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 654, Anul II, 15 octombrie 2012. Drepturi de Autor
OVIDIU JUCAN-PE DRUMUL VIEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346417_a_347746]
-
acestea, / Pe pământ / viețuiește prihana!” (Gaură în cer). Practicând versul liber, Teo Cabel și-a format un stil oarecum epic, nu lipsit însă de ritm și de eufonii. Îl ajută metaforele folosite și celelalte mijloace de stil, uzitate însă, cu parcimonie. Există și definiții admirabile, de pildă cea a durerii: „Da, durerea e o femeie frumoasă” (Romantică). Iată și o câteva versuri admirabile: „Miresele-n rochii dospeau prin dantele, / Castelul, la poartă, țintea cavalerul, / Din stele făcurăm doar simple caiele, / Iubirii
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
și pentru mine al dreptății ceas deplin / Și-al meu nume printre veacuri, înălțindu-se senin,“( Epigraf). Acest vis reușește scriitorul Al.Florin Țene să-l împlinească pentru poet, al cărui destin încearcă să-l descifreze cu apreciere, cu afecțiune cu parcimonie și cu înțelegere. Prin acest volum autorul repune în circulație memoria marelui și controversatului poet căutând formula prin care să ni-l apropie , momentele de viață prin care să-i confere veridicitate, clipele de înălțare care să-i salveze căderile
AL.FLORIN ȚENE- VENIȚI, PRIVIGHETOAREA CÂNTĂ...! , CRONICĂ LA ROMAN DE PROF.ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375693_a_377022]
-
În semiîntunericul altarului se ghicește preotul, care priveghează taina ce va să vină. Întunericul e mare la Început, dar Încet-Încet se face lumină. Atât cât trebuie, nici prea mult, nici prea puțin. Misterul nu trebuie Întâmpinat cu emfază, ci cu parcimonie și pioșenie. Mi-a plăcut Întotdeauna această singurătate a Începuturilor: nu declamare, nu gălăgie, nu lume multă, ci doar tăcere și câteva suflete În Întâmpinarea absolutului. E mai mult gol decât plin, mai multă aspirație decât Împlinire. Când așteptarea e
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]