145 matches
-
rezolvă Justiția suverană, în marea și incontestabila ei înțelepciune. Și nu le rezolvă oricum, ci într-un mod cu totul magnific. (Chiar și pe cele pe care nu le rezolvă.) 6. Urmări: Nu există. Uluitor! Rarisim! VII. Probleme de încadrare: paricid sau fratricid? 1. Avertisment: Educația și instrucția reprezintă parametrul cel mai supus modificărilor social-istorice. Motivațiile se schimbă, frumosul și urâtul își modifică de asemenea, cu timpul, accepțiunea, binele și răul la fel, dialogul cu eternitatea își transformă mesajul, dându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Bonfini), viața lui Ștefan Deceanski, scrisă de Grigorie Țamblac, legende istorice și mărturii personale. Cronicarul insistă asupra istoriei sârbești și a personajelor de prim-plan: viteazul despot Ștefan Deceanski și fiul acestuia, Ștefan Dușan, prins într-o imagine întunecată de paricid, cneazul Lazăr, învingătorul turcilor la Kosovo, și eroul popular Miloș Cobilici. Sunt consemnate sau dau chiar titlul unor capitole luptele importante cu turcii de pe Câmpia Mierlei, de la Nicopole, Varna, Câmpul Pâinii, Oradea și Viena. Istoria românilor, prezentată sumar dar cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
Spania, decât în 1824? Și că în 1825, la trei decenii după Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului, Franța lui Carol al X-lea aproba o lege pedepsind cu moartea delictul de sacrilegiu? Și stipulând, pentru profanarea unei hostii, supliciul paricizilor, adică tăierea mâinii de la încheietură înainte de decapitare? Dacă este să notăm în paralel isprăvile islamului și cele ale creștinismului din secolul al XV-lea care era și el, pe atunci, o civilizație (adică, în același timp, o cultură, o societate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dramaturgia" folosită de Marx pentru a reprezenta istoria Europei moderne, "mai exact pe cea a marilor ei proiecte de unificare", ca "obsesie" istorică a "spectrului comunismului". Din umbra unei memorii filiale personajele actuale ale scenei europene analizează riscurile incalculabile ale paricidului (asasinarea comunismului: asasinarea simbolică a părinților lui) precum, în viziunea lui Derrida, Hamlet ("prințul unui stat putred") se confruntă cu spectrul tatălui său care "revine în contratimp ca să ceară răzbunare și să-i încredințeze fiului său misiunea de a "salva
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
această teatralizare marxiană".187 Or, "spectrul comunismului" nu e altul decât cel care "așteaptă", chiar în prima frază a Manifestului Partidului Comunist, pe oricare cititor dar, mai ales, pe descendenții lui pentru a le reaminti consecințele politice și etice ale paricidului ("figura cvasi-părintească a lui Marx") și apostaziei "disputa (acestei figuri) în noi, cei cu alte filiații"188: "...Foarte recent, recunoaște Derrida, am recitit Manifestul Partidului Comunist. Cu rușine mărturisesc, nu mai făcusem asta de decenii ceea ce nu se poate să
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
infracțiuni în raport cu legea care protejează viața socială: cerșitorie, debili mintal, imbecili, demențe, ASC, vagabondaj, psihopați, psihastenici, melancolici, epileptici, schizofrenici, PGP; b) crime și delicte contra persoanei: - crime capitale: homicid involuntar - alcoolici, epileptici, maniacali, schizofrenici; homicid cu premeditare - paranoici, ipohondrici, delirant-halucinatori; paricid - psihopați amorali perverși, debili mintal, PGP; otrăvitori - psihopați, isterici; infanticizi - psihopați sadici, melancolici anxioși; - lovituri și răniri - paranoici, alcoolici, epileptici, PGP, demențe organice. - atentate la moravuri: exhibiționism - PGP, demențe senile, maniaci; violatori - schizofrenici, epileptici, psihopați, impulsivi sadici; necrofilie - imbecili, masochiști
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
toate sistemele, din toate abordările. Apoi am realizat care era elementul lipsă, și anume fundamentul spiritual-religios și, în egală măsură, orizontul spiritual și liantul cultural. Lipseau de asemenea codurile etice, pogorămintele morale. Economia și-a trădat originile, a săvîrșit un paricid. Ea s-a format și mai apoi s-a autonomizat dintr-un cîmp de reflecție mai larg, de natură spiritual-religioasă, dar a fost ispitită de putere, de materialism, de egoism, de mercantilism, de mecanicism, de individualism, de monetarism spre un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
anunță noi linii de forță ale lumii viitoare. Sună apocaliptic ? Dar Apocalipsa este în plină desfășurare, la toate nivelurile, înlăuntru și în afară. 2.9. ROZA LUI CULIANU Este adevărat, cum spunea Nicu Gavriluță, că, față de Eliade, Culianu a săvîrșit paricidul, dar nu într-un mod explicit. S-a îndepărtat pe drumul lui, în tăcere. Și-a contrazis maestrul, care afirmase în Șamanismul (1951) că acesta a fost influențat de sistemele religioase sud-asiatice ale Indiei, Tibetului, Iranului sau Mesopotamiei. Or, tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a fost premeditat de James, în efortul lui de "decredibilizare" a naratorului. Ne aflăm în fața unui maestru incontestabil al artei ficțiunii. Bibliografie Henry James O coardă prea întinsă. Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian, București: ART, 2009. Cronica unui paricid epic Popularitatea imensă de care s-a bucurat victorianul Charles Dickens ca scriitor, atît în timpul vieții, cît și post mortem, a constituit mai curînd un obstacol în calea receptării sale critice de subtilitate. S-a cristalizat, în timp, stereotipul cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mistere) și se detașează într-o obiectivitate sarcastică. Pip "narează" iluzii, în vreme ce Jaggers "studiază" realități. Cred că alegoria structurată de Dickens în Marile Speranțe devine, în acest punct, mai lizibilă decît oriunde altundeva. La începutul modernității, el scrie despre un paricid literar inevitabil: naratorul (noului roman) îl elimină din joc pe autorul (vechiului roman). Neofitul greșește deocamdată flagrant, dar, chiar și așa, nu poate să nu observe că viața maestrului său s-a apropiat de sfîrșit. Naratorul se naște nietzschean din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Edgar Allan Poe 38 Diversiunile narative ale unui precursor (post)modern 45 Scriitura epifanică 56 Balena albă o experiență mesmerică 64 O povestire romantică de peste ocean 70 Stăpîni și sclavi 78 Reflectorul jamesian 85 "Straniu" sau "miraculos"? 91 Cronica unui paricid epic 95 Feminitate și victorianism 102 Cazul straniu al domnișoarei Hare și al domnului Warburton 109 O inițiere psihedelică 114 Revelațiile amurgului (existențial) 119 Un gentleman la Darlington Hall 125 Ce este un autor? 132 Liberalul radical. Un prototip 139
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
până la stupefacație de ce Croh n-a dat semne de convertire, deși a înțeles "mistificarea pe care a cauționat-o". Dezavuându-i pe cei ce-l incriminează pe Croh ca promotor al realismului socialist, S. Damian nu ezită să execute necesarul "paricid", probând cu textele maestrului în față, mai vechi și mai noi, inflexibilitatea acestuia față de propriile idiosincrazii, infirmități, nostalgii. Servindu-se de limbajul figurat al unor iluștri eseiști și politologi occidentali, criticul descrie consecințele complicității cu răul, simbioza vănător-vânat, în care
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și se detașează întro obiectivitate sarcastică. Pip „narează” iluzii, în vreme ce Jaggers „studiază” realități. Cred că alegoria structurată de Dickens în Marile Speranțe devine, în acest roman, o veritabilă poetică implicită a epicului european.. La începutul modernității, el scrie despre un paricid literar inevitabil: naratorul (noului roman) îl elimină din joc pe autorul (vechiului roman). Naratorul se naște nietzschean din confuzie, pe cînd autorul moare barthian în claritatea lui olimpiană. Odată cu apariția Marilor Speranțe, asistăm la debutul modernității - ca stare de spirit
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
eșafod și pe care Aubrey de Vere l-a adoptat ca deviză. ș...ț În afara faptului istoric în sine, decapitarea regelui reprezintă un ceremonial atroce în care se încorporează o Ťfantasmăť a subconștientului: sacrificiul Tatălui totemic, despre care vorbea Freud, paricidul ancestral și înlăturarea limitelor Ťmoraleť pe care Tatăl le impusese Ťprincipiului plăceriiť." Prelungirea unui asemenea pasaj capabil să stârnească nelămuriri e bine țintită, dar - tocmai din pricina acestei ascendențe - pare cumva lăsată în aer: "Deviza Remember transferă întreg acest complex de
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
Sion le compune pe cont propriu o anumită psihologie, un comportament adecvat, le face să țină discursuri și să rostească replici pe care, în mod evident, memorialistul le-a inventat din necesități narative. Galeria personajelor rămîne impresionată. Cel dintîi Cuciuc, paricidul, și tatăl său Ali, ieșeanul escroc Harnav - avocat putred de bogat care sfîrșește în mizerie, țiganul-victimă Dincă și mama sa Maria, cocoana Profirița - stăpîna lor, alături de alte zeci și zeci de apariții transformă Suvenirele într-o imensă frescă de epocă
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
oglindească în această ființă, care însă i se refuză"), pe mama sa pierdută. Mădălina, în imaginea lui Puiu, capătă ipostaza tatălui său însuși, niciodată absent din relație. În această relație erotică inautentică, asasinarea, de către Puiu, a Mădălinei apare ca un paricid, de care Puiu voia să se elibereze. Crima introduce în biografia sumară și atît de previzibilă a lui Puiu o taină, pe care motivația erotică nu o epuizează. Alături de substratul pasional stau alte impulsuri: suflul agresiv... se amestecă indistinct cu
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
El, atunci, poate că n-aș fi fost capace să-i rezist, adicătelea să ucid în mine alumnul, închizîndu-i gura cu pumnul, în maniera inaugurată de Arune Pumnul, iar mai tîrziu, odată cu emanciparea intelectuală, m-aș fi văzut silit la paricid ori la vreo despărțire în stil cajvanian, după ce îl voi fi asimilat cu geniul eminescian, cu Geniul Carpatin, cu Ștefan cel Mare al gînditului și, în general, cu fascinația totalizării monoteiste". Retrospectiv, Magistrul se arată "încîntat" de "neîntîlnire", cu atît
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
protagonist spre a-și izbăvi cetatea lovită de ciumă prin deconspirarea celui care l-a ucis pe fostul rege Laios. După modelul antic, piesa modernă dezvăluie treptat adevărul că, în pofida eforturilor lui de a scăpa de prevestirea că va deveni paricid și incestuos, Oedip și-a omorât tatăl fără a-i cunoaște identitatea. Personajele scriitorului român folosesc adesea argumente similare celor întrebuințate de eroii lui Sofocle. În ambele piese, Oedip îl acuză pe Creon că uneltește cu Tiresias să-l înlăture
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
i să se îmbete de iluzia propriilor puteri: Ochii/ îi ațintesc la fulger! Stau întreg/ și nu sunt zguduit! (8) După ce amintește că a fugit de la curtea părinților săi adoptivi de teamă să nu se împlinească oracolul care îl menea paricidului și incestului, Oedip se declară victima zeilor invidioși pe tăria neprihănirii lui: acei ce-i socoteam mai sus/ de lamura luminii, zeii puri,/ mă pizmuiesc? (9). După părerea sa, ciuma din Teba este o dovadă a iritării divine împotriva celui
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
face complice pe Nilă, cel mai puțin dotat intelectual dintre copii și cel mai puțin apt să înțeleagă semnificațiile simbolice ale gestului. Tatăl îl conduce în grădină, îl inițiază, îl îndeamnă printr-un gest ca invitație la un sugestiv adevărat paricid: „Nilă intră în șopron după secure. Moromete deschise poarta grădinii și-i făcu iarăși semn să vină după el.” (s.n.) Scena reține atenția prin atmosfera ce depășește condiția scriiturii realiste. Se insinuează aici un motiv cunoscut, al păsării suflet, stâlpului
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
ambasador, ministru de Externe, premier, președinte de stat. Jumătate din aceste ambiții au fost atinse. Nu se vorbea, atunci, de șefia partidului, pentru că Iliescu părea etern. Pe 22 aprilie n-am asistat la o metamorfoză a pesedeilor, ci la un paricid. Apropiați ai lui Iliescu lansaseră zvonul că o dată revenit în fruntea PSD-ului, acesta ar fi dezlănțuit un veritabil măcel, propunându-și să curețe partidul de plaga baronilor corupți. Nu întâmplător, tocmai din această direcție avea să i se tragă
Un țar de tranziție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11759_a_13084]
-
la V. Voiculescu - viața și supraviețuirea, N. Steinhardt, între ispitele literaturii și cele ale credinței, Jurnale, jurnale, jurnale, Generația ezoterică, Ieșirea din subterană, G. Călinescu în „era nouă”, Un profesor pentru toate anotimpurile sau la Bacovia: ofertele subteranei și Arta paricidului la români. Pe de altă parte, în Istoria secretă a literaturii române, Cornel Ungureanu întreprinde și un efort de restituire a valorilor, din perspectiva geopoliticii literare, trasând o hartă coerentă a raporturilor dintre Centru și Provincie și, implicit, reevaluând potențialitățile
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
se explică astfel: „Cînd un Ionescu obscur și provincial începe să se ocupe de un Ionescu celebru și parizian, n-ai cum evita să presupui și niscai... vînturi venite din partea psihanalizei: nevoia de autoritate, de un alt «tată» - sau, dimpotrivă, paricidul, diverse complexe...”. Prea posibil! Însă noi preferăm a reține, cum am spus, inconformismul, fibra incredulă, inadaptabilă, id est inteligența propriu-zis critică a eseistului care și-a ales o temă pe potrivă. Nu întîmplător scrierea în cauză a avut parte de
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
desventuras, cavalerul are un aer, aduce o boare de vis, mit și legendă, proprii, după Riley, modalității românce, iar după noi, sistemului diamantin. În sfârșit, introducerea în discuție, ca element extrem realist, a românului picaresc, capabil de a reprezenta oroarea (paricidul din La codicia desordenada de Carlos García), e un bun prilej de a afirma că, spre deosebire de Shakespeare, Cervantes era incapabil organic să creeze monștri și să exprime infamia. Dacă ludicitatea înnobilata susținută de Nicolae Manolescu depășea receptarea parodica, conceptul cheie
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
--- Cu 2070 de ani în urmă, cel mai mare orator și filosof latin, Marcus Tullius Cicero, a fost ucis de oamenii lui Antonius pe când se pregătea să emigreze în Grecia. Ștrangulat și apoi decapitat de Herennius, un paricid pe care Cicero îl salvase de la moarte, în urma unui răsunător proces, a primit, se pare moartea cu seninătate. Sursele istorice îi atribuie mai multe cuvinte, dar aceeași liniște sufletească în fața inevitabilului. Își făcuse mai mulți dușmani decât oricare dintre contemporani
Moartea lui Cicero () [Corola-journal/Journalistic/3432_a_4757]