344 matches
-
Herunter von der Felsenwand." 1 Figurația e mai abstractă decât intuiția simbolică și mai naivă ca alegoria. A o confunda cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște), așa de Palatu-i e vechi și vrăjit,/ S-a scufundat din mări adînci,/ A stat neclintit și stă neîncetat/ Să ferece fuga spre cer./ Pe dinăuntru un tainic brîu/ Se-nfășoară pe supușii împărăției,/ Iar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de seară are nevoie de mai mult decât cele câteva cifre ale notației astronomice; are nevoie de toată amplitudinea unui vers. REFERINȚE CRITICE Poezia d-lui Ion Barbu este antimuzicală: prin fond, ea e de esență intelectuală; prin formă, e parnasiană, adică plastică. Nu-i vorba de o poezie intelectuală sau "filozofică" în sensul poeziei lui Grigore Alexandrescu, Eminescu sau Cerna. Evoluția poeziei intelectuale nu se va face numai în sensul filozofării, ci în direcția științismului. Va veni poate o vreme
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
simțire, redate prin elemente obiective și, mai ales, cosmice și, deci, statice într-o formă aspră, care-i constituie o originalitate. * Prima fază a activității lui Ion Barbu ă...îe reprezentată prin ciclul versurilor publicate în Sburătorul, versuri de formă parnasiană, de factură largă, cu strofe ca arcuri puternice de granit, cu un vocabular dur, nou însă, cu ton grav de gong masiv, într-un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialul întrebuințat era mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialul întrebuințat era mai mult cosmic: lava, munții, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul; dar sub această carapace de crustaceu se zbătea totuși un suflet frenetic. Dacă în forma parnasiană a versurilor se resimțea influența lui Hérédia și Leconte de Lisle, cu un adaos de masivitate și în cadrele literaturii române, de incontestabilă noutate verbală, - în conținut, diferențierea ei se arată totală: poezia lui I. Barbu nu era nici pur
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
greu de pătruns. Deși e în scădere, printr-o astfel de particularitate, influența lui Ion Barbu asupra poeților tineri în ultimul deceniu a egalat aproape influența lui Tudor Arghezi...1 Eugen LOVINESCU Ion Barbu a început prin poezii de stil parnasian, glorificând dionisiac marile forțe geologice, lava, munții, banchizele, natura inertă ă...î. După aceea se lepădă complet de "anecdotă", așezîndu-se "sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe Ion Barbu, Joc secund, ed. Cultura națională, ă1930î. poduri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
așa cum apare în Riga Cripto și lapona Enigel, în Nastratin Hogea la Isarlîk și chiar în Domnișoara Hus. În poemele sale, construite retoric, pe figurație conturată, poezia nu mai captează esențe, satisfăcîndu-se într-un pitoresc nostalgic; la baza acestui ciclu parnasian poate fi o idee generatoare, aceea a substratului oriental al trecutului nostru. Fără teoretizări și dogme, d. Barbu trece în câmpul tradiționalist; viziunea sa este însă pură intuiție poetică, nealterată de preocupări programatice și ipotetice identificări etnice, ca în estetica
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al trecutului nostru. Fără teoretizări și dogme, d. Barbu trece în câmpul tradiționalist; viziunea sa este însă pură intuiție poetică, nealterată de preocupări programatice și ipotetice identificări etnice, ca în estetica tradiționaliștilor noștri retorici, amatori de false specifice naționale. Evocarea parnasiană, ca și trecerea la "modul interior" sunt două principii estetice alternative, două metode poetice, pe care spiritul cercetător al d-lui Barbu le-a experimentat în marginile artei pure. Inteligenția sa artistică l-a dus la meditarea mijloacelor de expresie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
noi a aruncat în circulația tinerilor poeți ai ceasului această formulă ălirismul abstract, n.n.îa fost Ion Barbu: un virtuoz al versului, poet din propria voință, printr-o prinsoare, cum declară el însuși prietenilor, de un eclectism poate cam incoerent (parnasian la început, pitoresc-balcanic apoi, baladist fantastic și, în cele din urmă, comprimat și abstract), dar foarte interesant prin viziunea sa zdruncinată, strâmbă, deplin caracterizată sau, ca să-i zic așa, sașie. Volumul de versuri Joc secund nu era cu putință potrivit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ilustrează parcă un destin faustic. Contrazicerile sale formale nu fac decât să dramatizeze acest destin, în nici un caz să-l anuleze. De aceea, consider că, într-un articol altfel interesant, Alexandru George a exagerat dezarmonia concepțiilor din scrisul lui Barbu. "Parnasianul, balcanicul, baladistul, ermeticul și poetul de circumstanță trăiesc (vai!) în toată perfecta lor autonomie și nu comunică în Ion Barbu pe niciunde" (Semne și repere). Admițând că în poet se întîlneau, dușmănindu-se, un temperament voluntar, frenetic, cu persoana lucidă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poetul mai publică, în același an, Pentru marile Eleusinii, Panteism, Arca, Ți-am împletit..., Umbra și Dionisiacă, în 1920, Nietzsche, Pytagora, Peisagiu retrospectiv, Fulgii, Cucerire, Luntrea, Solie, Când va veni declinul..., Râul, Umanizare și Înfrângere. Nu toate aceste poezii sunt parnasiene, privesc adică universul exterior impasibil, unele poartă și mărturisirea unui gând propriu, ajung chiar până la romantismul tiradei. De remarcat că în Dionisiacă Ion Barbu anticipează pe Blaga din Pașii profetului, făcând să răsune chemarea corului menadelor la desfătările bahice: "O
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și în gând. Le dau cuvântul după bunu-mi plac; Le fac un semn discret- Se duc la loc și tac. Îi întrerup: Nu se formalizează, De-i contrazic nu protestează. Se armonizează diversele profiluri, Antagonice stiluri. Istorici, dramaturgi, poeți gingași, Parnasieni, Polemiști pătimași. Când toți vorbesc deodată, În surdină- Învolburări de corn, nai, Violină. Timizii, blânzi ca temperament, Sub permanentul acompaniament, Prea țanțoși unii, Alții chiar cu trac... Și stă înțelepciunea strânsă-n vrac. Pe rafturi rânduită, Ori în geamantan, În
AMBIANŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361125_a_362454]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ILUZIA UCISĂ E UN VIS Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului iluzia ucisă e un vis ca un parfum ce-a mirosit o clipă în toamna mea parnasiană cu frunze-pianine pe poteci trecând prin umbra lui baudelaire în seri boeme și-n seri reci s-aude languros un madrigal și-n soba mea valahă arde focul e-o liniște bolnavă peste tot și bate prin perete nenorocul... cu
ILUZIA UCISĂ E UN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363106_a_364435]
-
reținut atenția substanțialul ciclu de poezii (20 la număr) semnat de Ioan Adrian Trifan. Format la școala poeziei noastre clasice, ploieșteanul Ioan Adrian Trifan scrie versuri ce se remarcă prin muzicalitatea unei prozodii îngrijite, vizând perfecțiuni de ordin formal aproape parnasiene, dar, mai ales, prin delicatețea și candoarea primară a gesticii poetice și prin naturalețea și sinceritatea discursului liric. În acest registru expresiv de o subliniată factură clasică, autorul cultivă cu predilecție o poezie de inspirație erotică de o puritate a
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]
-
criticii literare drept unul promițător, cu toate stângăciile inerente vârstei sale poetice. În primele două volume citate, Adrian Trifan cultivă o poezie de factură clasică, la care se reține o anume muzicalitate, o atenție aparte acordată prozodiei cizelată în chip parnasian, cu un evident simț al limbii și, mai ales, prospețimea, sinceritatea, candoarea adolescentină a trăirilor caligrafiate cu finețe și reală emoție. Vădita predilecție pentru un discurs liric de o subliniată muzicalitate îl face, adesea, să-și apropie cu reușite notabile
VIRTUŢILE JURNALULUI LIRIC DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367988_a_369317]
-
a treia, tu, femeie, și eu, va trebui să ne retragem undeva să estompăm timpul, să facem abstracție de el și să plecăm într-o călătorie sentimentală pe fondul unei hemoragii de maci într-o țară de vis cu gust parnasian ascultând pașii ploii de magnolii în languroase madrigaluri, să-l citim pe Baudelaire sub un cer ogival în amurguri de nord și-n nopți andaluze, pe Baudelaire, profesorul nostru de litere, care ne desenează -n cărțile lui abisale peisaje cu
AMINTIRILE, HOARDE BARBARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361976_a_363305]
-
un ovoid clasic, de bronz, cu suprafața lustruită, în așa fel încât acționează ca o oglindă. Astfel, în adâncul Începutului Lumii se oglindește privitorul, cu propriul său univers imediat. Materialul efemer se reflectă în oul simbolic, ca formă de perfecțiune. .Parnasienii (Leconte de Lisle, José-Maria Hérédia) - au cultivat o poezie decorativă, livrescă, marcată de perfecțiunea formei, dar lipsită de elanuri sufletești. Reversul clasicismului - a pune în paranteză armonia elaborată a unui univers decantat spre a urmări ce se petrece înaintea "înghețării
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
poetul a determinat un alt mod de discutare a poeziei. Critica l-a receptat diferit, de la poetul obscur până la campion al modernismului, el a trecut prin toate fazele criticii literare până și-a fixat locul în literatura română. Adică obscur, parnasian, ermetic, simbolist, balcanic, pitoresc etc. Născut în Câmpulung-Muscel (19 martie 1895) din părinți, tatăl, Constantin Barbilian, magistrat, și mama, Smaranda, din familia Șoiculescu, poetul Ion Barbu a avut o traiectorie aparte. „Numele de Ion Barbu nu este un pseudonim întâmplător
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
lângă fotoliul meu...Vorbea cu glas profund, cavernos, cu gesticulații și izbucniri, fără să pot distinge amestecul de sinceritate, de poză, de retorică studiată sau de simplă improvizație” (Lovinescu-Memorii...). Îi apar în paginile „Sburătorului” în 1919 și 1920 primele poezii parnasiene cum ar fi „Lava”, „Munții”, „Copacul” etc. După licență pleacă în Germania, la Gotingen, pentru teza de doctorat, rămânând până în 1924, ducând o viață de boem, dominând preocupările lui literare, trimițându-le la „Viața românească”, precul „După melci”, „Selim și
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
metaforă sunt cele cinci „existențe perfecte”.(tetraedul, cubul, octaedrul, icosaedrul și dodecaedrul) singurele cu formă regulată, cunoscute sub numele „figurile lui Platon”. Lăsând la oparte teoriile lui despre poezie să vedem cum l-a receptat critica românească. Lovinescu înregistrează aspectul parnasian al poeziilor barbiene, deși poetul se delimitează de parnasianism cât și de simbolism. „Poezia d-lui I. Barbu este antimuzicală: prin fond ea e de esență intelectuală, prin formă, e parnasiană, adică plastică”-zice criticul. Și continuă: „D. Ion Barbu
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
cum l-a receptat critica românească. Lovinescu înregistrează aspectul parnasian al poeziilor barbiene, deși poetul se delimitează de parnasianism cât și de simbolism. „Poezia d-lui I. Barbu este antimuzicală: prin fond ea e de esență intelectuală, prin formă, e parnasiană, adică plastică”-zice criticul. Și continuă: „D. Ion Barbu și-a fixat locul în tânăra noastră literatură mai ales printr-un vers impecabil de natură pur plastică. Nimic fluid și solubil, nimic muzical, ci totul aspru, dur; poezie de blocuri
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
intelectuale, aducând motive noi de inspirație (Lovinescu-Critice..)” Ulterior Lovinescu va reveni asupra reflexelor parnasiene în poezia lui din prima perioadă de creație: „Prima fază a activității lui Ion Barbu e reprezentată prin ciclul versurilor publicate în „Sburătorul”, versuri de formă parnasiană, de factură largă, cu strofe cu arcuri puternice de granit, cu un vocabular dur, nou însă, cu ton grav de gong masiv, într-un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialui întrebuințat era mai
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialui întrebuințat era mai mult comic: lava, munții, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul,; dar sub această carapace de crustaceu se zbătea totuși, un suflet frenetic. Dacă în versurile parnasiene se simțea influența lui Heredia și Leconte de Lisle... de incontestabilă noutate verbală, în conținut diferențierea ei se arată totală. Poezia lui Barbu nu era nici pur formală ca cea a lui Heredia, nici îmbibată de recele pesimism al poeziei
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
Tot el remarcă dualitatea dinamic-static, temă reluată și de Vianu: „Asemenea zeului Ianus el are două fețe. O dualitate fundamentală o străbate, asemenea oricîrui poet obsedat de absolut.” Tudor Vianu, într-o completă imagine asupra poeziei barbiene, studiază problema naturii parnasiene atât din punct de vedere al conținutului, cât și al aspectelor formale, arătând că din dinamismul îngemănat cu obiectivitatea percepției poetice rezultă o poezie aparte, de o mare originalitate: „Trăsăturile capitale ale poeziei parnasiene ne apare numai parțial în prima
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
asupra poeziei barbiene, studiază problema naturii parnasiene atât din punct de vedere al conținutului, cât și al aspectelor formale, arătând că din dinamismul îngemănat cu obiectivitatea percepției poetice rezultă o poezie aparte, de o mare originalitate: „Trăsăturile capitale ale poeziei parnasiene ne apare numai parțial în prima producție a lui Ion Barbu. Unele din ele lipsesc. Altele le iau locul, indicând legături cu modele poetice deosebite. Întrebuințarea formei fixe a sonetului se produce în întreaga operă a lui Barbu numai în
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
este „Copacul”, „Lava”, sau „Râul”, păstrând numai termenul concret al unei comparații implicite și amputând pe cel moral, devin de fapt niște alegorii( T.Vianu- Ion Barbu...) Prin analiza elementelor formale, sensul original al poeziei barbiene se detașează evident: „Obiectivitatea parnasiană aducea o respingere a orcărei porniri de intervenție subiectivă a poetului...Barbu este mai retoric. Unele din procedeeleretoricei clasice sunt folosite cu evidență în poemele acestui ciclu. Așa de pildă prosopopeea, din speța pein care unei abstracțiuni i se atribuie
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]