145 matches
-
Alexandru Macedonski. A apărut la București, cu mari intermitențe, între 1880 și 1919. Inițial a teoretizat, prin Macedonski, poezia socială, urmând tradițiile progresiste ale pașoptiștilor. Ulterior a militat în chip confuz și nediferențiat pentru simbolism, instrumentalism, sau neoromantism, precum și pentru parnasianism, adoptând astfel o atitudine eclectică. Printre colaboratorii mai de seamă, permanenți sau incidentali, ai revistei, se numărau și Vasile Alecsandri, Traian Demetrescu, Cincinat Pavelescu, Ștefan Petică, Alexandru T. Stamatiad, Tudor Vianu, Duiliu Zamfirescu, dar și alții. Ambele au reprezentat deschiderea
Literatorul () [Corola-website/Science/308757_a_310086]
-
de norme sau reguli privind „nașterea“ sau „facerea“ poeziei, ori, în general, tehnica literaturii - cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc.» . Prima Poetică a fost semnată de Aristotel, în orizontul anului 330 î. H., axându-se pe conceptul de "mimesis" («arta - imitare a naturii»). Alte celebre arte poetice - pentru literaturile antice - au ca autori pe Horațiu
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
(n. 14 decembrie 1853 - d. 12 iunie 1928) a fost un poet mexican, precursor al modernismului. Lirica sa a fost la început romantică (influențată de Hugo și Byron) devenind apoi eroică, incendiară, iar in final ajungând la gongorism și parnasianism. a fost ales membru al Academiei din Mexic. În 1910 a fost condamnat la 5 luni de detenție pentru atentatul de asasinare al deputatului mexican Juan C. Chapital. Díaz Mirón a condus ziarul "El imparcial".
Salvador Díaz Mirón () [Corola-website/Science/317683_a_319012]
-
, Curent literar și artistic constituit în Franța către sfârșitul secolului al XIX-lea, ulterior extins în întreaga Europă; denumirea i-a fost dată în 1886 de Jean Moréas. Mișcarea se manifesta însă de aproape două decenii, ca reacție la parnasianism, naturalism, la scientismul filosofiei pozitiviste. Anticipat de romantismul târziu (Friedrich Novalis, Ludwig Tieck, E. A. Poe, Gérard de Nerval) și de poezia lui Charles Baudelaire, s. exprimă starea de spirit a unei generații dezamăgite de orientarea unei culturi și de rânduielile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
limbii și incantatoriu”. În lirica românească s. a debutat, într-un fel, ca fapt literar de preluare, de mimetism, fiind introdus de Al. Macedonski, cel care în 1892 vorbea despre „poezia viitorului”. S. nu putea să apară ca reacție la parnasianism, întrucât acesta nu exista la noi ca școală; necristalizat, parnasianismul avea să își precizeze formula tocmai în interiorul noului curent, al celui din ambianța macedonskiană, prin Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu, George Orleanu, Gabriel Donna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
un fel, ca fapt literar de preluare, de mimetism, fiind introdus de Al. Macedonski, cel care în 1892 vorbea despre „poezia viitorului”. S. nu putea să apară ca reacție la parnasianism, întrucât acesta nu exista la noi ca școală; necristalizat, parnasianismul avea să își precizeze formula tocmai în interiorul noului curent, al celui din ambianța macedonskiană, prin Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu, George Orleanu, Gabriel Donna, Al. Petroff ș.a. Mai curând pseudosimbolism, mișcarea pe care încerca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
și a criticat piesele unor dramaturgi reputați, români sau străini, pentru slăbiciuni de construcție, pentru lipsa adâncimii psihologice, pentru neconcordanța cu adevărul istoric. O atenție deosebită acordă teatrului istoric. Influențate de poezia lui Maurice Rollinat, versurile lui O. oscilează între parnasianism și simbolism. Este o poezie echilibrată, tinzând către exactitate prozodică, în care nostalgia plecărilor, a depărtărilor, a necunoscutului se îmbină cu vagi presimțiri și cu misterioase elanuri erotice. SCRIERI: Alexandru Obedenaru, București, 1891; Bibliografia cestiunii Orientului, București, 1899; Cronicarii moldoveni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288564_a_289893]
-
prin aceasta puterea de seducție. Dar și mai important rămâne faptul că, dincolo de toate acestea, criticul se întâlnește cu poetul într-un act creator din care se ivește, pură și nealterată, Poezia. "Bucovina literară", nr. 12, decembrie 2011 Ion PACHIA-TATOMIRESCU Parnasianism hermetic, "ermetism canonic", "barbianism" Deși este cunoscut și ca prozator (publicând și două romane foarte interesante cel cu care debutează în 1981, Marele zid, urmându-i, în 1998, Varvarienii), prof. dr. Th. Codreanu (n. 1 aprilie 1945, în Banca-Vaslui) s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
352 ION BARBU ȘI SPIRITUALITATEA ROMÂNEASCĂ MODERNĂ. ERMETISMUL CANONIC, BUCUREȘTI, CURTEA VECHE PUBLISHING, 2011, COLECȚIA "ȘTIINȚĂ, SPIRITUALITATE, SOCIETATE" C.D. ZELETIN O carte de excepție privitoare la Ion Barbu 354 Anca MĂGUREAN Ion Barbu sau limitele interpretării critice 357 Ion PACHIA-TATOMIRESCU Parnasianism hermetic, "ermetism canonic", "barbianism" 360 Adrian JICU Ion Barbu și ermetismul canonic 363 Adrian LESENCIUC Victoria în înfrângere 366 EMINESCU ÎN CAPTIVITATEA "NEBUNIEI", CHIȘINĂU, EDITURA UNIVERSUL, 2011; IAȘI, EDITURA TIPO MOLDOVA, 2013 Alexandru Ovidiu VINTILĂ Theodor Codreanu "Eminescu în captivitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
paradoxului, în toate etapele creației sale, apare ca un gest firesc pentru un poet reflexiv, cum a fost C. Substanța unor asemenea cugetări este, de cele mai multe ori, de esență tragică. Exegeza critică l-a considerat, oarecum definitiv, aderent declarat al parnasianismului, în primul rând al lui José Maria de Heredia (căruia îi dedică în 1905 un sonet: La moartea lui Heredia). Dar poetul ieșean oferă imaginea complexă a unui creator cu personalitate distinctă și viguroasă. Influențele asimilate nu-l împiedică să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
târâtoarea lui deșertăciune... / Acest demonic șarpe e Cuvântul” (Șarpele cu clopoței). Suferința este convertită în purificare și pusă în slujba frumosului (Cum doarme diamantul...). Sonorități crude și ciudate, armonii intersectate, reprezentări abstracte aruncă punți spre poezia simbolistă (Simbolism de toamnă). Parnasianismul este prezent în tematică, dar cu deosebire în rigoarea clasică a exprimării. Sonetele se rânduiesc într-o originală arhitectonică a tăcerii, în interiorul căreia se oficiază sub semnul contemplării reci a perfecțiunii. Este o lirică obiectivă, distantă, care poate declanșa emoții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
Opere, XVI, 502-506; Otilia Cazimir, Prietenii mei, scriitorii, București, 1960, 87-109; Sevastos, Amintiri, 105-108; Botez, Memorii, I, 396, 446-464; Ciopraga, Lit. rom., 74-79, 234-241, 353-354; Leon, Umbre, I, 101-111; Dima, Dezbateri, 158-175; Ilie Dan, Contribuții, București, 1978, 133-154; Margareta Dolinescu, Parnasianismul, București, 1979, 243-251; Kalustian, Simple note, II, 246-253; Scarlat, Ist. poeziei, II, 186-187; Munteanu, Jurnal, V, 67-70; Adrian Voica, Etape în afirmarea sonetului românesc, Iași, 1996, 106-109; Dicț. esențial, 190-192. C.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
Catrene abil articulate propun spre contemplație desene delicate: un copac, un râu, o fântână, o stea, soarele, luna, un nor, un porumbel, un miel, evocă amiaza, amurgul, dimineața, surprinse în diverse anotimpuri, cu sugestii adeseori erotice, în virtutea cărora alunecarea în parnasianism este evitată. În poemele mai ample atmosfera se schimbă. Erosul devine impetuos, viforos, sângele clocotește în trup asemenea sevelor în luturi, carnea se zvârcolește ca șerpii. Asimilată naturii, iubita e proaspătă ca ierburile, „sprintenă ca mânjii”, trupul îi este „păduri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
alt titlu. Dintr-o seamă de proiecte, între care și o culegere de tălmăciri din Pindar și Anacreon, încerca să valorifice în 1953 manuscrisele a două importante traduceri, Istoria romană de Th. Mommsen și opera lui Sofocle. Amestec de romantism, parnasianism și simbolism, poezia lui tinde spre modelul clasic, ale cărui semne exterioare le pune în evidență cu o anume ostentație. Antichitatea romană este Mecca lui A., tărâmul spre care îl poartă destinul și imaginația (Viziuni antice). Este tărâmul poeziei, întrezărit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
precum și cu propriile comentarii în legătura cu elementele mediatecii. Un exemplar al mediatecii se va afla la biblioteca școlii. Sperăm, de asemenea, să dezvoltăm această experiență în cadrul proiectului bilingv din clasa a XI-a, care intră în structura bacalaureatului. MENȚIUNE Parnasianismul expresia colaborării a două arte Claudia Balauseac, clasa a XII-a coord. prof. Carmen Bocăneț, Colegiul Național „Ștefan cel Mare”, Suceava Parnasianismul (din Parnas, „miticul munte al muzelor/poeților“ în sudul Pelasgo-Daco Thra-ciei, azi aparținând Greciei + sufixarea dublă cu -ianși
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
să dezvoltăm această experiență în cadrul proiectului bilingv din clasa a XI-a, care intră în structura bacalaureatului. MENȚIUNE Parnasianismul expresia colaborării a două arte Claudia Balauseac, clasa a XII-a coord. prof. Carmen Bocăneț, Colegiul Național „Ștefan cel Mare”, Suceava Parnasianismul (din Parnas, „miticul munte al muzelor/poeților“ în sudul Pelasgo-Daco Thra-ciei, azi aparținând Greciei + sufixarea dublă cu -ianși apoi cu -ism) este denumirea unui curent literar de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Parnasianismul a apărut ca o reacție (neo clasică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Bocăneț, Colegiul Național „Ștefan cel Mare”, Suceava Parnasianismul (din Parnas, „miticul munte al muzelor/poeților“ în sudul Pelasgo-Daco Thra-ciei, azi aparținând Greciei + sufixarea dublă cu -ianși apoi cu -ism) este denumirea unui curent literar de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Parnasianismul a apărut ca o reacție (neo clasică) la romantism, cultivând expresia impersonală, descriptivă, ornamentală și cizelată, raportată la peisaje exotice, dar și la obiecte de artă, cărora le consacra poezii de virtuozitate formală (sonet, rondel, rondo, gazel ș. A.). Parnasianismul promova
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
-lea. Parnasianismul a apărut ca o reacție (neo clasică) la romantism, cultivând expresia impersonală, descriptivă, ornamentală și cizelată, raportată la peisaje exotice, dar și la obiecte de artă, cărora le consacra poezii de virtuozitate formală (sonet, rondel, rondo, gazel ș. A.). Parnasianismul promova: impersonalismul; natura obiectivată - în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor; cultivarea formelor fixe de poezie (sonetul, rondelul, glosa, gazelul etc.) și a tiparelor prozodice alambicate; elogiul civilizațiilor (arhetipale și interferențiale), al mitologiilor, religiilor, geografia lirică devenind planetară
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
civilizațiilor (arhetipale și interferențiale), al mitologiilor, religiilor, geografia lirică devenind planetară; surprinderea spațiilor exotice sau luxuriante, de la cele polare la cele ecuatoriale, și lauda obiectelor sau lucrurilor din sfere înalte (nestematele, metalele rare, podoabele de interior etc.). În primul rând, parnasianismul a însemnat obiectivitate față de nebulozitățile lirice ale romantismului, obiectivitate susținută și solicitată de formele prozodice fixe cultivate, punând inspirația și fluctuațiile ei în tipare, întru „cristalizare“, spre a intra apoi „în circuit“ ca „produs nobil (în-nobilator)“ care să pară „de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fundament impersonal poeziei. Mișcarea domină scrierile franceze între 18601880. Fiecare livrare a Parnasului contemporan purta subtitlul semnificativ ”recueils de vers nouveaux”(culegere de versuri noi). Cu toate acestea, contestările nu vor întârzia să se arate. Decadenții, impresioniștii și simboliștii atacă parnasianismul în toate punctele sale, denunțând închistarea în forme vechi. Peste atacuri, valorile parnasiene vor stărui cu tenacitate și în plin simbolism. Dacă adevărul uni poet se află scris mai degrabă în poem decât în discursurile sale despre poezie, în cazul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de perfecțiune, într-o expresie artistică în care coloritul strălucitor, decorul configurat tridimensional, accesoriul pitoresc constituie rațiunea de a fi a poemului. Plasticitatea portretului, vigoarea conturului, tehnica sugerării nuanțate sunt caracterizante pentru arta sonetistului. Cercetarea procesului pătrunderii, receptării și asimilării parnasianismului în mediul românesc impune fenomenul sub un îndoit aspect:ca moment expresiv în istoria culturii noastre din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, și ca moment particular în desfășurarea existenței universale a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în mediul românesc impune fenomenul sub un îndoit aspect:ca moment expresiv în istoria culturii noastre din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, și ca moment particular în desfășurarea existenței universale a parnasianismului francez. Primele manifestări se fac simțite după 1880, la câțiva ani după publicarea celui de-al treilea Parnas contemporan. Momentul nostru istoric era deosebit de semnificativ: prestigiul românesc pe plan internațional în urma războiului independenței, puternice afirmări pe plan cultural. Școlile și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
adeziunea la un sistem. Pe de altă parte, spre 1880, scriitorii se fac tot mai mult ecoul mișcărilor sociale muncitorești. În fiecare epocă, modul în care se structurează formele artei reflectă modul în care cultura epocii concepe realitatea. Împrejurările apariției parnasianismului în România sunt în general legate de momentul de criză în care se găsea lirica noastră în anii penultimei decade a secolului al XIX-lea. Climatul crepuscular,de decepționism,întreținut de epigonii eminescieni, cât și de acel idilism retoric și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de instinctul propriu de regenerare al muntenilor, pe care Ibrăileanu îl remarca sau, cum tot el sublinia, de receptivitatea lor față de modelele literaturii universale. Pe deasupra, se relevă îndemnul direct și constructiv al poetului Macedonski, activ și interesant intermediar în pătrunderea parnasianismului la noi. Teoretician, creator de versuri românești și franceze, el este o personalitate cu puternice înrâuriri în mediile intelectuale ale epocii. Grupul înmănunchiat de la „Literatorul” , începând de prin 1880 îi numără pe Mircea Demetriade, Cezar Iuliu Săvescu, Al. Obedenaru, G.
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
orice contingență. Investiția în puritate, în detașarea de interese și de contexte, face din reprezentările formei un vehicul al gratuității estetice. În acest sens, trebuie observat faptul că un imaginar arheologic paralel celui dezvoltat în cultura română avea să infuzeze parnasianismul în Franța: figura mozaicului, cea care îl ajuta pe Bolintineanu să își transcrie experiența estetică, îi folosea și lui Teophile Gautier 126. Întrebarea pe care nu pot să nu mi-o pun: de ce această atenție la materialitate nu a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]