112 matches
-
centrul de greutate al poveștii etc.) Se respectă stilul eroic, dar subiectul e înlocuit cu întâmplări banale ori licențioase, iar antieroii sunt la ordinea zilei. Să nu uităm nici frecvența unor toposuri, reluate de astă dată răsturnat, căci principalele motive parodiate 214 sunt, în mare, aceleași: motivul spațiului sacralizat; motivul cuceririi; întemeierea; călătoria; lupta; motivul labirintului; castelul fermecat; insula; călătoria de inițiere în Infern; trecerea în revistă a eroilor; invocația; descrierea armelor și a obiectelor. Umaniștii italieni care au dat astfel
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
puțin decât cavaler rătăcitor și s-o pornească prin lumea întreagă, călare și cu armele-n mâini, în căutare de aventuri, făcând toate isprăvile pe care citise el că le făceau cavalerii rătăcitori"232), ci și trimiterile explicite la operele parodiate. Din discuțiile pe care Don Quijote le întreține, polemizând cu preotul și bărbierul satului, cele două mari autorități citate în materie de lectură (confirmând ipotezele lui Bahtin privind bazele folclorice ale parodiei literare), reiese că demonetizarea va viza prezențe legendare din
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vorbea, referindu-se la Don Quijote, despre parodie ca gen în sine, nemailuând în calcul doar specia (în sens strict, romanul). Observând că niciodată "genurile parodice nu se încadrează în acele genuri pe care le parodiază"241, deși reproduc, formal, operele parodiate, acesta "deconspiră" însăși esența fenomenului: operele rezultate în urma parodierii sunt "parodii în sens strict" și nimic altceva. Nu este uitată nici literaritatea textului parodic. De pildă, sonetele cu care se deschide romanul, "deși ca sonete sunt compuse ireproșabil, nu le
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu-și găsește susținători deși numără suficienți practicanți, iar printre ei și romancieri precum Rabelais ori Cervantes care să o teoretizeze nici mai târziu, în Renaștere: de-abia Bătălia cărților pune deschis problema literarității modelului, indiferent dacă-l numim text parodiat, hipotext sau, mai simplu, punct de plecare... Simpla enunțare a numelui unui autor în cadrul restrâns, dar simbolic al Bibliotecii Saint James, dezvoltând asemănări, dar și deosebiri cu acel paradis livresc închipuit de Borges, face de fapt referire la opera acestuia
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
idee apreciată și de Swift, privind-o însă din punctul de vedere care îl interesează, cel al filozofiei gramaticii. Recunoașterii modelului livresc Du Marsais îi adaugă condiția prezervării literale, în hipertext, a limbajului din hipotext, textul parodic urmând îndeaproape textul parodiat. Astfel, e necesar "să păstrăm un număr îndeajuns de mare de cuvinte pentru a aminti originalul de unde au fost împrumutate"280. Totuși, finalitatea parodiei se schimbă, ea nemaifuncționând ca o imitație răzbunătoare a originalului cu care intră într-o alertă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
urmând să-i asigure trecătoarea faimă), fie declara împotriva generației precedente sau chiar a ideii de generație în sine. Drept urmare, nu trebuie coborâtă în sfera josnică a "bătăii de joc", a "vrăjmășiei" unuia sau altuia dintre participanți; mulți dintre autorii parodiați receptează, de altfel, cu "veselie" textele care-i vizează. Atât la nivel conceptual, cât și practic, e vorba de "atitudinea față de un anume fenomen de la care se pornește, deci de delimitare (s.n.)"287. Delimitarea ca formă a dinamicii canonului face
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la Tomașevski, vizează concret modul în care hipotextul poate fi citit în hipertext: "Ca procedeu, stilizarea se apropie de parodie. Și una, și cealaltă au o viață dublă; dincolo de planul operei se simte cel de-al doilea plan, stilizat sau parodiat"288. Cei doi termeni nu sunt însă sinonimi, diferențele intervenind în modul de receptare al textului de către cititorul său. Cititorul de astăzi al lui Urmuz recunoaște intenția autorului de a parodia formula consacrată a romanului realist în Pâlnia și Stamate
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
există această discrepanță, dimpotrivă ambele planuri cel ce stilizează și cel stilizat ce transpare în el se află în concordanță unul cu celălalt", mai scrie parcimonios Tînianov. Cum textul parodic urmuzian presupune asumarea sa de către cititor prin raportarea la textul parodiat, recunoașterea are loc numai după ce vor fi fost luate toate precauțiile. Altfel spus, hipertextul nu trebuie să se solidarizeze (întrucât s-ar confunda) cu hipotextul, față de care manifestă discursiv o opoziție certă, chiar dacă opoziția nu antrenează întotdeauna polemica. De multe
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literatură universală. Sunt vizate îndeosebi arsenalul de procedee specifice romanului tipic balzacian, dar și realismul imitativ, de mâna a doua, al scriitorilor cu mare priză la publicul interbelic, ale căror nume s-au șters astăzi din memoria literară. Dar temele parodiate nu se opresc aici: Bildungsroman-ul își găsește un comic răsunet în evoluția micului Bufty, fiul lui Stamate; epopeicul voiaj construit după tipicul Odiseei se încheie prin săvârșirea unui act erotic cu o pâlnie, în timp ce instituția căsătoriei este sistematic demolată
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
masca "protagonistului", asociind căderea lui în banal cu râsul zgomotos al cititorilor. "Cât despre eroul nostru, Stamate, pentru ultima oară cătând prin tubul de comunicație, mai privi o dată Kosmosul cu ironie și indulgență" Categoria bizarului ca atare este și ea parodiată. Mai mult chiar, transferarea interesului cititorilor în zona umorului facilitează accesul la operă, evitând, cu toate precauțiile ironiei, acel deces al romanului astăzi supralicitat. Chiar dacă Urmuz s-a ferit să-și publice lucrările, temându-se, probabil, de așa-zisa lor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
facă să se "întretaie" și să le determine "înscrierea dincolo de propriile limite, într-un text generalizat 332. Totuși, sfera intertextualității are o deschidere mult mai largă decât cea a parodiei, aceasta din urmă fiind reductibilă la vizibilitatea polemicii cu textul parodiat și la situația practică de rescriere, uneori chiar fonetică (vezi parodiile lirice realizate în cadrul aceleiași limbi literare sau parodia din sloganurile publicitare). Textul parodic nu se inspiră din textul parodiat, nu originează în acesta, nu are "izvoare", el pur și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aceasta din urmă fiind reductibilă la vizibilitatea polemicii cu textul parodiat și la situația practică de rescriere, uneori chiar fonetică (vezi parodiile lirice realizate în cadrul aceleiași limbi literare sau parodia din sloganurile publicitare). Textul parodic nu se inspiră din textul parodiat, nu originează în acesta, nu are "izvoare", el pur și simplu: "[...] le recitește, le rescrie, le redistribuie în spațiul său; le descoperă joncțiunile fundamentale, în același timp formale și ideologice, pe care le utilizează propria sa reuniune. Travaliul intertextual se
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și în transformarea datelor istorice (ficționalizarea numelui persoanelor reale, faptul că din cei doi fii atestați de istorie Doctorow preferă să facă un fiu și o fiică, Daniel și Susan etc.), toate schițând o Americă postbelică grotescă în imensitatea ei, parodiată și ea printr-un simbolic Disneyland, imagine a societății consumiste în care toate visele se împlinesc și sunt, în egală măsură, falsificate. Iar protagonistul, un demn reprezentant al Generației Beat, își ironizează tizul biblic, numindu-l "Un Stâlp al Credinței
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să recunoaștem, poate la fel de bine să mascheze o strategie de impunere, pe o piață editorială concurențială, prin efectul imediat asupra conștiinței receptorului. Totuși, pe termen lung, nu rezistă decât acele opere în care din adaptarea și adoptarea stilurilor/ vocilor autorilor parodiați se modelează un stil inovator și o voce puternică. Se ivesc, grație parodiei, noile formule romanești, cum au fost, pentru epoca lor, Satyricon, Gargantua și Pantagruel, Don Quijote, Candid sau optimismul, cum sunt astăzi Evanghelia după Iisus Hristos, Vineri sau limburile
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
considerându-l parodic prin excelență) și G. Topîrceanu ("O încercare mai ușoară în acest gen este parodierea unei bucăți literare anumite. E vorba în acest caz de un soi de parafrază spirituală, în care autorul parodiei abundă în sensul bucății parodiate, bagatelizându-i tonul și vulgarizându-i conținutul. O încercare mai dificilă însă este parodierea nu a unei bucăți anumite, ci a unui scriitor, luat în întregime, cu felul lui de a gândi, de a simți și de a se exprima
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
visează să îl scrie și care nu poate rămâne, prin natura lucrurilor, altfel decât incomplet. Romanul Dus-întors aduce în prim-plan un narator generic, numit Cel ce povestește toate lucrurile în acest roman. Rețeta este parodia până la sufocare a obiectului parodiat, adică a tipului bildungsroman: „Cel ce povestește toate lucrurile în acest roman este o adevărată viață de tânăr. Când zicem adevărată viață, ne gândim la faptul că nimic nu este inventat înainte de a fi.” Pe orizontala parodiabilului sunt juxtapuse o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
metaromanului. Ilustrând pe toate palierele sale principii ale postmodernismului, Zmeura de câmpie recurge la o „inginerie textuală“ complicată, reunind formule, tehnici narative și limbaje eterogene: de la scenariul de film la cronică și amintiri de război, de la romanul epistolar la melodrama parodiată, de la povestiri încastrate (uneori, după modelul păpușilor rusești) la jurnal comentat, de la anchetă și raport la colaje și dialoguri polemice, la inserții metatextuale și adnotări teoretice etc. Întregul roman, structurat în patru părți (Presupuneri, Inves tigații, Alte păreri, Alte investigații
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
criteriile poeticității și a avut intuiția prefacerilor ce-și vor pune pecetea și asupra evoluției poeziei noastre contemporane. Poeții albatrosiști au păstrat ceva din trăsăturile modernismului interbelic (fapt care-i apropie de neomodernismul anilor '60), dar au și repudiat sau parodiat alte direcții (anticipând astfel postmodernismul optzecist). Prin urmare, pe următoarea spirală a evoluției poeziei române, așa cum generația albatrosistă (cu destinul ei frânt) se opusese discursului modernist, tot astfel generația '80 se detașează polemic față de neomodernismul anilor '60. Corpusul de texte
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe negură, pe noapte, pe întuneric e mai degrabă o replică ironică dată romantismului decât o prelucrare a lui. Imaginea spânzuraților a stat, probabil, printre altele, la baza apropierii de Villon, dar la Tonegaru e un villonism jucat, mimat și parodiat ca și restul literaturii. E mai aproape de conștiința postmodernilor decât de epigonism. Structura ironică și parodică e mult mai evidentă în penultima strofă, "Dânsul ținea sub braț un motan/ negru-violet, smuls din noapte;/ trebuia să-i plombeze un dinte molar
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mercurul, Adrian Popescu). Repetiția pare a avea în ambele cazuri aceeași funcție de a acționa ca un semnal de avertizare asupra jocului textual. Limbajul e frust, nu se uită niciun registru lingvistic, cel solemn e singurul evitat și cel mai adesea parodiat sau ridiculizat; ca și în cazul avangardei se apelează inclusiv la termenii din domeniul sexualității, fără ca funcția lor de a șoca să mai fie preponderentă, pentru că avem o integrare aproape firească în universul poetic: "cu hernia lui la testicule" (Liviu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de la o neașteptată coardă la alta. După ce Falstaff a fost forțat să îngenuncheze, o salva orchestrala rapidă întrun necruțător ritm 2/4 reprezintă loviturile unui bici. Puterea dramatică a acestui pasaj crește printr-un contrapunct al contrastelor elementelor muzicale: litania parodiata a femeilor invocând răsplată divină (Domine, fallo casto! - Doamne, fă-l cast!) și cei patru bărbați care continuă cu insultele în același ritm necruțător ("Pancia ritronfia" / "Vuota barili" / "Sfianca-sedili", etc. - Burtă umflată, Golitor de butoaie, Sfarămă-scaune). Falstaff, într-un cantabile
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
sisteme comuniste realizându-se astfel în cunoștință de cauză. De un cu totul alt nivel sunt câteva proze ale volumului De la potop încoace (1958). Farsa ...ca scaiul! este o agreabilă înscenare după lecția schițelor lui I.L. Caragiale; maestrul este citat, parodiat, iar cititorului i se face cu ochiul, pentru a nu rămâne neavertizat. Deși concepută „pe linie”, povestirea titulară din culegerea A cincea roată la căruță (1962) își depășește condiția prin abilitatea de a contura câteva personaje cât se poate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
au luat hotărârea eroică de a traversa satul În vârful picioarelor, ca să nu Îi simtă câinii <endnote id="(184, p. 50)"/>. În 1891, Theodor Speranția a versificat o asemenea „anecdotă populară”, intitulând-o Jidanii la bătălie. Întreaga „armată evreiască” este parodiată, folosindu-se - cum crede etnologul Petru Caraman - unele elemente „de inspirație pur folclorică” : evreii sunt „Pe coceni Încălecați,/ De păreau curat soldați”, conducătorul oștirii merge călare „pe-un codoi/ de măturoi”, iar soldații suflă nu În goarne, ci „În foi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
literaturi americane, o literatură fără urmă de rușine și convenții; s-ar întâlni cu Oamenii și le-ar spune Adevărul lui Dumnezeu, așa cum Zola a definit Adevărul, deoarece Oamenii erau nerăbdători să îl afle. "În mare... Oamenii, în ciuda artistului huiduit, parodiat și umilit, rămân totuși adevărații căutători de Adevăr." Acest grup a reprezentat un fenomen trecător. Mulți dintre membrii săi au murit... iar ceilalți, cum ar fi R. H. Davis, de exemplu, s-au îndreptat spre aventurile istorice și alte domenii
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de rost și le tot debitam în familie, spre indignarea unor rude sau musafiri mai collet monté. Nu puteam, evident, să apreciez atunci parodia Psalm, mai reușită ca parodie ; însă Blestemele, fiind o reușită poetică în sine, independentă de modelul parodiat, au însemnat prima mea mare emoție ca cititor de poezie. Trecerea la Arghezi s-a făcut apoi neîntârziat ; am găsit în casă Poarta neagră, pe care am devorat-o. Lectură dezvirginatoare, decisivă nu numai pentru formarea gustului meu literar, ci
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]