1,340 matches
-
50 de zloți la fiecare, în timp ce ""cetatea cu porțile deschise, purtând pe zidurile sale urmele boambelor dușmănești, rămase singură pe culmea înverzită, ca un mare schelet de uriaș"". Poezia ""Cetatea Neamțului"" (1896) a lui George Coșbuc redă într-o cheie parodică acele evenimente. În versiunea poetului, într-o dimineață, străjerii din cetate stăteau întinși pe iarbă și așteptau să fiarbă mâncarea. În timp ce unul dintre ei răstoarnă mămăliga din ceaun, la porțile cetății sosește o oaste poloneză flămândă abătută aici de aburii
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
dramatic al celui dintâi - dar era mai puțin unitar, mai inegal și surprinzător de redundant, cu o serie de apăsări gratuite pe pedala «filmului de artă».”" Analizând acest film, Ioan Lazăr constată că el mută accentul „de la comicul de tip parodic, speculativ, la poezia dramatică a comuniunii binelui într-o geografie determinată irevocabil de substratul istoric al personajelor”. Criticul face o recenzie elogioasă, reliefând profesionalismul regizorului, imaginile „de o frumusețe dramatică implicită” și contraplonjeurile tânărului operator Marian Stanciu, partiturile compozitorului Adrian
Pruncul, petrolul și ardelenii () [Corola-website/Science/319420_a_320749]
-
Fischerin" a lui Nietzsche și liedul "Loreley" a lui Liszt, putem observa oarecare asemănare, având anumite elemente comune. Aici regăsim legătura compozițiilor lui Nietzsche cu forma aforistică a scrierilor sale, cu tendințe către concizie și concentrare asupra elementelor contradictorii, chiar parodice. Muzica pe care Nietzsche o scrie reprezintă sensibilitatea sufletului său dar și a gândirii sale. S-a spus despre compozitorul Nietzsche că ar fi fost influențat de o multitudine de compozitori (Berlioz, Schumann, Mahler, Liszt) însă niciodată de Richard Wagner
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
doar o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Prins în farmecele cântăreței Anabelle, Traian vrea să se însoare, fără să știe că, de fapt, fata își ajută complicele să spargă o bancă. În cheie mai mult gravă decât parodică, Veroiu continuă peripețiile celor trei eroi care au început să o rupă binișor pe englezește, deși Traian le ține americanilor cursuri de democrație în ardelenește. Filmul are cai și canonade, cum îi stă bine unui adevărat western, ba chiar și
Artista, dolarii și ardelenii () [Corola-website/Science/319419_a_320748]
-
a preocupat de pictură absolvind și studii de artă la Viena. În 1938 s-a mutat la Berlin unde și-a început activitatea de scriitor. A cunoscut succesul literar în 1953, cu "Maghrebinische Geschichten", o culegere de povestiri în cheie parodica, având ca temă tinerețea să în Bucureștii anilor '30. Acțiunea se petrece în "Maghrebinien" („Magrebinia”) o țară fictiva, cu esențe balcanice, creată de el, ai cărei locuitori sunt "punghashi". Autorul afirmă că "Wer Maghrebinien auf der Karte sucht, findet es
Gregor von Rezzori () [Corola-website/Science/311427_a_312756]
-
n. 21 martie 1975, Ieud, Maramureș) este un artist plastic (pictor, grafician, sculptor) român. Multe dintre lucrările sale fac aluzie la viața politică și evenimentele traversate de societatea românească, Gorzo declarându-se împotriva izolării de viața reală prin intermediul artei. Viziunea parodică pe care o propune în legătură cu unele problemele ale societății din România l-a transformat într-un artist controversat. Gorzo este un promotor al artei erotice (pe care însuși o numește pornografică), explicându-și afilierea ca nevoia de a parcurge un
Dumitru Gorzo () [Corola-website/Science/311892_a_313221]
-
printr-o prismă modernă. În „Midrashul lui Itzik” Manger prezinta un comentariu modern al povestirilor clasice din Biblie, plasând anacronistic personajele biblice în lumea Europei de est din vremea sa. Atitudinea glumeață a lui Manger față de textul original se plasează în tradiția parodică și purimică existentă la evrei încă din vechime. Cum spunea în prefață, „când am scris această carte, mi-a stat permanent în fața ochilor șapca coțcarului din spectacolele evreiești de Purim”. Inspirat de genul Purimshpiel, care folosea o povestire din tradiția
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
elemente din cântecele de petrecere, înjurături, ridiculizare, cu alte cuvinte parodii, în special a literaturii de înaltă calitate. De obicei se povestește viața unui personaj cu ajutorul unor acțiuni sinple, aproape ca niște episoade individuale prinse laolaltă. Un exemplu de scriitor parodic este italianul Luigi Pulci (1432-1484) care a scris "Morgante Maggiore" ("Marele Morgante", 1483), o epopee grandilocvent, dar intenționat parodică despre un gigant care devine creștin și l-a urmat pe cavalerul Orlando. Francezul François Rabelais (1494-1553) a fost și el
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
obicei se povestește viața unui personaj cu ajutorul unor acțiuni sinple, aproape ca niște episoade individuale prinse laolaltă. Un exemplu de scriitor parodic este italianul Luigi Pulci (1432-1484) care a scris "Morgante Maggiore" ("Marele Morgante", 1483), o epopee grandilocvent, dar intenționat parodică despre un gigant care devine creștin și l-a urmat pe cavalerul Orlando. Francezul François Rabelais (1494-1553) a fost și el atras de exagerări, și a scris și el despre un gigant, "Gargantua". Rabelais a fost un călugăr franciscan, medic
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
a conferi noului film un caracter „exclusiv spectaculos și comercial”. Profesorul Florian Potra scria la 10 ani de la premieră că "Nemuritorii" este „un excelent hibrid între filmul istoric propriu-zis, genul de capă și spadă și cel de aventuri, cu striațiuni parodice de tipul «Armata lui Brancaleone», al lui Monicelli, împletind cu meșteșug clișeele de succes sigur, o anumită duioșie nostalgică și o solidă interpretare actoricească. Sergiu Nicolaescu, ca regizor, dă frâu liber unei narativități fluide, sprințare chiar, bogată în notații psiho
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
De aceea, universului narațiunii îi corespunde un metaunivers, prezent în subsolul paginilor și alcătuit dintr-o armată de critici care supun „adevărul istoric” prezent în epopee unui tir de contestații umoristice. Dacă textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, ficțiunea amestecîndu-se cu critica ficțiunii, pentru că autorul „are simțul artei ca joc, intuiția gratuității și a absurdității” (N. Manolescu). Există, deci, două niveluri ale operei: a) povestirea propriu-zisă, care este „epopeea fricii cronice și a preocupării pentru stomac” (N. Manolescu
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
țigani, iar el zice că Pegazul rimpând frâul îi strechie, adecă fuge și nu vră să rămâe în loc." Foarte amuzantă invenție, în genul demitizant Dar ciondănelile cu muza nu s-au terminat, iar acest lucru nu scandalizează într-o epopee parodică; la pagina 193 din ediția apărută în seria Patrimoniu a Editurii Minerva, în 1985, Leonachi Dianeu protestează: "Dar ce mă tragi de guler, o musă/ iarăși către dalba țigănie" Aici suntem la egalitate cu Tassoni invitându-l pe Febus să
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
o gamă largă de tipuri de umor, printre care: autoironia, umorul negru, umorul cu tentă sexuală, umorul prin hiperbolă, și umorul sec; sursa sa principală de umor este prezentarea satirică a vieții de zi cu zi în viitor și comparațiile parodice cu prezentul. Matt Groening spune că, de la concepția serialului, scopul a fost să ia ceea ce pare a fi, la suprafață, o simplă comedie și să arate că la baza ei stau „concepte literare legitime science-fiction”. Serialul pune în contrast umorul
Futurama () [Corola-website/Science/310033_a_311362]
-
cu Valeria Seciu pentru rolul său din "Înainte de tăcere". Criticul Călin Căliman afirma în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Eu, tu, și... Ovidiu" este o comedie muzicală ce reprezintă "„o experiență, în fapt, insolită a cineastului, dat fiind tonul parodic, auto-ironic, regizorul fiind primul care «sancționează» poncifele tehnocrate ale intrigii, salvând - totodată - trama amoroasă de capcanele dulcegăriei și șablonului, printr-un ton persiflant, glumeț, dând gag-ului ce este al gag-ului și plonjând, el însuși, în atmosfera degajată a
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
încă miliardar, umple sălile de spectacol”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„În această comedie, la scenariul căreia a colaborat și Amza, regizorul a izbutit o eficace și adesea irezistibilă farsă parodică în care protagonistul a apărut într-un memorabil dublu rol, iar Puiu Călinescu a uluit într-o reușită pastișă a unui șleampăt și pedant Columbo. Record absolut de spectatori: 14.643.840! Totuși rezerva formulată în «Istoria filmului românesc» de
Nea Mărin miliardar () [Corola-website/Science/303860_a_305189]
-
periclita onoarea că „homălău”.”". Părerea să nu a fost singulară. Într-un articol publicat în revista "Observator cultural", Mihai Fulger a laudat umorul filmului „provocat de discrepanta dintre explicațiile din off ale eroului-narator și înscenările regizoral-operatoricești din câteva situații comice/parodice”, considerând că filmul are „merite tehnice incontestabile”, iar regia sa fiind cu câteva clase peste "Garcea și oltenii". Criticile sale se referă la clișeele prezente în scenariu (aspectul de basm conferit de cele trei probe pe care trebuie să le
Trei frați de belea () [Corola-website/Science/307933_a_309262]
-
a afla situația actuală a prietenului său, dar cu mari greșeli, deși Holmes admite că "este un element adevărat în ceea ce spui". Această scenă este realizată într-un stil foarte asemănător cu cel din "How Watson Learned the Trick", scrierea parodică a lui Doyle, în care Watson este prezentat, de asemenea, trăgând concluzii incorecte cu privire la Holmes.
Pacientul rezident () [Corola-website/Science/323578_a_324907]
-
timpului erau, firește, cele de dragoste. Numele celor mai mulți poeți amatori, autori ai textelor, s-au pierdut. Câteva din creațiile lor au supraviețuit în colecția bănățeană. Lirica nu excelează în profunzime a sentimentului sau în forța pasiunii. Unele texte par azi parodice; ar fi confortant să știm că erau percepute astfel și atunci: "Ah ce frumuseață,/ Ce chip plăcut,/ în vis ieri noapte/ Eu am văzut:/ Chip de copilă,/ Ochi îngerești,/ Era blondină,/ Ca s-o iubești./.../ Așa ferice/ Nicicând eram,/ Ca
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
asigurat viitorul ca tatăl său vitreg. Acesta a fost al patrulea western regizat de Maurizio Lucidi. În ciuda participării excelente a unei echipe spaniole (scenariul lui Rafael Azcona, imaginea lui Aldo Tonti, muzica lui Luis Enriquez Bacalov), filmul este un western parodic care nu a avut prea mare succes. El a fost realizat după o serie de filme western cu Bud Spencer și Terence Hill care au avut încasări foarte mari. Bud Spencer interpretează un cowboy singuratic, morocănos numai în aparență, care
Se rezolvă... amigo () [Corola-website/Science/326885_a_328214]
-
Episoadele canonice complete sunt disponibile pe CD și pe casete audio. "The Further Adventures of Sherlock Holmes" este, de asemenea, disponibil pe CD în patru cutii conținând fiecare patru episoade. BBC Radio 2 a difuzat în 1999 și un serial parodic de șase episoade cu Holmes și Watson intitulat "The Newly Discovered Casebook of Sherlock Holmes" cu Roy Hudd în rolul lui Sherlock Holmes ("cel mai mare detectiv din Anglia, maestru al deghizării și cu nasul din caramele"), Chris Emmett ca
Adaptări ale aventurilor lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325574_a_326903]
-
în cadre non-heterosexuale scoate în evidență statutul de construct al așa-numitului „original heterosexual”. Astfel, <i>gay</i> NU este pentru <i>straight</i> că o copie pentru un original, ci mai degrabă că o copie a unei copii. Repetiția parodica a lui „original” (pe care o discut în ultima parte din capitolul 3) demască originalul că simpla parodie a <i>ideii</i> de natural și original. Chiar dacă constructele heterosexiste circulă că singurele locuri disponibile de putere/discurs din care se
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
categories. The replication of heterosexual constructs în non-heterosexual frames brings into relief the utterly constructed status of the so-called heterosexual original. Thus, gay is to straight not aș copy is to original, but, rather, aș copy is to copy. The parodic repetition of “the original,” discussed în the final sections of chapter 3 of this text, reveals the original to be nothing other than a parody of the idea of the natural and the original. Even if heterosexist constructs circulate aș
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
amicilor săi , partizani ai "noului" , împotriva dictatului regulilor stricte ale literaturii clasice . In acest spirit scrie parodii după Homer "Homer travestit sau Iliada în versuri burlești" {1717} și dupa Fénelon "Telemac travestit" (1717 , publicat in 1736. Mai publică și romanul parodic "Pharsamon sau Noile nebunii romanești" (Pharsamon ou Les Nouvelles Folies romanesques ) (publ.1737) După „Scrisorile conținând o o aventură” și o serie de eseuri publicate în „Mercure de France” și în alte reviste („Scrisori despre locuitorii Parisului”1717,„Gânduri asupra
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
insule uriașe, consacrate lui Hades, Amon și respectiv Poseidon. Insula Atlantida, consacrată lui Poseidon, era cea mai mare, și deținea supremația peste toate celelalte.. Marcellus nu a fost identificat până în prezent. Relatarea lui Platon a fost sursă și pentru imitații parodice: istoricul Teopompus din Chios descrie un ținut în ocean numit Meropis. Această descriere, inclusă în Cartea a opta din "Philippica", conține un dialog între regele Midas al Frigiei și Silene, în care acesta din urmă prezintă locuitorii insulei ca având
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
este publicată prima carte cu Arsène Lupin. Publicarea romanului "Arsène Lupin contra lui Herlock Sholmès" l-a supărat pe Arthur Conan Doyle, furios de a-l vedea pe detectivul său Sherlock Holmes și pe colegul său Watson ridiculizați prin personajele parodice « Herlock Sholmès » și « Wilson » create de Maurice Leblanc. Radical-socialist și liber cugetător, Leblanc devine burghez în perioada Primului Război Mondial. El ar fi declarat: « "Eu nu sunt Lupin!" ». Din 1910, încearcă să-și ucidă personajul în "813", dar îl reînvie în "Le
Maurice Leblanc () [Corola-website/Science/323212_a_324541]