248 matches
-
cu Persoana Divină încă din timpul vieții pământești, Marele Inchizitor, isihastul pervertit de întuneric, croiește pentru întreaga omenire o existență satanocentrică, în care un traseu de tenebre să conducă spre unirea cu întunericul și spre demonizarea persoanei. Ca o tenebroasă parodiere a monostihului isihast și a repetării numelui hristic în mod continuu de către pustnici, discursul incriminatoriu al Marelui Inchizitor invocă pretutindeni numele de întuneric al prințului acestei lumi, pe care, în mod paradoxal, îl identifică prin trăsături de măsluire a identității
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
încapă toți din Sfat/ Că-am avut zece hectare/ Și ne-o dat treizeci de are./ O, da' n-ai avut lădoi feștit,/ Cu ziar te-o învălit!" Definițiile de o ironie caustică date modului de viață comunist ca și parodierea formulelor de proslăvire a comunismului ilustrează - încă o dată - rafinamentul creației populare românești. în strigături care nu durează decât câteva secunde sunt concentrate idei politice mai ofensive și mai subtile decât în romane de sute de pagini: "Bine-mi pare că
Folclor din timpul comunismului și nu numai... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14853_a_16178]
-
-n căutarea sinoptică a substanței vieții Adevărului Absolut, exprimă programatic și reprezintă manifest acțiunea subiectivă și nocivă a stării bunului plac, precis, individualist și discursiv în substanța lui" etc. Inserarea acestei trilogii a cunoașterii în roman ar putea fi o parodiere a sistemului filosofic al lui Lucian Blaga. Însă indiciile parodierii sunt foarte puține, abia găsim câteva sintagme de genul: ,diferențialele stilistice", ,dogmatismul ideii", ,fenomenul originar", ,unanimul anonim", care ar putea fi luate ca niște reminiscențe. Concluzia Logosului nu poate fi
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
și reprezintă manifest acțiunea subiectivă și nocivă a stării bunului plac, precis, individualist și discursiv în substanța lui" etc. Inserarea acestei trilogii a cunoașterii în roman ar putea fi o parodiere a sistemului filosofic al lui Lucian Blaga. Însă indiciile parodierii sunt foarte puține, abia găsim câteva sintagme de genul: ,diferențialele stilistice", ,dogmatismul ideii", ,fenomenul originar", ,unanimul anonim", care ar putea fi luate ca niște reminiscențe. Concluzia Logosului nu poate fi decât ironică: ,Adevărul Absolut e în arterele noastre. Nu le
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
în arterele noastre. Nu le deschideți. Nu găsiți decât provizoratul" - o concluzie care nu are nimic de a face cu filosofia lui Lucian Blaga. Însă experimentul lui VVM ne îndeamnă să ne întrebăm dacă este posibilă o filosofie parodică. Dacă parodierea literaturii poate naște literatură, parodierea filosofiei poate naște filosofie? Înclin să cred că nu. Parodia este productivă estetic, însă nu este productivă și filosofic. Dar nici nu-i sigur că astfel de pagini sunt parodice. Ce să înțelegem dintr-o
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
deschideți. Nu găsiți decât provizoratul" - o concluzie care nu are nimic de a face cu filosofia lui Lucian Blaga. Însă experimentul lui VVM ne îndeamnă să ne întrebăm dacă este posibilă o filosofie parodică. Dacă parodierea literaturii poate naște literatură, parodierea filosofiei poate naște filosofie? Înclin să cred că nu. Parodia este productivă estetic, însă nu este productivă și filosofic. Dar nici nu-i sigur că astfel de pagini sunt parodice. Ce să înțelegem dintr-o frază de sinteză a pretinsei
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
aleargă până când sparg cu boturile / ceasul meu „PoElliot“, / aleargă-năuntru, aleargă-n afară - / și nu se mai zăresc decât șinele / pe care șuieră o altă locomotivă - / de data asta, electrică, încât / nu se mai văd cei doi luptători din front ... Parodierea poemului Melcul, de Marin Sorescu, atrage discret atenția asupra originalei ecuații poetice a firescului, care i-a adus genialului dacoromân-bulzeștean circuitul universal, din Japonia până-n Patagonia: Ieri, la scăpătatul / programului de la magazinul „Fier Lucrat“, / mi-am cumpărat / un tirbușon / pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
faptul că nici o Biserică reprezentativă pentru creștinismul universal n-a elaborat o reflecție teologico-politică interzisă copiilor sub 16 ani. Nici unul dintre cei indignați de mediocritatea literară și iconoclasmul dramatic al piesei Evangheliștii n-a purces - în virtutea libertății de expresie - la parodierea unor portrete ale dnei Mungiu, la vandalizarea teatrelor sau la arderea ritualică a cărții domniei sale, acum proaspăt reeditată. Cu toate acestea, judecată teologic, piesa Evangheliștii explorează conturul orgiastic al blasfemiei. În absența umorului și a unei referințe istorice plauzibile căreia
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
imposibilă". Dar lucrurile se complică atunci cînd oficierea Răului antrenează o imaginație bolnavă (situație de altminteri foarte frecventă), de natură sexuală (sado-masochistă). Abjecția comportamentală e în acest ultim caz dincolo de disciplina birocratică, automatizată, nutrită de impulsurile anomaliei. După ce am menționat parodierea blasfemică a ritualului religios, să cităm limbajul curent al torționarilor în care, indenegabil, setea sălbatică de putere se împletește cu devierea maladivă, de coloratură sexuală: "Schingiuitorii încalecă pe unii dintre noi și se prăpădesc de rîs. ŤF... vă căpitanul și
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
șoldurile splendide, până când Întregul trup prinse a i se ondula pe călcâiele subțiri, prinse și ele În cercuri de aur. Făcu o primă rotire, apoi o a doua și o a treia, În timp ce brațele se ridicau până la Înălțimea feței, În parodierea unui ofertoriu. Dante Îi fixa chipul magnific, cu trăsături orientale, cu multă iscusință machiat cu un strat subțire de carmin, care Îi conferea strălucirea unei statui de aramă. Era ceva, În mișcările ei, care Îi amintea de o panteră, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
hotărî ca dintr-un ins total neinteresant - ucenicul nefiind În stare să răspundă la nici o Întrebare disimulată a Maestrului - să facă un hasidic (cuvînt ce semnifică instruire, inițiere, umilință) dacă nu cumva putea fi vorba de o pornire inconștientă de parodiere a lui Pigmalion, după cum crede Franckel. TÎnărul va admite că Vară și pustie i-ar fi dat forța morală de a frecventa casele de toleranță, socotind că era vorba doar de un „act experimental“, conștient fiind că acel „act experimental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai buni poeți contemporani a fost „Singur printre poeți-Parodii (1964)”. Până atunci publicase în reviste ieșene și în „Luceafărul” unde a fost o bucată de vreme redactor. Parodia ca gen minor, a fost luată în serios de poet făcând o parodiere critică, anticalofilă și convențională, râzând de clasici și de debutanți. El avea un umor liric cu înțepătură amicală care a prins, aruncând peste bord convențiile lirice protocolare și academiste laolaltă cu cele moderniste. El dezbate lucruri cunoscute, dar spuse „pe
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
Dan Puric care reprezintă „un punct de vârf în această panoramă internațională” (apud Lucia Olaru Nenati). Analizând în profunzime structura celebrului roman, autoarea decodează mai multe straturi ale raporturilor sale cu mitul, nu în ultimul rând o atitudine de „răsturnare”, parodiere și ironizare a structurilor revolute, prin asta manifestând o conduită ce preconizează modernitatea: „Așadar fiind pe de o parte o sinteză a marilor mituri și teme antice și medievale, Don Quijote este, pe de altă parte și o reconstruire a lor
O CONTRIBUŢIE ROMÂNEASCĂ LA EXEGEZA CERVANTINĂ de LEON ISTRATE în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365690_a_367019]
-
și eu./ De câte ori am fost ilegal în adolescența Cuvântului ?!” (cf. Ilegal în adolescența cuvântului). Logos-ul Adolescenței este, deci, “ilegal”, în sensul că va crea/isca, dinăuntrul Demiurgiei Iubirii, alte legi (al Logos-ului-ORDONARE DE LUMI!), decât cele bezmetice, decăzute în parodiere de Logos, ale lumii terestrizate -istoricizate, degenerate și desacralizate. Adolescentul trebuie să fie/devină (pentru a-și împlini funcția tauzmaturgică!), deci, Cavaler, Rege al Lumii, Ambasador și Paznic al Cetății Logos-ului Demiurgic/Autodemiurgic: “Ambasadorii demni ai cuvântului/ Ctitorind temeinic
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
expresiei, ca rezultat al efortului de a scutura podoabele stilistice de prisos, la voința de a ocoli retorismul. La acestea se mai pot adăuga ironia fină, spiritul sarcastic-pamfletar, umorul acid dar și absurd, care, calculate, fac loc paradodoxului, apelului la parodiere și la prozaic, dincolo de care descoperim meditația gravă și metafora de dimensiuni parabolice. Poetul realizează o solidă legătură cu lectorul prin dezabstratizarea lirismului, demitizarea și desacralizarea unor mituri sau concepte estetice ( de exemplu, despre sat, în ciclul La Lilieci în
COMEMORARE-MARIN SORESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359533_a_360862]
-
mai buni poeți contemporani a fost Singur printre poeti-Parodii (1964). Până atunci publicase în reviste ieșene și în Luceafărul unde a fost o bucată de vreme redactor. Parodia că gen minor, a fost luată în serios de poet făcând o parodiere critică, anticalofila și convențională, râzând de clasici și de debutanți. El avea un umor liric cu înțepătura amicală care a prins, aruncând peste bord convențiile lirice protocolare și academiste laolaltă cu cele moderniste. Abordarea celor mai tragice teme este la fel de
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
și existența unei table de valori nedecantate, încă, la parametrii normalității ( ). Izolat, în apartamentul meu, ca într-o fortăreață, am fost între puținii care am spus NU fabricilor de surogate, imposturii bine apretate, veleitarismului” - cf. Singur printre scriitori, p. 305. Parodiere a titlului volumului de debut sorescian? Mai curând, un fel de „spovedanie” a umilințelor pe care le îndură, în zilele noastre, Onestitatea Profesională - care, ca și Adevărul, „umblă, mereu, cu capul spart” Revenim, cu convingerea nestrămutată că Vrancea are UN
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
și a modului în care suspecții de terorism erau reținuți fără a fi judecați pe o perioadă nedeterminată. În același timp, având în vedere gravitatea subiectului piesei, am considerat că e important să nu ne pierdem ironia, simțul umorului și parodierea unor abuzuri și excese ale tuturor părților implicate." (Alexandru Istudor, despre Panopticon) Sâmbătă 30 ianuarie 19.00 Strada Petöfi Sándor 4
City Cult [Corola-blog/BlogPost/100465_a_101757]
-
o muscă.» (p. 52); Rima lui dactilică / S-a născut etilică !» (p. 67); «Limbile, cât mai străine, / Tot mai bune-s cu măsline !» (p. 50); «I-ul ce-a scăpat de punct / E mai drept, fiindcă-i defunct.» (p. 51); („parodierea“ rubricilor de „mică publicitate“ din mass-media României) «Schimb citate latinești / Pe cinci pâini și patru pești.» (p. 52); (coșbucian-parodice) « Pe umeri pletele-i curg râu / Reinventând un vechi desfrâu.» (p. 54); «Renumitul papagal / Xeroxa centrifugal !» (p. 56); Lirică și diafană
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
spre „a li se șterge“ păcatele / crima : Pe un promontoriu sfânt / Lepădat fu un cuvânt, / Că la omul nătăfleț / Pruncuciderea-i la preț !» (p. 28); «Traficul feroviar / E și pârlit, e și avar.» (p. 92); etc.; (9) epigrama epigramei: (în parodierea unui celebru vers din Glossă, de Mihai Eminescu): «Ca epigramist subțire / Scrie pravile-n neștire. / Când ajunge la potou, / Nou-i vechi și vechiu-i nou.» (p. 30); Nevoie n-am de ajutor / De nici un fel - solid, lichid: / Destinul meu umanoid
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
că exagerarea proporțiilor este esența artei sale, probabil influențat de exuberanța naturală a Columbienilor și a Columbiei, „o țară condusă de o mare doză de exagerare” după cum o vedem descrisă în romanele lui Garcia Marquez. O altă direcție a fost parodierea marilor maeștrii care i-a adus o internațională celebritate și recunoaștere. Botero rămâne un pictor original și neafiliat vreunei mișcări artistice. Mai toate pânzele sale au accente satirice, umor, ne amuză și ne pun pe gânduri la granița fină dintre
FERNANDO BOTERO SAU CULTUL OBEZITĂŢII EXTREME de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376100_a_377429]
-
poate și chiar < > tot ceea ce-și dorește. Scriitori hotărâți să respingă orice normă, să iasă, așadar, întru totul, din orice tip de normalitate. Arta, literatura, devenea un joc cu orice fel de convenție, opera literară devenea < > ce permitea intertextualitatea, parodierea, ironizarea, libertatea mergând, cum avea să stipuleze teoreticianul curentului, Mircea Cărtărescu, până la < >: < >. (Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, București, Humanitas, 1999, p.101). Și totuși, literatura însumează valorile scrise ale unei epoci, ale unei țări, care ne reprezintă într-o a istorie
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
ce spunem, în tot ce gândim"28. Pentru Bentham, ca și pentru principalii săi adepți Hobbes și Hume, plăcerea este în ea însăși un bine, iar suferința un rău. Această versiune este cunoscută sub numele de utilitarism hedonist. Supusă deseori parodierii, prin invocarea imaginii unei mulțimi necontrolate de oameni în căutare de plăceri, această versiune a utilitarismului susține, de fapt, ideea empirică potrivit căreia oamenii prezintă o tendință naturală spre hedonism, tendință de care ar trebui să țină cont orice doctrină
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
băutură, spectacole stradale improvizate (D. Gilmore, 1998, pp. 16-26); mascări, acțiuni de negare a ordinii, relații ambivalente Între sexe, manifestări efemere, care neagă statusurile și rolurile sociale și accentuează ideea de libertate (C. Humphrey, 2001, pp. 40-42); inversarea normelor sociale, parodierea formelor de exercitare a puterii, exagerarea (excese ale unor gesturi licențioase, excese de consum alimentar), suspendarea temporară a normelor (M.J. Goldwasser, 1987, vol. III, p. 98); inversarea rolurilor, competiții variate, hibriditatea, crearea de noi ierarhii, teatralizări stradale (R. Schechner, 2004
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
că formele prin care se exprimă inversarea ordinii pot fi deosebit de variate: a) Îmbrăcarea hainelor nobiliare și purtarea Însemnelor puterii de către cei săraci; b) inversarea hainelor Între sexe sau purtarea unor măști care sugerează chipul și atributele sexului opus; c) parodierea acțiunilor puterii sau ale indivizilor pe care vârsta Îi legitimează ca judecători, repere morale sau sfătuitori Înțelepți; d) declarații ostile la adresa autorităților, parodierea acțiunilor Puterii; e) puneri În scenă spontane sau semielaborate ale unor instanțe prin care se manifestă puterea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]