126 matches
-
Margaret A. Rose, în capitolul "The etymology of parody" din Parody: ancient, modern and post-modern. Aceasta consideră că forma de compunere a termenului prin prezența prefixului para, putând însemna atât alături de, cât și împotriva, îmbină cele două atitudini fundamentale ale parodistului: cea de apropiere limpede de modelul selectat, dar și cea de distanțare critică sau persiflare, în anumite cazuri. În plus, alăturarea acestui prefix numelui desemnând ceea ce se înscrie în înălțătoarea sferă a odei trădează intenția de coborâre, de demitizare a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
personaj, care reține schematismul de ansamblu al caracterelor cândva eroice doar pentru a le submina, cu ironie sau nostalgie, transformându-le în simple ori complexe mecanisme textuale. De la Hegemon Thasianul, singurul la care Aristotel se raportează explicit ca la un parodist "de profesie", nu s-a păstrat vreun text până în zilele noastre, deși se crede că ar fi fost autorul unei parodii ce imita Gigantomahia (Bătălia giganților); oricum, faptul de a-l fi numit "născocitorul parodiilor" arată că el desfășurase o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
anti-epopee (Deiliada fiind o Iliadă răsturnată), către ceea ce, ulterior, se va numi poem eroi-comic și va fi specific, din Renaștere, aproape tuturor literaturilor europene 100. Cu alte cuvinte, atunci când aduce în discuție comedia, Aristotel numește atât opere parodice, cât și parodiști, cel mai de seamă dintre ei fiind reperul însuși, Homer 101: "Aceasta (poezia, aici cu sensul de creație literară, n.n.) s-a împărțit după caracterele individuale ale poeților, firile serioase înclinând să imite isprăvile alese și faptele celor aleși, iar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dintr-o seamă de scrieri teologice. Filologul italian Giulio Cesare Scaligero (care punea bazele clasicismului italian în Poetica sa) dezvoltă, pe acest teren, câteva considerații necesare cu privire atât la originea parodiilor, cât și la rolul ori măștile purtate de parodiști: "Așa cum satira s-a născut din tragedie, iar pantomima din comedie, parodia s-a născut din rapsodie... Într-adevăr, când rapsozii își întrerupeau recitările, își făceau apariția comicii (s.n.), care, pentru a relaxa spiritele, dezmințeau tot ceea ce auziserăm până atunci
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
născut din tragedie, iar pantomima din comedie, parodia s-a născut din rapsodie... Într-adevăr, când rapsozii își întrerupeau recitările, își făceau apariția comicii (s.n.), care, pentru a relaxa spiritele, dezmințeau tot ceea ce auziserăm până atunci. Așa că au fost numiți parodiști pentru că, alături de subiectul serios propus, introduceau pe furiș alte subiecte, comice. Parodia este deci o rapsodie răsturnată, care, prin modificări verbale, trimite cu gândul la obiecte comice"110 (trad. n.). O completare de bun augur aduce Marian Popa prin considerațiile
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care, prin modificări verbale, trimite cu gândul la obiecte comice"110 (trad. n.). O completare de bun augur aduce Marian Popa prin considerațiile făcute la adresa operei lui Hipponax (sec. VI î.e.n.), pe care cercetătorul român 111 îl consideră cel dintâi parodist. Opera acestuia, Hexametri, ar conține o parodie a invocației către zei, specifică momentului cu care debutează epicul epopeic, fiind ușor de recunoscut grație circulației largi a epopeilor homerice. Oricum ar sta însă lucrurile, o certitudine se lasă totuși întrezărită: reprezentarea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
totuși întrezărită: reprezentarea aristotelică asupra parodiei o leagă de tendința evidentă de ridiculizare a epopeii, pregătind terenul speciei numite mock epic sau poem eroi-comic. Dintre genurile "nobile" sau pur și simplu serioase, epopeea reprezintă, în concepția aristotelică, ținta predilectă a parodiștilor cel puțin sub două aspecte: ea oferă posibilitatea imitației stilistice și a imitației conținutistice prin degradarea mimetică, graduală atât a limbajului, cât și a evenimentelor propriu-zise. În primul caz, vorbim despre tratarea unui subiect nobil într-un "stil vulgar"112
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cei care, pe de o parte, ridiculizau, travestindu-se, miturile naționale și locale, iar pe de alte parte, parodiau argoul unor clase sociale aparte (medici străini, proxeneți, hetaire, sclavi, țărani etc.). Dialogul se bucura de o mare cinste în preferințele parodiștilor, iar Athenaios numește existența acelor agone (diloguri parodice) alături de parodii ale discursurilor savante și ale pledoariilor judecătorești. De numele unui scriitor parodic de succes (în epocă) precum Hegemon se leagă nu doar anecdotele închipuite de prieteni, cât mai ales o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literaturii dintotdeauna, și anume originalitatea operei literare, își află și ea ecoul (soluționarea?) în modul de discutare și percepție a parodiei. Deși subiectul unei opere parodice nu este original, modalitățile de realizare și chiar întregul rezultat în urma efortului depus de parodistul de talent trebuie admise și sunt pe deplin funcționale ca mărci ale inteligenței. Este cât se poate de adevărat că cei care au impus parodia ca termen bon à tout faire nu au fost teoreticienii antici, în cazul cărora ocurențele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de stat și cultivat de unii autori postmoderni. În plus, prin intermediul satirei se face și necesarul salt către romanul latin, de multe ori conținând parodii fie la adresa romanului grec, în special a celui cultivând erotismul în accepțiunea sa idilică (pentru parodiștii latini, erotismul e aproape întotdeauna dublat de o malițioasă licențiozitate, atingând și problema homosexualității), fie răsturnând sensul de evoluție a personajului central într-o direcție eroică (gradul maxim de atingere a eroismului este, în Satyricon, accederea la un status superior
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în Satyricon, accederea la un status superior, produsă prin trecerea de la condiția de sclav la cea de om liber și, grație unei curioase sforțări a destinului, neapărat îmbogățit peste noapte, precum Trimalchio). Tendinței de "supraviețuire" a eposului eroic, subminat de parodist atât prin ironie ca marcă stilistică, cât și prin disocierea completă de conținutul său i se opun noile universuri, noile figuri, noile limbaje, contraponderi ale registrului grav, serios, definibile prin comicul de orice natură. Cu alte cuvinte, se naște un
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
apare nouă, cititorilor de azi, dezavantajat prin simplul fapt că el se află încă în devenire. Aceleași genuri ce promovează perfecțiunea formală au însă un caracter închis, sunt necrozate, nu mai pot evolua, ceea ce le transformă în ținta favorită a parodiștilor. După ce l-am supus discuției pe Seneca, să-i dăm, în continuare, cuvântul și unui romancier parodic, convinși fiind că scrierea sa reprezintă o treaptă evolutivă, grație și acțiunii exercitate de și prin parodie, în metamorfozele suferite de romanul european
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literară apare la câțiva ani după redactarea și punerea în circulație a opusculului senecan), nicicând o bipartiție similară, care i-ar fi diminuat puterea de persuasiune. Or, a-i dubla tematic registrele poate însemna și asumarea conștientă a statutului de parodist. Cu alte cuvinte, formula epică romanescă parodiază celelalte genuri, chiar și pe cel de la care, prin imitație, a pornit. Deși ne aflăm încă în preistoria lui, "romanul parodiază celelalte genuri (tocmai ca genuri), dezvăluie convenționalismul formelor și limbajului lor, pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
abundă și atinge enorm de multe subiecte. Descrieri ale parodiei există în Poetices libri septem a lui Giulio Cesare Scaligero, care o apropie de rapsodie și de oralitatea textelor, supunând cei doi termeni comparației permise grație alăturării dintre rapsozi și parodiști, aceștia din urmă având un sens diferit de cel pe care îl folosim în mod curent astăzi. Odinioară: "[...] au fost numiți parodiști pentru că, pe lângă subiectul serios propus, ei adăugau altele ridicole. Parodia este astfel o rapsodie transformată care, prin modificările
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
apropie de rapsodie și de oralitatea textelor, supunând cei doi termeni comparației permise grație alăturării dintre rapsozi și parodiști, aceștia din urmă având un sens diferit de cel pe care îl folosim în mod curent astăzi. Odinioară: "[...] au fost numiți parodiști pentru că, pe lângă subiectul serios propus, ei adăugau altele ridicole. Parodia este astfel o rapsodie transformată care, prin modificările verbale, este restabilită în spiritul ridicolului"191. De aici și anumite erori de judecată care, generate prin folosirea cuvântului ridiculis "în traduceri
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-și conține propriul cod. Dacă în parodia antică dominante sunt paradoxurile și inversiunile (situaționale, spațiale de pildă, în satira menippee, Olimpul e înlocuit cu Infernul, iar în roman spațiile predilecte sunt tavernele, hanurile etc.), în Renaștere o țintă predilectă a parodiștilor este stilul macaronic, luat în derâdere, printre alții, de Rabelais. Diferențe uriașe pot fi constatate între "preistoria" parodiei, la autorii latini remarcându-se o suită de procedee parodice vizând în special romanul grec, și "vârsta matură", "parodia literară pur formală
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
celelalte state europene, parodia cultivată în Italia se înscrie în firescul evoluției unei literaturi care beneficiază de un pronunțat simț al umorului. Dar unul mereu "la pândă", gluma putând îmbrăca forme de la cele mai naive la cele mai satirice, controversate. Parodiștii italieni se apropie, ca structură și inițiativă cel puțin, de cei ce practicau această tehnică, sub diferite forme ale epicului, în Antichitate. Nici nu putea fi altfel, într-o perioadă al cărei tabel de valori, fie el și răsturnat pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ai cetăților, pe lângă regii țărilor mai mici sau mai mari, în preajma papilor"195. Rapsozii "nevinovați" se transformă, sub imperiul nevoii de a juca un dublu rol: acela de povestitor care amuză (și se amuză) și de autor care acuză. Mulți parodiști umaniști sunt tratați pe picior de egalitate cu bufonii, preluându-le funcția și atribuțiile. Istoriile literare 196 rețin date care atestă de pildă faptul că Lodovico Ariosto s-a numărat printre bufonii și muzicanții cardinalului Ippolit d'Este până când a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
s-au mai păstrat decât fragmente, două culegeri de sentințe morale și trei scrisori. Nu vom intra în detaliile teoriei atomiste, ci ne vom referi cu precădere la poziția etică exprimată de acesta, dat fiind că i-a tentat pe parodiștii renascentiști, transformându-i, treptat, discipoli, cum transpare din scrierile lor. Epicur afirma că "plăcerea este primul dintre bunurile înnăscute", că "plăcerile minții" sunt superioare celor "fizice", iar plăcerile "statice", celor "cinetice". Se vor naște de aici plăcerea burlei florentine, chiar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fericiți fiindcă se hrănesc cu nectar și ambrozie, cum spuneau cei vechi, ci fiindcă se șterg numai și numai cu boboci de gâscă"200. În lumea subiectelor și a atitudinilor renascentiste trebuie căutată și originea unei idei-lider la mai toți parodiștii: aceea că ființa umană nu trăiește doar plăceri și dureri "fizice". Pentru că posedă memorie și spirit de anticipație, se vede nevoită să suporte și plăceri și dureri ale minții, "iar acestea sunt cu mult mai importante", din ele izvorând teama
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să suporte și plăceri și dureri ale minții, "iar acestea sunt cu mult mai importante", din ele izvorând teama de intervenția divină și de pedeapsa ulterioară morții. Observând că lectura lui Epicur îi "izbăvea" pe oameni de temerea de Apocalipsă, parodiștii (nu trebuie menționați numai cei italieni) își îndreaptă armele împotriva motivului Lumii de Apoi, multe din scrierile lor transformând ludic chiar Infernul dantesc. Cel puțin două episoade se cuvin menționate: cel al morții prin râs din Morgante a lui Luigi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
râs din Morgante a lui Luigi Pulci și Infernul-pe-dos, în care diavolul este depășit în răutate și viclenie de nevastă, din Belfagor Arhidiavolul sau Povestea dracului care și-a luat nevastă a lui Machiavelli. Condiția socială și statutul auctorial al parodiștilor umaniști italieni servesc drept pretext apropierii de operele lor, întrucât nu se poate nega conexiunea directă dintre existența cotidiană a acestora și multiplicarea creațiilor parodice la acea vreme. Momentul istoric le-a fost prielnic și bufonilor-parodiști, prin extensie și parodiei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să dezvolte un comic de calitate (Simposio sau I Beoni), imitând stilul Infernului. Este, în egală măsură, și cazul lui Macchiavelli din Belfagor Arhidiavolul sau Povestea dracului care și-a luat nevastă. În jurul lui 1520, Girolamo Teofilo Folengo, recunoscut drept parodistul "prin excelență" al perioadei, dezvoltă formula atacului direct, lipsit de orice echivoc, în poemul Orlandino. Deși îl publică sub pseudonim, luându-și parcă o marjă de siguranță spre a nu fi blamat, impactul a fost pe măsura îndrăznețului act: după
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
al lui Lucretius și Instituția oratorică a lui Quintilianus. Această calitate, dublată de dorința de a imita scrierile pe care cu atâta ardoare și-a dorit să le descopere, dar și de florentinul obicei al bârfei, îl transformă într-un parodist care excelează pe spații restrânse ca întindere, dar strălucite în tendința de perfecționare formală. Facețiile sunt rezultatul unor întruniri "vesele, dar și veninoase", desfășurate la Vatican, într-o mică încăpere numită il Buggiale sive mendaciorum officina (adică minciuneriul)209. Scurtele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
creatorii de faceții. Ei atacă expres valorile literare depășite, instaurând o nouă mentalitate de creator. În plus, avem de-a face cu autori italieni care trec în registru comic poemele eroice ale Franței medievale, caracterul național neputând să fie neglijat. Parodiștii renascentiști sunt mai ales creatori, și nu imitatori, cum deseori au fost acuzați. O dată cu opera lui Cervantes, obsesii ale literaturii curtenești franceze intră, parodic, în literatura Spaniei, alături de ridiculizarea subiectului expus de Ariosto în poemul său eoi-comic. Prin urmare, nimic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]