1,218 matches
-
din urmă America. Asistăm, cu alte cuvinte, la un impresionant spectacol al incertitudinii și disperării trăite de cineva dornic să atingă absolutul în literatură, la tentativa eroică și aparent absurdă a unei ființe nezburătoare de a zbura. în afară de această intensitate paroxistică a aspirației, ceea ce ne convinge imediat că avem în față un mare scriitor este extraordinara, aproape diabolica precizie a limbajului. Mircea Cărtărescu face din limba română - și din alte limbi, din care împrumută fugitiv, la nevoie, diverse expresii - un instrument
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
aici este numitorul comun al majorității personajelor lui von Trier: excesul și dizolvarea, adâncirea într-o durere fără sfârșit. Personajele lui von Trier sunt aduse la limită, iar sexualitatea lor devine o formă de transgresare a limitei, uneori în forme paroxistice sau de raport tensionat cu lumea ca în Breaking the Waves (1996), Dogville (2003), Antichrist (2009) Melancholia (2011). Ca și în cazul celor două scriitoare menționate mai sus, Joe este o femeie cu spirit de observație capabilă să se vadă
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
pentru implicarea lor în proces, el a încheiat spunând cu voce răspicată că nu a acceptat și nu va accepta niciodată sistemul de coercițiune și de represiune al comunismului”, ceea ce i-a adus pe „procuror și judecători într-o iritare paroxistică”. Amintirile lui Teodor Enescu și alte șase mărturii despre Dinu Pillat se pot regăsi pe acest CD apărut recent în îngrijirea Ancăi Mateescu, împreună cu șapte mici texte citite la radio de Dinu Pillat între 1967 și 1970; pentru a accentua
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
25 decembrie 2011, mi-a murit cineva drag, ceea ce a reprezentat pentru mine un șoc emoțional - care a declanșat o întreagă serie de probleme de sănătate. A fost verificată de mai mulți medici pentru că am avut o perioadă de crize paroxistice. Am ajuns de câteva ori că Cameră de primiri urgente cu tahicardie, aritmii, senzație de moarte iminentă, atacuri de panică, creșteri de TA până la 15 cu 10 (în condițiile în care am normal 10 cu 5.5). Din februarie iau
Spitale, operații, decizii… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20266_a_21591]
-
iar alte sute de mii trăiesc în condiții de mizerie. A apărut în ultima vreme un soi de discipline denumit „sporturi extreme”, care nu urmăresc sănătatea mintală și corporală a individului, ci au în vedere mai ales trăirea unor senzații paroxistice, asemănătoare cu extazul provocat de droguri : alpinism pe zgârie-nori, saltul cu parapanta, alergarea cu taurii - în Spania, saltul cu coarda de la înălțime etc. Aceste așa-zise sporturi au mai degrabă legătură cu spitalele psihiatrice decât cu sportul propriu-zis. Ar mai
FOTBALUL ŞI CELELALTE SPORTURI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383580_a_384909]
-
imediat cu lumea, fără schemele rațiunii organizate, și, oricât s-ar părea de paradoxal, arta abstractă, tocmai prin acest contact nemijlocit cu lumea, e mai concretă, decât cealaltă, concretă de gradul al II-lea... Concretul fiind atins printr-o epuizare paroxistică a abstractului... Necesitatea de a uni ideea cu concretul, de a le face indivizibile, datorită unei întoarceri, printr-un proces de fabuloasă și neverosimilă investigație, la date primare... * George Braque: "J^aime la régle qui corrige l^émotion." O spune
Prospecții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8238_a_9563]
-
care să-i transporte pe cont propriu. Un moment de mare tensiune este acela când eroina poate să cadă dintr-o clipă în alta în ghearele Securității. Curajoasă și temerară până atunci, e cuprinsă acum de frică, de o frică paroxistică, pe care n-o înțelesese niciodată. Se gândea că va fi torturată și că-l va pune pe Andrei în pericol de moarte: Mă vor aresta, mă vor tortura, mă vor face să vorbesc. Pur și simplu, nu-mi puteam
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
mișcarea cu o mecanică fascinantă. E o prefăcătorie, un artificiu, o aparență înșelătoare, mască încremenită, pusă dinadins peste fața vie, peste expresia adevărată a sentimentului. Totul, din nevoia de contrast, pentru a face posibil șocul, surpriza: gura se deschide larg, paroxistic schimbată, - durere sau bucurie la un loc - semnul fiind același, când se trimite în sus "țîpuritura", vaietul lung și ascuțit, de milenii ascuns în vocea nemuritoare a țării de nord; o sucire falsă a corpului, în dreapta, în stânga, o bătaie frenetică
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
cu lentoarea sa rituală modelată de partitura lui Händel, Lascia ch'io pianga, cât și finalul cu soteriologia sa dantescă o reclamă. Nu există nicio o pictură de vulgaritate în acest film, și nicio clipă tensiunea sexuală cu momentele ei paroxistice nu se autocentrează pe mecanismul copulatoriu al marionetelor care dau din fund în filmele de specialitate. Pe scurt, un cuplu își pierde copilul care nesupravegheat alunecă de la ferestră în timp ce El și Ea, nu există nume în această poveste, fac dragoste
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
al morții prezent ca leitmotiv al nașterii blocate, al fătului avortat, spre exemplu cel care atârnă grotesc dintre pulpele căprioarei. Peste scenariul terapeutic în linie freudiană cu o anamneză menită să identifice trauma la nivelul subconștientului și să o retrăiască paroxistic înainte de a o dizolva se suprapune un alt scenariu cu accente gnostice, ezoteric, care aduce filmului tensiunea unui thriller psihologic îndepărtându-l de dimensiunea sa "filosofică". Preocupările științifice ale femeii, este vorba despre o teză de doctorat despre vrăjitoare și
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
reprezenta unica soteriologie a cuplului. Scenele grotești, crude ale putrezirii, ale agoniei constituie un spectacol angoasant pentru o umanitate care nu se poate împăca cu această dimensiune stihială a naturii. Regizorul supralicitează prin scenele de mutilare și automutilare genitală expresii paroxistice, hybristice ale naturii ca expresie a haosului, a domniei instinctelor primare. O imagine emblematică cu ceva arhetipal, în același timp, este aceea a cuplului făcând dragoste lângă un copac ale cărui rădăcini se împletesc cu membrele unor corpuri umane. Tabloul
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
pe mîine tarele noastre caracteristice. Putem să ne facem că nu le vedem, să ne complacem în ele "făcîndu-ne că lucrăm", conform memorabilei vorbe atașate bardului, împotriva lor, sau, la fel de bine, putem să le vituperăm cu mînie cioraniană ori cu paroxistică supralicitare a acesteia, cum procedează H.-R. Patapievici. Rezultatul e același. Doar că în al doilea caz naționalismul, inversat cu furoare prin diatriba antinațională, are un aer masochist, rimînd în realitate cu sadismul xenofob. Soluție naivă a întoarcerii pe dos
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
o încercare de a vindeca durerea sufletească opunându-i durerea fizică. Desfășurarea în colectivitate a ceremonialului ajută la intensificarea și amplificarea senzațiilor. Astfel se ajunge, în formula lui Durkheim, la o "panică a tristeții". "Orgiile de tortură" provocate de durerea paroxistică sunt parte a procesului taumaturgic prin care travaliul / ceremoniile de doliu încearcă să șteargă amintirile și rănile dureroase. Frustrarea e individuală, dar e și colectivă: "La originea doliului se află senzația de împuținare pe care o încearcă grupul când își
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
britanică? Cartea e văzută de critici drept „un thriller de actualitate“. Michael Baigent, Richard Leigh și Henry Lincoln: Moștenirea mesianică. Editura Rao, București, 2006. Preț: 39,99 lei. Iubire egoistă Interesul pentru explorarea zonelor întunecate ale psihologiei umane, ale sexualității paroxistice și maladive, ale depresiei și psihozei l-a făcut cunoscut pe scriitorul francez Pascal Bruckner. Romanele lui își prind protagoniștii, ca într-o plasă, într-o structură de reprezentare simbolică, în care arareori personajele se pot mișca în voia lor
Agenda2006-10-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284840_a_286169]
-
răzbătînd în presă și aducînd acel ferment de controversă fără de care un cerc se stinge din concordie blazată. Dintre cei trei, animatorul și vizionarul grupului este Mircea Streinul, exemplul tipic al talentului precoce și frămîntat, neglijîndu-și înzestrarea și trăindu- și paroxistic puținii ani de viață, pe care și-i risipește nu doar în poezie, proză și gazetărie, dar și în alcool, pederastie și stupefiante. Om al exceselor în intimitate și spirit al paroxismelor în gîndire, Streinul moare la 35 de ani
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
Mircea A. Diaconu e cea a unui scriitor care are voce de cap, nu una de piept, frazele curgîndu-i cuminți, fără sacadări patetice, și de aceea tonul general e detașat, de observator sobru, care nu se lasă molipsit de lava paroxistică ce curge din opera cercetată. O anume impostație îi golește însă condeiul de sentiment, de aceea lipsa emoției îi împrumută criticului un timbru placid, expresiile avînd corectitudinea fără culoare a formulelor docte și nespectaculoase. Fraza lui Mircea A. Diaconu nu
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
Numai că, pe fondul unor probleme financiarofamiliale, crizele recidivează, iar preotul Daniel Corogeanu, ajutat de cîteva măicuțe, consideră de cuviință să o „exorcizeze” printr-un ritual specific, legînd-o cu lanțuri și crucificînd- o. Pe fondul epuizării organismului și al crizelor paroxistice, Irina moare, iar „exorciștii” sunt arestați și diabolizați prin campanii în media. Care e, totuși, „adevărul” - cel uman, nu cel juridic sau mediatic? La o astfel de întrebare, scriitorul răspunde cu „armele” lui specifice. Spre deosebire de Nopțile patriarhului, unde reconstituirea împrejurărilor
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
mă înfioară ochii pe care-i zăresc. (Egalii cu zero) Dramatic este momentul când se sparge oglinda pentru că, evident, se înmulțesc imaginile și, deci, posibilitățile de interiorizare: Și caii aceia năprasnici oglinzile praf le-au făcut. (Oglinzile) Aceste posibilități multiple, paroxistice, duc la perceperea divinității drept o imagine la în-ceput puțin veridică, improbabilă, cameleonică, dar care se limpezește, strecurată prin oglinzi: În apa oglinzilor, Doamne, Cameleone, spală-te, îneacă-te, limpezit, strecurat ca un aur preacurat. (Iluzoria) Prezența incredibilă, neașteptată, induce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
indicații scenice, considerînd că regizorul își va crea oricum cadrul și mișcarea care-i convin. Este de presupus că regizorul și actorii vor ști să completeze replicile cu gesturi care să dea scenelor o gradație firească de la normalitate la demență paroxistică și invers. Vor trebui să apară și momente de joc fără text. Un decor interesant și o muzică adecvată vor fi de mare ajutor. JENI: Domnule ministru, trebuie să depuneți o coroană de flori. MINISTRUL: Unde, dragă? JENI: Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cred eu, personajele spectacolului: unul vizibil, încarnat de cei doi dansatori; celălalt nevăzut (sau poate travestit în muzician?) dar omniprezent, sugerat doar prin imagini și sunete. Cele două culminații ale spectacolului - moartea subită a Omului ca deznodământ al unei transe paroxistice (în cea de-a doua scenă) și moartea prin epuizarea naturală a vieții (în ultima secvență a spectacolului, o adevărată codă-sarabandă) - le ipostaziază și le rânduiește ierarhic: da, Moartea cea întotdeauna biruitoare, ea este personajul proeminent al spectacolului. Paragraful de
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
a tenebrosului, neliniștii și catastroficului. Exista o agresivitate a materialului sonor asupra compozitorului (cazul Beethoven, Wagner ori Stravinski); dar există și o agresivitate a compozitorului asupra materialului (la Schonberg și Xenakis, de exemplu). Pe de o parte viziunile informale, demonice, paroxistice ale compozitorului, pe de altă parte tiparele spartane, dieta habotnică la care e supus materialul sonor. Într-un fel avea dreptate Cioran când afirma că "abia după Beethoven muzica a început să se adreseze oamenilor: înainte nu se întreținea decât
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
apasă asupra ființei creatorului: "durerea e-mpărțită între mine și mine jumătate jumătate și moartea din mine tot așa jumătate este prăvălită la stînga jumătate este prăvălită la dreapta" (ibidem). Moartea însăși e transmutată într-o galanterie dură, într-un erotism paroxistic, absolvită printr-o senzualitate delirantă, la rîndu-i absolvită prin jocul de șah al metaforei: "moarte tu ești din viața mea infanta cu trupul cel mai frumos (...) și cînd ți-am sărutat gura cu buza de sus roșie și cu buza
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
E cu totul nepătimaș în judecarea oamenilor, desprinderea lui sufletească acuzînd simptomele unei inteligențe reci și analitice. Poate tocmai de aceea pe Seneca îl prețuiești fără să-l admiri, și-l recunoști fără să-l iubești. Îi lipsește acea înclinație paroxistică de a-și apăra o idee chiar cu riscul ca, exagerînd-o neîngăduit, s-o preschimbe în caricatură retorică. Cine propovăduișete în scris moderația, cumpătarea și chibzuința nu poate provoca decît trăiri estetice de aceeași intensitate. Traducerea Ioanei Costa are acuratețea
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
răsturnare a iubirii cristice, cu sfidarea unui fond mistic obsesiv, prezent cu un semn inversat. Jubilația păcatului pare a nu fi decît fața întoarsă a unei virtuți exasperate. Atingînd un moment limită al contradicției lăuntrice, poetul ajunge la un simțămînt paroxistic al respingerii universalizate, se îneacă de-o ură neînfrînată, de-o poftă de injurie ca de-o flegmă stropșită între dinții încleștați: "Să înjuri tot. Să înjuri cum. Să înjuri ce. Să vezi înjurătura trecînd prin cameră deschizînd fereastra și
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
în aceste imagini individualizate, personajele lui Baba au fizionomie, psihologie și dramă, în compozițiile de grup, acolo unde personajul este colectiv, totul se dezintegrează. Individul se pierde fizic în malaxorul mulțimii, fizionomia sa devine incertă, psihologia se topește în stări paroxistice și drama se preschimbă fie în spaimă viscerală, fie într-o răbufnire cu un imens potențial agresiv. Imaginile minerilor, sub ale căror acțiune și mitologie România respiră sincopat în aceste zile, refac, cu o teribilă acuratețe, această lume polară a
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]