59 matches
-
locului, iar eu, răbdător, l-am așteptat. Pentru că eu pot înțelege tot. - În ce direcție curge timpul? m-a întrebat brusc, așezându-se pe un scaun meschin și scoțând din buzunarul răpciugos din cauza pielii rupte și plesnite pe alocuri a parpalacului de piele pe care-l poartă ultima țigară, pentru că mereu mai are doar una. Are un pachet cretin de doar trei țigări, ceva ce nicăieri nu mai există. Dumnezeule, ce om. Eu, pe scaunul meu, ușor iritat din cauza problemelor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
m-am speriat eu. - Nimic. Plec. Trebuie să mă-ntâlnesc cu cineva și-am cam întârziat. Hai. Du-mă pân’ la ușă. Am deschis ușa cu frică. Nimeni acolo. Am respirat ușurat. Bogdan plecă, i-am urmărit ultima secundă de parpalac dispărând în lift și în clipa aceea m-am simțit nesfârșit de singur. Ca niciodată până atunci. Am intrat în casă covârșit, cu sute de ani mai bătrân și gârbovit din cauza singurătății. M-am sprijinit de uși, blestemând Creația. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-l întâlnească în bărulețul acela mai decent sau, mai bine spus, mai puțin oribil, de după prăvălie. Nici măcar el nu sesizase cât de departe era ea. Pentru el ea era o fată bună. Pentru ea, să zicem că mergea. Își lăsă parpalacul pe scaun și-și cumpără o apă. Cum putea mintea ei fi mai puțin limpede, când ea era trează, sau cum putea să-i ia cineva din piept disperata-i durere, de vreme acum dulcea-i și trista-i durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vedea-o?... - Oi fi bolnav la vreo paralizie, jerpelitule. Ți-o fi plăcând să te joci doar de-a scăpatul săpunului, cu bulangiii de prin băile publice... Ești poponaut-șef, moșule? - Par eu c-aș umbla cu portjartier de dantelă pe sub parpalac, jigodiosule? - Nu se știe ca pământul. Nu zic că-i rău. De când te-ai urcat, doar de poezie și de băieței mi-ai garibaldit... Îl iubești pe fizicul de la șantieriști, scămoșatule? - Nu neapărat... - ...Când le zici pe poezii, simți că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
miros Înțepăcios de tămâie ni se cuibări În nări. După ce preotul citi bâzâit la căpătâiul mortului, iar noi ne făcurăm În câteva rânduri cruce călăuziți de mișcările sale, Își făcu apariția și Volodea, zis “Contele”. Acesta veni neînsoțit, Într-un parpalac vestejit, care-i accentua liniile vineții ale feței, și mormăi pătruns un “Dumnezeu să-l ierte” nedigerabil. Se aplecă deasupra tatălui meu și strigă dintr-o dată baritonal, aproape teatral, tamponând aerul cu un damf de tărie ieftină: Te-am visaaat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rampa de gunoaie, ardea un felinar unsuros. Se auziră lătrături de câini depărtate și pe malul înalt se iviră primii gunoieri, care deșertară resturile orașului zvârlind gunoiul cu lopeți înguste. - Tu n-ai o treanță mai groasă pe tine? Un parpalac, că vine iarna? îl întrebă Florea pe Paraschiv. - Nu-i nevoie. Nu mi-e frig. - Ei, cum ți se pare? - Ceată bună, poți să mănânci o pâine ca lumea. Că mi s-a urât să tot trag nădejde... Soarele se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nene, cumperi cărămida asta? Să-mi sară ochii dacă nu e d’aia bună, care ține căldura! În fața lui, un puradel de jumătate de metru ținea în mâini un cataroi cărămiziu. Cosmin privi încordat pe sub gene: la dreapta lui, în parpalace lungi până la glezne, fumau apatici doi țigani în ușa chioșcului unde se decodau telefoanele furate. Fumul le țâșnea de sub mustățile fioroase fără ca ei să miște buzele. La stânga, un alt țigan, gras, în maieu vișiniu, vindea casete cu manele pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gesturi care trădau nervozitatea. Era hotărât să i-l trântească moșului în cap în cazul ar fi descoperit printre filele ude ceva de genul Zâmbește, fraiere, te-am făcut! După ce privi prima pagină, roti ușor mâna stângă, trase de mâneca parpalacului și își privi ceasul. Apoi duse din nou ziarul în fața ochilor. Era vorba despre unul dintre cotidianele de mare tiraj care apăreau în oraș, iar deasupra titlului sângeriu ce anunța cu litere mari un nefericit accident în care fusese implicat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ales putere să se măsoare în sabie cu dușmanii lor de moarte în inima căruia - în Roma cea coruptă - două zeci de mii de ivriți se lăsau persecutați și prigoniți, la 18 iulie 64 le-au pus de un cumplit parpalac, dînd foc orașului. Istoricii spun că este sminteala lui Nero și trag obloanele. Acțiunea însă trebuie pusă în relație directă cu Frăția lui Belial de la Qumran a fa-naticilor ivriți farisei numiți zeloți, care îi tot încercau pe romani cu fel
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]