43,651 matches
-
și caligrafia spectrală a umbrelor: "Mai trăiesc o zi și încă una/ îmi pică umbra pereților pe mîini/ eternitatea oaselor dureros mă încearcă/ prietenii din copilărie s-au volatilizat/ cei cu care stăteam pe terasă la o bere/ între tăceri particulare desprinse cum cometele/ dintr-un timp care nu mai există." S-ar putea emite numeroase ipoteze cu privire la resorturile gîndirii poetice și la modul în care mecanismele perceptive - mereu imprevizibile - redimensionează realul prin prisma unei sensibilități hipertrofiate. Glisînd între mai multe
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
companii private occidentale care realizează o cifră de afaceri de o dimensiune similară PIB-ului românesc cu numai 200-250 de mii de salariați." Atât produce poporul român, în ansamblul lui: cât produc 200-250 de mii de salariați de la o firmă particulară din Occident! Și ne mai mirăm că salariul mediu de la noi se menține cu greu în jurul cifrei de 100 de dolari pe lună, adică atât cât câștigă - după cum precizează tot Ilie Șerbănescu - un salariat din Vest în medie pe zi
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
cifre mari este aceea de a estima fraudele săvârșite ceas de ceas și în proporție de masă. Sute de milioane de dolari, mii de miliarde de lei - cam de acest ordin sunt sumele sustrase adeseori de câte o singură firmă particulară sau, uneori, de câte o singură persoană din banii publici! Puține cărți de literatură sunt atât de captivante ca acest curs de economie aplicată publicat de Ilie Șerbănescu. Curs de economie aplicată sau comedie a erorilor sau profeție sumbră sau
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
cele patru întrebări din revista ieșeană. E dreptul d-sale să creadă, de pildă, că autorul Momentelor este unul "de divertisment, de consum" și să se mire cum de au putut fi luate în serios și generalizate "criticile minore și particulare ale unui scriitor de mărunțișuri." Dar cînd dl Popa face un pas mai departe și socotește "o porcărie" ideea atîtora "că această canalie de geniu a oglindit epoca, dar a și format-o, pe ea și posteritatea moravurilor și psihologiei
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
securiștilor, Bucureștiul anilor '90 e îngrozit de crimele lui Călugărul, președintele, soția acestuia și ministrul de interne sînt simple transpuneri ale unor caricaturi de ziar, un criminal de copii se ascunde în blocurile neterminate de lîngă Circul Foamei, o universitate particulară își are localurile într-o clădire dărăpănată etc. Femeile răpite sînt demonizate și violențele se multiplică: "jos, pe pămînt, hoarda s-a împlinit cu studentele din stație, cu simpatizantele prinse spontan în mișcarea ei de tăvălug. Falanga nu iartă nimic
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
gîndești că le gîndescu eu din capul meu, ci toate le-am aflat în Sfintele Scripturi". Orice este produs de "capetele noastre", inevitabil, este lipsit de autoritate și trebuie sprijinit pe textele sacre - actul creator ca expresie a individualului și particularului este demonie curată. Se constituie astfel o ierarhie a textelor: Cartea Cărților este Biblia, cea inspirată direct de Duhul Sfînt, urmează apoi scrierile Sfinților Părinți ai bisericii care, desigur, se referă și ele în primul rînd la Biblie, iar abia
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
nemărturisită, conștientă sau inconștientă, starea poetică, o stare care transcende viața, este la urma urmei ceea ce caută publicul în dragoste, în crimă, în droguri, în război sau în insurecție". Iar Breton precizează că un suprarealist caută în poezie acea "emoție particulară" similară cu emoția generată de erotism, un poem fiind revelator doar dacă produce o "tulburare fizică". Evident, putem specifica și funcția morală a unei astfel de poetici generos extrapolate asupra condiției umane, a cărei complexitate o surprinde în efigie, în
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
care vor fi dintre cele mai citate figurează în Corespondența cu românii, iar meritul cu totul deosebit al Corneliei Ștefănescu este de a le fi scos dintr-un fel de indistinctă masă și a le fi redat originara lor fizionomie particulară. Tresărim puternic, într-adevăr, aflând că un text ca acesta: Există o geometrie plană și o geometrie în spațiu. Ei bine, pentru mine romanul nu mai înseamnă numai psihologie plană, ci psihologie în timp și în spațiu. Am încercat să
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
autoare cu o fervoare aparent rece care-i îngăduie lucrătura în amănunt, o acuratețe nu doar psihologică, ci și "sociologică", este al unei zone plurietnice a Transilvaniei, a cărei notă specifică o dau sașii. Comunismul a lovit-o cu o particulară violență, date fiind trăsăturile central-europene pe care le ilustra, inacceptabile pentru barbaria "antiburgheză" a uzurpatorilor. Paparuda constituie simbolul derizoriu-terifiant al lumii "noi", totalitare, al unei lumi în care se întîlneau superstiția ridicată la scara politicului cu caricatura existenței deturnate, transformate
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
o coerență inimaginabilă a comportamentului artistic și a devenit, sub presiunea unor energii iraționale, probă obligatorie pentru buna funcționare a resorturilor adînci ale actului de creație. Aici s-au verificat, de-a lungul a cîtorva decenii, nu doar un interes particular pentru o anumită configurație peisagistică și fascinația pentru o sinteză aproape didactică a coabitării elementelor, ci și mecanismele de funcționare a fenomenului nostru artistic și întregul său spectru de sensibilitate. Posibilitatea participării neîngrădite la acest spectacol natural, absența oricărei birocrații
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
pe care îl port peticului. Mă tulbură să văd cum din petice se compune un întreg. Există, cred, o memorie a peticului pe care el o actualizează ori de cîte ori îl folosești, un fel de ereditate semantică. în cazul particular al articolelor la care am recurs știu precis că ele au pretins o mobilizare mai mare decît o cere scrierea cîtorva pagini obișnuite. Este motivul pentru care consider că aceste texte sînt . Ele au fost scrise uneori cu furie, alteori
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
de-a binelea. Deși a murit relativ tîrziu, în 1966, deși familia lui, Hary Brauner și Lena Constante, a trăit permanent în țară, cu excepția peroadei cînd au fost ei înșiși exilați prin pușcăriile comuniste, cu alte cuvinte chiar dacă erau condiții particulare pentru o legătură reală a spațiului nostru cultural cu marele artist, el n-a ieșit ni-ciodată, pînă acum, dintr-o proiecție vagă și dintr-o reprezentare strict protocolară. Cum o asemenea situație nu este, în mod cert, una deliberată, cum
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
prea bine, să te studiezi prea mult). Aș mai spune că măștile de care mă folosesc sunt veritabile măști de oxigen. Mă simt mult mai sincer cu ele pe față. - Vă știe toată lumea, de la televizor, din ziare, dar viața dumneavoastră particulară rămâne indescifrabilă. Ce fel de om sunteți? De cine sunteți apropiat? Vara unde v-o petreceți? Mai mergeți la mare? Mai înotați pe distanțe lungi ca în vara aceea când, luându-mă la întrecere cu dumneavoastră, am rămas în urmă
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
decît cealaltă (...). Definițiile neștiințifice pe care le-au dat unii dintre profesorii noștri limbii literare derutau pe studenți în munca lor de însușire a limbii" (SCL, 1952, p. 190). Se înțelege cum, de la asemenea principii și de la o viziune foarte particulară a noțiunior de "știință" și "științific", se poate ajunge la formulări incredibile, în care interpretarea faptelor istorice e substituită de decizia autoritară. E prezentat de pildă rezultatul unor întîlniri în care s-au dezbătut unele chestiuni istorice, "ajungîndu-se la următoarele
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
dar peste mereu "se naște cerul". Printre atâta frenezie tragică, aventuri stranii, printr-atâta freamăt inegal și patetic, ar rămâne să ne punem întrebarea cât este mărturie directă, cât adaos al imaginarului, câtă intuiție de artist în această lume coerent particulară. Și, totodată să încercăm să ne răspundem dacă Dimitrie Stelaru a creat oameni sau doar siluete dialogante și mai ales dacă personaj este unul singur, de o puternică individualitate. Umbra de tristă ironie la colțul buzelor sale, din fotografia de pe
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
pe cel restrîns al lumii arcimboldești. Privită, însă, în stricta sa logică interioară, vocația lui Ion Gheorghiu dezvăluie o infailibilă continuitate și ea se sprijină pe două coordonate esențiale: o luciditate și un spirit analitic ieșite din comun și o particulară sensibilitate la ceremonialul baroc al culorii. Dacă în Grădini disponibilitatea sa analitică viza intimitatea materiei, structurile inaparente ale mineralului, vegetalului și biologicului, formelelor celulare și embrionare, în glosele plastice pe marginea lui Arcimboldo el ia în stăpînire o lume deja
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
particular. întregul univers imagistic este, astfel, o demonstrație privind natura convențională a informației vizuale, dar și o denunțare a instabilității și a iluziei percepțiilor. Portretele, sume de imagini reductibile, restituie individul regnului, elementul categoriei și devin noțiuni care transcend cadrul particular al formelor, fie ele vegetale, animale sau minerale. Imaginarul arcimboldesc ajunge, în felul acesta, o friză de concepte plastice, mărturie a unei vocații integratoare, dar și o formă de a sancționa labilitatea privirii. Pentru că imaginea, așa cum o percepem noi, este
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
avant la lettre, lui, unei "conștiințe critice" preocupată să surprindă "acel soi de energie lăuntrică, de însuflețire perpetuă a gândirii celei mai adânc subiective ce se manifestă în mod constant în toate operele sale, și nu sub forma unor aspecte particulare, izolate unele de altele." Dialogul acesta de idei traduce de fapt afinitățile elective de profunzime existente intre doi "mari", două moduri polare de receptare, la fel de spectaculoase. Georges Poulet vorbește despre "latura teologică a indeterminării, conceptul cheie care îl face să
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
virtuțile sau, mai des, din servituțile trăite. Folosim mereu pluralul: noi și ai noștri. Eventual invocăm un singular de maximă globalitate: europeanul, românul, ortodoxul. Sărim direct, mai pe față, mai pe ascuns, în generalități și generalizări, trecând chiar peste aspectele particulare, în care individul aparține unor entități cât de cât delimitate. Invocăm continente, națiuni, credințe, ansamblul unui război, totalitatea unei orânduiri, o ideologie ca fiind peste tot și mereu aceeași, un partid considerat - și dorit - omogen. Ignorăm de regulă nuanțele, fazele
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
să prefacă substanța sonoră în materie incandescentă. Un vulcan ce nu s-a stins nici astăzi. Mai mult, el parcă erupe cu și mai mare intensitate și imprevizibilitate, escavând acele sensuri tainice ale tectonicii muzicale. Ovidiu Bălan are o dispoziție particulară, naturală de a reuși, refuzând repaosul pentru că nu suportă senzația de a fi purtat de pământul în mișcare, adorând acțiunea pentru că aceasta îi conferă șansa să poarte el însuși pământul. Întotdeauna afabil, dar "prins", exuberant, dar "orientat", Ovidiu Bălan pare
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
în cazul academiilor naționale sau chiar internaționale. Academia "Schloss Solitude" despre care deja mai demult mi-a fost dat să citesc și să aud, numai de bine, urmează mai degrabă modelul coloniilor de artiști, ființînd în baza voinței unor persoane particulare și nu neapărat a decretelor oficiale. Edificat în timpul absolutismului, în stilul arhitectonic al barocului tîrziu, din inițiativa prințului Carl Eugen, între anii 1763/64, Castelul Solitude a fost la început un castel de vînătoare, apoi reședință de vară, loc de
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
prințului Carl Eugen, între anii 1763/64, Castelul Solitude a fost la început un castel de vînătoare, apoi reședință de vară, loc de retragere. Simbolic amplasamentul castelului corespunde unei linii de demarcație între spațiul existenței civice și cel al existenței particulare, între civilizație și natură. În acest timp, reprezentativ dar destinat retragerii din lume, castelul exprimă și o componentă a statutului activității artiștilor. La Schloss Solitude tatăl clasicului autor Schiller a înființat în 1775 o pepinieră. În vremuri de război, castelul
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
cuvîntului scris care s-au acumulat în toți acești ani de competiție cu televiziunile și radiourile. În treacăt fie spus, nu vrem să minimalizăm astfel ce s-a făcut la posturile de televiziune și de radio, atît publice, cît și particulare. Spre deosebire de alți colegi ai noștri din presa scrisă, Cronicarul privește cu înțelegere emoțiile și "bîlbele" reporterilor de televiziune care au relatat în direct despre vizita președintelui Bush. Așa ceva se mai întîmplă și reporterilor de CNN, încît noi, cei cu condeiul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
lungă (de fapt tot prin enumerare de expresii sinonime) primește doar adesea ("de multe ori, în repetate rânduri; adeseori, des"), în timp ce adeseori este explicat prin "adesea", iar deseori prin "adeseori". Există diferențe de îmbinări: comparativul și superlativul (cu unele sensuri particulare) sînt frecvente mai ales cu adesea ("mai adesea", "foarte adesea", "prea adesea", "cel mai adesea") și extrem de puțin probabile cu celelalte ("mai deseori", "foarte deseori", "prea deseori", "cel mai deseori" - ?). Toate cele trei forme sînt asociate mai curînd scrisului, unui
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
sînt șic chiar cînd n-au bani, că sînt boemi chiar cînd au. Că au comedii excepționale și că își joacă în ele rolul zilnic, ca în On connaît la chanson. îmi plac francezii în general (și sînt și ocazii particulare cînd nu-mi plac), dar ce m-a surprins cel mai mult zilele astea, ce m-a cucerit definitiv a fost să găsesc în revista Lire de pe luna noiembrie o rubrică pe care n-o băgasem de seamă pînă acum
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]