259 matches
-
validitate și eficacitate. Fiecare cu o semnificație specifică. Fiecare fiind un simbol pe care trebuie să-l învățăm ca atare, și nu ca un simplu joc de coincidențe anecdotice. Estetica barocă este, de fapt, acceptarea tuturor specificităților și a tuturor particularismelor. Astfel, de exemplu, când O. Paz analizează ambianța în care trăia Sor Juana Inès de la Cruz, el arată cum se respira natural în "lumea ciudățeniei", și asta pentru că protagoniștii diverși ai acestei lumi baroce se știau a fi ființe ciudate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
dintr-un punct de vedere universalist și o viață empirică, care, la bine și la rău, este în mod esențial determinată de o sensibilitate pe care am putea-o numi localistă. Pe de o parte, abstracția moralei, pe de alta, particularismul deontologiilor-etici specifice. Este, într-adevăr, instructiv să observăm că activismului (moral) al decidenților de toate felurile pare să-i corespundă un puternic relativism ("deontologic") din partea omului fără calități. "Trebuie să te descurci", în formele lui diverse, este mai puțin o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sa să fie mai variată și mai reprezentativă pentru societatea în ansamblul său. Cînd provincialii denunță aroganța și parizianismul presupuse ale parizienilor, nu acuză ei oare mai curînd această inegalitate suplimentară, cea a dinamicii care se manifestă cînd fiecare dintre particularismele regionale sau sociale sînt puse în prezență în mod simultan? Nu putem așadar judeca orașul doar în termeni tehnici și administrativi, cu acest adaos de sigle obscure și rebarbative. Parisul este un ansamblu de raporturi complexe și ierarhizate care fac
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
isbucnirile vulcanice ale spiritualității europene, aceeaș ca esență pe toată întinderea ei, ce se manifestă aici ca și aiurea, biruind date psihologice și climaterice, socotite pînă acum inalterabile. (...) Modernismul românesc se integrează peisagiului spiritual european, așa cum o certifică cazul Brâncuși!”. Particularismele, specificitățile naționale sînt respinse în favoarea unei identități unice europene. În editorialul numărului 6-7 („Interpretări“), Ion Călugăru definește tradiția ca „Inteligența norodului, evadată din pastișul etern natural - și tehnica” (propoziție formulată prima oară în manifestul revistei Integral). Ambele elemente ale ecuației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exercitat o dominație culturală, și aceea indirect, prin reacțiunea celorlalte națiuni, în speță Franța. Lutheranismul, romantica, hitlerismul au provocat crize în lume, prin reacțiune. Lipsa unei viziuni universaliste i-a izolat spiritual pe germani, care, pentru a se salva de la particularismul lor organic, s-au refugiat în imperialism. Setea de spațiu, dorința de realizare în întindere, de împlinire prin cuceriri, nu exprimă decât exterior și concret ideea mesianică germană, a cărei învolburare metafizică nu este lipsită de cele mai practice corespondențe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un acuzat cultural; scena astfel aranjată presupune de fapt trei parteneri: spectatorul-actor al întreprinderii aparținând țărilor cu o veche industrializare și în căutare de inspirație, eponimul indigen triumfând asupra hazardurilor pieței și eternul perdant rătăcit în meandrele etnoculturale ale propriului particularism și asumând poziția de mediator al procesului. Această trecere de la un "management cultural" perimat al întreprinderii la o culturalizare a pieței îl poate plasa pe "creatorul întreprinderii" autohtone într-un proces cu necesitate singularizat, al cărui prizonier înduioșător și totodată
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
trecut ale cărui rămășițe ar încerca să le capteze în prezent. Ea nu are nicio rațiune specială pentru a se întoarce la obiectele "culturale" sau marginale cu care e confundată uneori, în mod spontan, încercând să regăsească semnul unor noi particularisme sau ale unui folclor reînnoit și extins la noi domenii de activitate. Multe studii etnologice țin însă de un fel de istorie a muncitorimii. Acestora li se atribuie atunci un caracter "etnologic", din moment ce îndeplinesc două condiții: se ocupă de mediile
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sau implicită. Prin urmare, din perspectiva lui N. Gérôme, o cultură dominată s-ar distinge de o cultură dominantă și ar fi matricea unei rezistențe la dominare în întreprindere. Acest model analitic este construit prin analogie cu opoziția conceptuală dintre particularismele regionale și statul centralizator, vector de uniformizare la scară națională. Desigur, rămân de făcut aprofundări în acest sens, însă interpretarea de ansamblu e marcată de o dihotomie foarte simplificatoare a proceselor sociale în desfășurare. Să menționăm în trecere că această
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
îl sugerează apropierea lor, califică adesea o metodă de elucidare a socialului caracteristică disciplinei. Plasticitatea acestui cuplu de termeni necesită unele clarificări. Vom înlătura de aici accepțiunile speculative care îl consacră ca o reformulare a binoamelor unitate / diversitate și universalitate / particularism 101. Poate fi mai euristică semnalarea altor trei direcții analitice privind regimurile de interdependență dintre diferitele fațete sub care se prezintă realitățile sociale: conjugarea dintre dimensiunile fenomenelor sociale (trimițând la noțiunea de totalitate exprimată de Mauss); multiplele articulări dintre diferitele
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
nu poate fi decât o regiune cu una sau două culturi, de unde o dependență completă față de lumea exterioară, îndeosebi față de cea din sud. Totuși, această uniformizare fizică poate fi un factor pozitiv în ce privește organizarea însăși a economiei: niciun regionalism, niciun particularism, o tabula rasa pe care se poate instala ușor o suprastructură monolitică. Totul pare a fi posibil pentru planificator. Densitatea populației 230 000 km2, 195 000 locuitori, adică 0,85 locuitori pe km2. În afară de zonele mlăștinoase din nord, absolut pustii
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
la obiecte, conduite reglementate juridic, adesea obligatorii (cu riscul unor sancțiuni oficiale). Are loc, în acest sens, o "alchimie", altfel spus, o operațiune magică care ia mai multe forme: patrimoniul înglobează valori naționale și istorice, de interes general, care depășește particularismul și interesele private; aceste fenomene de "ridicare la generalitate" (Boltanski, 1990), de "obiectivare" (Heinich, 2000) și de colectivizare duc la atitudini specifice: sacralizare, respect, atenție (Lamy, 1996); asta implică dezvoltarea conjugată a unei etici a responsabilității și a unei etici
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Biserică rămânea în continuare o problemă arzătoare.40 Astfel, educația reprezenta o problemă cheie pentru radicalii și socialiștii celei de-a Treia Republici, fiind profund marcată de tradiția iacobină și suspicioasă în privința a tot ceea ce se apropria de regionalism și "particularism" lingvistic și cultural, care erau privite ca aducând prejudicii Republicii. În același timp, ei nu puteau să ignore faptul că milioane de francezi, poate chiar marea majoritate, își trăiau stilul lor de viață tradițional țărănesc din moși-strămoși și nu vorbeau
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Mounin, 1968: 10). În reacția contra pozitivismului neogramaticilor și influențat de sociologia lui Emile Durkheim ("limba ca fapt social" existînd în virtutea unui "contract între membrii comunității" CLG: 39), Saussure întemeiază știința limbii ca știință socială sistematică, altfel spus "degajată de particularismul și idiosincratismul gramaticii istorice" (J.P. Bronckart, 1977: 89). Motto-ul teoriei sale ar putea fi o formulare emblematică din curs: "lingvistica are drept unic și veritabil obiect limba concepută în ea însăși și pentru ea însăși" bine-cunoscutul principiu structuralist al
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fază critică, generatoare de tensiune nervoasă și o fază constructivă de destindere, de cucerire a echilibrului. Subminarea carnavalescă, sancționarea prin rîs este consecutivă suspendării voluntare a unei evidențe (evidență în genere accesibilă unei comunități culturale dar inaccesibilă alteia, ceea ce explică particularismul național sau regional al comicului, precum și perimarea rapidă a umorului ad hominem). Considerăm că esența glumei constă în dedublarea sa dialogică: la nivelul enunțării există doi actori complici: A1, emițătorul, dotat cu "savoir" (lingvistic, retoric și enciclopedic) și "faire croire
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
religios, ci mai degrabă un loc al pluralismelor, unde se pot întâlni și influența reciproc opiniile, prin dialog liber. Noțiunea opusă Republicii de către partizanii legii interdicției este comunitarismul (o contravaloare care ia un sens peiorativ în discuții). Republica laică respinge particularismele. Tradiția iacobină franceză preconizează o putere centrală, care administrează un teritoriu uniform, de la Dunkerque la Marsilia. Dincolo de comunitarism se profilează grupuri intermediare de tot felul, în special etnice, care își afișează identitatea, își revendică drepturile, nesocotind dispozițiile bine puse la
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și tuturor colectivităților. Ca atare, limbajul animal este universal și ca manifestare, ca limbă, și, prin aceasta, este un fenomen biologic stereotip, fără istorie, în vreme ce limbajul uman se manifestă diferențiat de la o comunitate la alta, prin limbi diferite, impregnîndu-se de particularismul și de viața istorică a comunității. Numeroase alte diferențe, cantitative și calitative, fac aproape imposibilă raportarea limbajului animal la cel uman, eventualele similitudini dintre ele fiind numai produsul întîmplării. În unele cazuri, cuvîntul limbaj este folosit ca sinonim al lui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o corespondență între nivelele de existență și de manifestare ale facultății limbajului și cele ale facultății gîndirii. Dar, în vreme ce manifestarea limbajului prin limbă presupune particularizare, limbile fiind diferite una de alta, iar concretizarea limbii în vorbire înseamnă o accentuare a particularismului, despre gîndire se crede că este cvasiuniversală, indiferent de nivelul care este avut în vedere. Această concepere a gîndirii este consecința reducerii ei la mecanismele formale, la ceea ce studiază logica formală, ca și cum formele nu ar avea și un conținut ce
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbajul (specializat) care se aplică unui domeniu cognitiv nu poate exista decît ca parte integrantă a unei limbi cu funcționare și aplicare generală, care îi determină multe dintre aptitudinile de a imprima cunoașterii domeniului respectiv o tentă particulară. Reflexul acestui particularism în interiorul discursului (textului) filozofic se află sub dominanța substantivului, adică a elementului de limbă implicat cel mai mult în nominație și, în același timp, cel mai intens marcat de aspectele cognitiv (cunoașterea obiectelor) și emotiv (reflectarea propriilor trăiri și atitudini
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unei astfel de adaptări este considerat util. Aceasta înseamnă că suspendarea alterității de către creator (în favoarea comuniunii mai adecvate cu obiectul) solicită receptorului suspendarea pasivității în tentativa perceperii acestei comuniuni. Această tentativă a recuperării individualității (care se manifestă uneori prin tr-un particularism foarte accentuat) pe terenul socialului poate genera însă interpretări multiple ale aceluiași text, fiindcă acest social este alcătuit din alte individualități, marcate la rîndul lor de atitudini și de tendințe variate, ce valorifică într-un mod sau altul valențele creației
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
uzînd de aspectul denotativ al limbii. Spre deosebire de știință însă, denotația, relația cu obiectul denumit, vizează acest antropocosmos particular ce se propune ca un echivalent al antropocosmosului general, și, de aceea, textul filozofic se prezintă și el ca fiind marcat de particularism, iar nu ca fiind nesemnificativ marcat, cum se întîmplă în cazul științei. Cel care alcătuiește o operă filozofică poate opta pentru o utilizare mai extinsă sau mai restrînsă a elementelor lingvistice purtătoare de specific (național) sau neutre din acest punct
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbă ar trebui să aibă, măcar în parte, și anume, în elementele care au alcătuit-o din timpurile cele mai vechi (de la începuri) aspecte care să nu concorde și să nu interfereze cu ceea ce au alte limbi. Această premisă a particularismului a putut genera interesul de a-l descoperi și de a-l prezenta ca filozofie interioară a limbii și ca filozofie ce distinge o limbă de alte idiomuri. Printr-o astfel de între-prindere, foarte tentantă cînd contactul cu spiritul științific
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vie, Editura Univers, București, 1984. 340 O altă realitate, dar de altă natură, construiește și metaforicul poetic, însă fără a avea puncte comune cu realitatea construită filozofic. 341 Vezi G. Ibrăileanu, op. cit., vol. I, p. 322-323. 342 Fără îndoială, subiectivismul, particularismul, adică manifestarea marcată individual, nu trebuie asimilate neobișnuitului, ciudățeniei, fiindcă nici ideile stranii nu pot crea filozofie și nici imaginile stranii nu pot crea poezie (și artă, în general), deși semidocții și dezaxații tind să le omologheze ca atare, pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
jocurilor, a spectacolelor, a muzicii se răspândește în toate mediile. Inegalitățile economice se adâncesc, aspirațiile consumeriste se nivelează; practicile sociale sunt divergente, dar sistemul de referință este identic. Dacă orânduirea socială întreține clivajele, universul simbolic al normelor este omogen. Vechile particularisme de clasă și închiderea indivizilor în grupul social de origine sunt în declin. Eterogenitatea socială sare în ochi, dar, din punct de vedere cultural, nimic nu încurajează reproducerea ei, căci fiecare și-a câștigat dreptul la superfluu, la consum, la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu fie bine primită de fundamentaliștii vreunei religii, cartea de față Își va afla mîngîiere la gîndul că o vor Întîmpina cu bunăvoință oamenii devotați ecumenismului și, În mod sigur, cei care observă posibilele consecințe ale valului, poate inevitabil, de particularisme locale ce bîntuie lumea de astăzi. Practicat de cine nu trebuie și unde nu trebuie, un asemenea joc poate pune serios În pericol două dintre cele mai nobile cuceriri la care au ajuns gîndirea și societatea occidentală: că libertatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
structurat pe orizontală, valorizând creativitatea și ieșirea din șablon, în timp ce individualismul din Suedia și Norvegia e structurat pe verticală, valorizând egalitatea membrilor societății. O modalitate diferită de conceptualizare a acestei dimensiuni a fost propusă de Gudykunst și Ting-Toomey (1988): universalism/particularism; membrii culturilor universaliste tind să aplice aceleași standarde de evaluare și interpretare în relație cu toți membrii societății, în timp ce membrii culturilor particulariste tind să-și adapteze standardele de evaluare și interpretare în funcție de situațiile concrete de interacțiune. O dimensiune identificată de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]