94 matches
-
de-al doilea reprezintă simultan o raportare de loialitate la propriul grup, și o raportare negativă la cele diferite, comparabile. Distincția dintre naționalismul identitar și cel de segregare este concordantă cu cea dintre „naționalismul universalist” și „naționalismul particularist”: „Acest naționalism particularist se află în aceeași relație cu naționalismul universalist, ca egoismul cu individualismul - egoismul fiind urmărirea propriilor interese, fără a ține seama de interesele altora, iar individualismul fiind doctrina conform căreia este legitim să-ți urmărești propriile interese în aceleași condiții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
societății. O modalitate diferită de conceptualizare a acestei dimensiuni a fost propusă de Gudykunst și Ting-Toomey (1988): universalism/particularism; membrii culturilor universaliste tind să aplice aceleași standarde de evaluare și interpretare în relație cu toți membrii societății, în timp ce membrii culturilor particulariste tind să-și adapteze standardele de evaluare și interpretare în funcție de situațiile concrete de interacțiune. O dimensiune identificată de Trompenaars (1993) completează dimensiunea prezentată de Hofstede, și anume: statut conferit (engl. Ascription) vs statut obținut (engl. achievement). În prima categorie intră
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
îl reprezintă aristocrațiile din Vechiul Regim, în cadrul cărora numai filiația garanta accesul legitim la funcțiile asigurate de membrii generației anterioare ca și la privilegiile respective. Criteriile de ordin religios, politic sau ideologic dau loc unor proceduri de selecție de tip particularist, care obstrucționează, uneori fățiș, recurgerea la alte criterii de apreciere. Luarea în considerație prioritară a nivelului de competență sau de performanță antrenează instalarea unor mecanisme de evaluare a meritului cu ambiții universaliste. În zilele noastre, în cadrul societăților moderne diversificate, există
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
liderii orientați spre conflict se consideră reprezentanții și apărătorii unor grupuri defavorizate vreme îndelungată și ale căror interese trebuie să aibă prioritate asupra altora. Dimpotrivă, liderii care cultivă o concepție armonioasă asupra realității sociale tind să creadă că orice revendicare particularistă aduce prejudicii cauzei pe care ei o consideră ca interes general, dar care, deseori, este doar în interesul unor grupuri multă vreme dominante, care tind să universalizeze (cel mai adesea, cu bună credință) concepțiile lor și propriile interese. Se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în ficțiunea televizată, ca și în jocurile de roluri pe Internet. În toate acestea, morala universală are o mică influență. De unde neliniștea elitelor, care nu mai știu pe unde să scoată cămașa. Dar putem vedea în acțiune o "deontologie" specifică. Particularistă. Localistă. Deontologie imorală care uneori nu se mai recunoaște în unidimensionalitatea sensului Istoriei, dar care privilegiază mai degrabă pluralismul relianței, și asta în cele două sensuri ale termenului: suntem legați de ceilalți, de natura înconjurătoare, avem încredere în ceilalți membri
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Republica Federală, sperau, cu sprijinul majorității clerului catolic, să reconstituie vechiul Partid Popular Bavarez. CSU a fost fondat oficial în ianuarie 1946, dar alegerea la președinție a lui Hundhammer a fost o înfrîngere pentru Müller și o victorie pentru curentele particulariste. Partidul trebuia să fie, în principal, catolic și sensibil la reluarea temelor clasice ale catolicismului social, de la corporație la federalism. Această construcție fărîmițată și progresivă a CDU-ului în zonele de ocupație aliate 3 este importantă pentru a înțelege particularitățile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
coaliții cu scopuri distributive mărește complexitatea reglementării, rolul statului și complexitatea colaborărilor, și modifică direcția de evoluție socială" [Olson 1984, 110-111] Întrucît nu se întrevăd soluții simple și univoce la problema rigidității sociale ridicate atît de grupurile mici, coezive și particulariste, cît și de către coalițiile distributive mari și eterogene, e clar că, din felul în care pune problema Olson, reiese necesitatea de a acționa asupra rigidității sociale și de a diviza coalițiile distributive excesiv de ample. Atît în cazul SUA, cît și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
pe acelea referitoare la sărăcie: să scoatem preoția din evidența unui serviciu burghez, pe care i-o atribuie lumea. Să ne încredem în Providența divină. 7) Sentire cum Ecclesia Catholica - și să-i trăim catolicitatea, dezlegându-ne de orice prejudecată particularistă și nu numai, ba chiar slujind pentru cauza sufletelor și a binelui, despuiați de orice spirit al închiderilor egoiste, în contrast cu marea poruncă a unității sufletelor și ale inimilor pe care Domnul ne-o cere. 8) Să promovăm fraternitatea dintre popoare
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lăcătușului polonez, ale țiganului criminal și violator, ale prostituatei ieftine. Însă, la nivel normativ, așteptările mele au fost mai degrabă infirmate. Moștenirea comunistă s-a dovedit a fi foarte puternică în ceea ce privește slăbiciunea statului de drept. O societate bazată pe legături particulariste a fost creată de contradicțiile regimului comunist și a inabilității sale de a performa pe măsura principiilor proclamate ale egalității. În consecință, caracterul patrimonial al instituțiilor de stat și practicile corupte ale funcționarilor publici și ale clasei politice sunt încă
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
fără limitetc "Consumul fără limite" Înclinația spre achiziționarea de mărfuri noi nu are nimic spontan în sine. Pentru a se ajunge la consumatorul modern a trebuit ca, în cursul fazelor I și II, oamenii să fie scoși din rutina normelor particulariste și locale, pofta de cheltuieli să fie deculpabilizată, morala economisirii să fie devalorizată, produsele curente să fie depreciate, au trebuit inculcate noi moduri de trai, lichidându-se habitudinile sociale care opuneau rezistență consumului de piață. Lumea consumului de masă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
masele cu exigențele societății de consum pe cale de a se naște, difuzând un nou mod de viață, centrat pe achiziția de produse de piață. A-i face pe oameni să renunțe la cutume străvechi, la stilurile de viață rurale și particulariste, a spulbera vechi prejudecăți - miza este aceea de a educa masele în spiritul cheltuielilor consumatoriste, de a omogeniza mentalitățile și practicile, de a raționaliza gusturile și atitudinile. Provocând dorința de consum, deculpabilizând gustul de a cheltui, publicitatea are ambiția de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de dimensiunile identitare și comunitare (Ziua Mondială a Tineretului, sărbătorile religioase locale, Gay Pride) ilustrează noua supremație a dinamicii de individualizare, în asemenea măsură funcționează ele în conformitate cu o logică a participării opționale, a preocupării pentru „dezvoltarea personală” și a recunoașterii particulariste. Acum, participarea la adunările festive ține de un deziderat, de o opțiune individuală, de un act de adeziune liberă. Odată cu societatea hipermodernă se impune și sărbătoarea dezinstituționalizată și emoțională bazată pe principiul individului legislator al propriei vieți. Pe fondul debranșării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
întemeiate, nu pe apartenență, ci pe discursul referitor la drepturile umane. Cetățenia ca rezultat al participării la governance constituie și începutul sfârșitului semanticii universaliste: cetățenia europeană este fondată pe termeni universali, dar înrădăcinați într-un context instituțional în mod necesar particularist (Closa, 1998, p. 181). Dat fiind că identitatea politică a Uniunii Europene nu izvorăște dintr-un proces de formare a identității culturale înrădăcinate într-un anumit teritoriu, cum a fost cazul statului național modern, leadership-ul european prospectează un proces de
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
multă responsabilitate și transparență în procesul politic e greu de îndeplinit. Dacă oficialii locali vin mai des în contact cu cetățenii, asta nu înseamnă neapărat că le vor reprezenta mai bine interesele, cum se argumentează de regulă. Dimpotrivă, în medii particulariste, sau acolo unde predomină un proces defectuos de luare a deciziei publice se încurajează de fapt și mai tare personalizarea interacțiunii și se pot reduce profesionalismul și neutralitatea serviciilor publice<footnote Tanzi, V. (1995), “Fiscal Federalism and Decentralization: A Review
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
general. Prud’homme<footnote Prud’homme, R. (1994), “On the Dangers of Decentralization”, World Bank Policy Research Paper, No. 1252, p. 5. footnote> enumeră câteva motive pentru care așa ceva se întâmplă: crește influența grupurilor locale de interese, care în societăți particulariste controlează în mare măsură viața publică locală; gradul sporit de influențare a vieții politice de elita locală în comunități tradiționale, inclusiv a prezenței la vot și a rezultatelor acestuia, susțin această idee; se constată empiric faptul că aleșii locali tind
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
domniei lui Asan Borilă (1207-1218), nepotul său, statul de la Târnovo a continuat să fie sprijinit de cumanii din nordul Dunării, dar a cunoscut un regres. Urmașii n-aveau personalitatea lui Kaloian. În acești ani, după 1207, s-au accentuat tendințele particulariste ale marilor feudali bulgari și români, susținuți de forțe politice externe. La slăbirea statului Asăneștilor au contribuit și măsurile de persecuție ale lui Borilă împotriva bogomililor. În același timp, după moartea lui Ioniță, se constată o reducere a rolului elementului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar nu ca practicieni sociali [Turner & Turner, 1990]. Sociologia că art? social? CHEYSSON Emile (1836-1910): Oeuvres Choisies (1911) DEMOLINS, Edmound (1852-1907): A quoi tient la superiorit� des Anglo-Saxons? (1897); L'Education nouvelle (1898) TOURVILLE Henri de (1842-1903): Histoire de la famille particulariste (1897-1903); Pr�cîș de philosophie fondamentale d'apres la m�thode d'observation (1928) � postum DE GREEF Guillaume (1842-1924): Introduction a la sociologie (1886-1889); Structure g�n�rale des soci�ț�s (1908) WAXWEILER Emile (1867-1916): Esquisse d'une sociologie
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
i �n jurul unui lider charismatic ?i a unor apostoli. Prima s-a r?sp�ndit pe larg gra?ie re?elelor de informa?ie variate, personale ?i impersonale, de care dispuneau sociologii; a doua a dezvoltat coduri de comunicare particulariste care au avut ca efect restr�ngerea ei doar la cercul celor ini?ia?i. Totu?i, ambele au �n comun o hipertrofiere a metodei �n dăuna unei teorii veritabile. Prima a dus la neglijarea unor importante domenii de investiga
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
pe bună dreptate, de Simion Mehedinți "un alt compromis cu doctrina lui Iisus". Plecând de la principiul libertății (influență veche protestantă), protestantul afirmă o autonomie împinsă uneori până aproape de anarhie. În locul imperialismului papal, cu centrul la Roma, el este individualist și particularist. Posesorul legitim al Bibliei se poate considera pe sine ca unitate de măsură a întregului creștinism, după ideile partizanilor Reformei. Antiteza e una evidentă: pe când catolicismul e politic, în sensul cel mai larg al cuvântului, protestantismul este a-politic și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Marx, cât și Kant împărtășesc "dorința pentru o societate universală a indivizilor liberi, un imperiu universal al scopurilor". Amândoi sunt puternic atașați de temele Iluminismului, cum sunt libertatea și universalismul, și amândoi au lansat critici puternice împotriva formelor de viață particulariste, cu intenția de a extinde comunitatea morală și politică. Pentru a încheia această parte a capitolului, vom spune că teoria critică internațională susține acordarea unei atenții sporite relațiilor dintre cunoaștere și interese. Una dintre principalele contribuții ale teoriei critice internaționale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
rezolvată în favoarea cetățenilor sau, mai precis, în favoarea membrilor unui anumit stat suveran. Chiar dacă cei mai mulți gânditori moderni au recunoscut că anumite drepturi universale ar trebui să se extindă la toți membrii comunității umane, acestea erau mereu reziduale și secundare în raport cu cele particulariste. Men and Citizens este, printre altele, o scriere de recuperare. Ea caută să recupereze o filozofie politică bazată pe raționarea etică universală care a fost marginalizată progresiv în secolul al XX-lea, în special odată cu începutul Războiului Rece și hegemonia
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cetățeni, indivizii se transformă în mod necesar în inamici ai restului umanității; și de cea a lui Marx, care a văzut în statul modern o contradicție între interesele generale și cele private. Ideea centrală exprimată aici este că asocierile politice particulariste duc la înstrăinare intersocietală, la posibilitatea continuă a războiului și a excluderii sociale. Acest tip de argument subîntinde reflecția mai multor gânditori iluminiști ai secolului al XVIII-lea, cum ar fi, printre alții, Montesquieu, Rousseau, Paine și Kant, pentru care
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
evoluției înspre forme mai cosmopolite de guvernare. Din acest punct de vedere, dimensiunea praxiologică închide cercul cu dimensiunea normativă, adâncind critica particularismului statului modern. Trebuie însă să observăm o mică revizuire a acestei critici. Statele moderne sunt nu doar prea particulariste pentru gustul lui Linklater, ci și prea universaliste (Linklater 1998: 27). Aici, el își rafinează critica timpurie a particularismului, recunoscând argumentele feministe și postmoderniste conform cărora universalismul riscă să ignore sau să reprime grupuri marginalizate sau vulnerabile, dacă nu respectă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
interdicția de a căra ceva în afara casei în ziua de Sabat). Luni de zile, am putut urmări cele mai captivante polemici, cu argumente pro și contra dintre cele mai astuțioase, mergând de la statul neutru până la toleranță, de la impunerea unor valori particulariste într-o localitate multiculturală până la Primul Amendament etc. Iată cum „preferințele” cele mai imateriale (în fond, se putea renunța până și la cablu, important era principiul) au consecințe dintre cele mai tangibile. 21. Cazul Braziliei este de un tragicomic foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sensul în "popor unic" (Greenfeld, 1992, p. 8). Acest ultim sens herderian, al națiunii ca expresie a unicității ireductibile a unei culturi posedată de un Volkgeist, a fost diseminat în spațiul central și sud-est european, generând frecventele forme de naționalisme particulariste bazate pe ideile purității etnice și omogenității cultural-lingvistice. Schematic, "tiparul zigzagat al schimbării semantice" (Greenfeld, 1992, p. 5) poate fi reprezentat grafic astfel: Figura 1. Permutațiile semantice ale conceptului de "națiune" Sursa: adaptare după L. Greenfeld (1992, p. 9) Primele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]