65 matches
-
fac parte din aceeași familie de spirit modern și își propun, alături de alți tineri poeți: Mihail Crama, C.T. Lituon, Radu Teculescu, să abordeze aproximativ același perimetru tematic vagabondajul geografic, orașul tentacular, mirajul medievalismului, al nopții, al lunii"), apreciind că nota particularizantă a autorului Izobarelor ar consta însă în preferința pentru prozodia tradițională: "Scrise în strofe aproape clasice, cu ritm și rimă, poeziile lui Mircea Popovici se deosebesc de cele ale congenerilor săi, care preferau versul alb, prin această muzicalitate formală". Mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
teorii (generalizare analitică), nu de a enumera frecvențe (generalizare statistică). Or, după cum precizează trei cercetători de renume În studiul lor pe un singur caz, efectuat cu mulți ani În urmă, obiectivul este de a face o analiză „generalizatoare”, nu una „particularizantă” (Lipset, Trow și Coleman, 1956, pp. 419-420). A treia obiecție adusă studiilor de caz se referă la faptul că durează prea mult și că au drept rezultat documente voluminoase și nedigerabile. Această critică este Îndreptățită, dat fiind modul În care
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
fi primit-o-n pat,/ și-ar fi nuntit-o orice om bogat.”907 Remarcăm comparațiile cu elemente din cadrul natural sau din viața cotidiană, simpliste în felul lor, amintind de creațiile orale, dar denotând pasiunea autorului englez pentru amănuntul semnificativ, particularizant, cu toate acestea inovatoare, prin multitudinea lor, pentru epoca în care se redactează opera. Portretul făcut personajului feminin, în această povestire, este cel mai lung și mai reușit din punct de vedere stilistic, dând impresia unei vitalități extraordinare și a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
precum este analogia 299. Implicat în structurarea și în manifestarea conștiinței lingvistice și participant la conturarea bazei psihologice -considerată, în sens larg, atît ca formă de existență a limbii, cît și ca principiu de schimbare al ei− , psihicul, ca trăsătură particularizantă a unei comunități, se relevă ca avînd raporturi diverse cu limba, căreia, de obicei, îi atribuie anumite trăsături și îi orientează direcțiile de evoluție. Limbă și realitate Din credința că se raportează la realitate și că poate comunica despre realitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
evident reflectate la Malebranche. S-ar părea, din cele prezentate, că fiecare dintre relațiile stabilite între trăsăturile limbilor și modalitățile de filozofare își are o anumită întemeiere, dacă se admite că un sistem filozofic nu se raportează la toate trăsăturile particularizante ale unei limbi, ci numai la o parte sau numai la una dintre ele. În acest caz, fiind în posibilitatea de a valorifica una sau alta dintre caracteristicile limbii, modalitatea de filozofare se poate diversifica destul de mult pînă la a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
filozofiei realizate într-un spațiu lingvistic nu trebuie respinsă, ea nu trebuie nici absolutizată în sensul unei totale imposibilități a trecerii dintr-un spațiu lingvistic în altul cu același mod de filozofare. De altfel, universaliile lingvistice, ce depășesc arealul aspectelor particularizante, ar asigura în orice împrejurări un nucleu al posibilităților de corespondență și de comunicare între diferite spații, deschi-zîndu-se unul către celălalt. Pe de altă parte, înainte de a fi o construcție lingvistică, opera filozofică este o construcție ideatică, un produs al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
structura discursului (textului) filozofic. Este evident că subiectivitatea discursului filozofic este total diferită de cea a discursului beletristic, unde se valorifică posibilitățile conotative ale limbii, deși, uneori, îndeosebi la marii scriitori, se poate uza și aici de structurile de idei particularizante. Discursul filozofic, forma de particularizare a limbajului filozofic, este determinat în mod hotărîtor de lumea analizată. În filozofie, cosmosul nu este realitatea, ci o anumită viziune despre realitate, un antropocosmos singularizat, ca în artă, dar construit și exprimat altfel, cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
traduse) cu conținut filozofic, el ar fi urmărit asigurarea unui aspect total diferit al textelor filozofice în raport cu cele literare, dar fiindcă nu a urmărit acest lucru, prin folosirea cuvintelor vechi −cu semantism bogat și sugestive−, textul filozofic eminescian oferă aspecte particularizante din acest punct de vedere. Prin preferarea cuvintelor indigene în locul împrumuturilor neologice "reci" și inexpresive sau în paralel cu acestea, se produce o atenuare a granițelor care delimitează stilurile, fie printr-o extindere funcțională a cuvintelor vechi, fie prin atribuirea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ar fi stabilirea unei relații între minte și smintire). Strădania sa de a legitima un presupus "sentiment românesc al ființei" se concretizează prin reconstrucții ale unor cu-vinte (precum întru, rost, sinea etc.) sau prin supraevaluarea, din perspectiva identificării unor trăsături particularizante, a unor forme gramaticale (cum ar fi infinitivele lungi, variantele de viitor sau derivarea unor verbe de la substantive). Dar, atît cuvintele, cît și formele gramaticale respective sînt scoase atît din contextul secvențelor vorbirii, cît și din structura claselor și categoriilor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
anumită funcție în context. NOTĂ. În literatura de specialitate 40, unitatea lexicală superioară (ca structură) cuvântului este denumită prin termeni diferiți: expresie, frazeologism, îmbinare (stabilă/ uzuală) de cuvinte, idiotism, locuțiune, sinapsă etc. Unii dintre acești termeni trimit către anumite contexte particularizante; de exemplu, se consideră idiotisme expresiile specifice unei anumite limbi (vezi, de exemplu, rom. roșu ca racul vs. fr. rouge comme une pivoine, "roșu ca un bujor"); îmbinările stabile de cuvinte 41 (a-și da seama) se opun celor care
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
între sens literal (fundamental) și sens figurat (contextual), între semnificația convențională și semnificația locutorului (P. Grice). Contextual, sensul literal și semnificația convențională, ce țin de lexic sau de limba ca sistem static, pot fi actualizate în discurs într-un mod particularizant, cu sensuri adiționale (contextuale) și semnificații proprii locutorului, intenționale. Acest fapt ne impune contextualizarea sau analiza contextuală a intervențiilor discursive, pentru a determina sensul și referința intenționate de locutor, depășind astfel „intenția lectorului” și „intenția operei”. Astfel, funcție de context, rostind
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
oglindă unică, proprie, personală, iar prin dinamica asemănării fiecare persoană tinde să se împlinească drept o variantă unică a universalului. Toată tematica purității și a purificării inimii se leagă de această realizare. A-ți curăți inima de lanțurile de gînduri particularizante, posesive (logismoi), a obține o inimă nedezbinată revine la a oferi chipului divin, Unu, propria ta oglindă : limpede, fidelă, unificată și unică. Pentru Berdiaev, ca și pentru Platon sau Philon din Alexandria, omul moral este cel care își conduce destinul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în De visione Dei, capitolul IV, Cusanus vorbește despre tentația umanului de a inversa în mod nelegitim raportul dintre cele două priviri. El avertizează împotriva tentației de a reduce privirea divină atotdirecționată la acea privire umană orientată spre Unitate, dar particularizantă și exclusivistă. Experimentul propus călugărilor de la Tegernsee e menit să dinamiteze această reducție a absolutului la o perspectivă particulară ; e menit să trezească, în fiecare privitor, conștiința că Privirea absolută acoperă, simultan, toate perspectivele, dar e, în sine, dincolo de perspectivă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
alanilor, este de presupus că acest proces i-a implicat, într-o primă etapă, pe descendenții massageților, pe sciții asiatici - dahaii est-caspieni - și respectiv pe sacii dintre Oxus și Iaxarte, populații nord-iraniene înrudite cu sarmații, dar cu anumite pregnanțe central-asiatice particularizante în raport cu aceștia. Posibila încorporare ulterioară, în decursul avansării spre vest, a unei mari părți a aorșilor și a altor ramuri sarmatice răsăritene, a accentuat elementele de înrudire între sarmați și alani, îndreptățind pentru o anumită etapă istorică formula terminologică generică
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
stilistică face din om o ființă înzestrată cu darul metaforic, singurul în stare, după autor, să aproximeze misterele și să cheme spiritul la creație culturală; dar creația nu dă niciodată o reprezentare integral adecvată a realității, tocmai din cauza acțiunii ei particularizante (Cenzura transcendentă). Creația culturală suferă așadar o interdicție gnoseologică, o „cenzură transcendentă”. O exercită demiurgul însuși, care - explică filosoful - a făurit lumea din emisii infime ale naturii sale atotputernice și nemărginite, „diferențialele divine”, totdeauna necomplete, fiindcă altfel ar risca să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]