3,522 matches
-
încet se coace și scade și limba" ( creierul vînează). Programul detracării e departe de un registru mistico-creștin. Precum, mai curînd, la Bacovia, angoasa ni se descoperă coborîtă la stratul primar, la originea ei confuză, emoțional-senzorială, în afara oricărui aparat explicativ. Neîndoios, partitura e a unui "final de partidă", însă pe cont propriu. În absența unei armături idealiste, apocalipsa e perfid discretă, insinuată în prozaicele ritualuri habituale aidoma unei igrasii: "plînsul fără lacrimi e la ordinea zilei/ întins pe spate îl aud cu
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
Elena Zottoviceanu Absent de patru decenii de pe scena Operei bucureștene, Falstaff își face reintrarea într-un spectacol care este o certă reușită. Nici o altă partitură verdiană nu pune în fața interpreților probleme atât de dificile scenic și muzical, care să nu poată fi rezolvate decât prin travaliu de echipă. În această capodoperă de orologerie, în care muzica traduce direct cele mai fugare nuanțe ale textului dramatic
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
dreptul din inflexiunile vorbirii); puținele intermezzi lirice înclină balanța de la râs la emoția sauvă (splendidele arioso-uri ale tinerei perechi de îndrăgostiți, "nocturna" din final). Așa cum remarca în cuvântul introductiv regizorul Cristian Mihăilescu, artiștii "trebuie să cânte ca în marile partituri verdiene, dar, în același timp, să joace ca adevărați actori shakespearieni". Acesta este pariul pe care realizatorii spectacolului l-au câștigat. În rolul incorigibilului Cavaler, Sever Barnea (în distribuția de la premieră) face o compoziție bine gândită ca prezență scenică, expresie
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
consistent pentru a da muzical o contrapondere accentelor de deriziune și reușește să domine scena. În ceea ce îl privește pe Fenton, tenorul Marian Someșan, nouă achiziție a teatrului, poate că va deveni cândva o prezență scenică, deocamdată cântă îngrijit o partitură plină de poezie. În celelalte roluri masculine - Florin Diaconescu cu profesionalism și umor; Paul Basacopol și Valentin Racoveanu - un duo echilibrat, dar jucând prea gros (mai ales în actul I). Distribuția feminină întrunește în mod fericit un cvartet tânăr, bine
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
Meg, iar Adriana Alexandru a conturat o Mrs. Quikly vicleană, cu grave bine impostate, cu inteligență muzicală și umor, dar șarjând într-o direcție care nu este a personajului. La polul opus, candida Nannetta acumulează aproape toată zestrea lirică a partiturii - Rodica Ocheșeanu a cântat puțin ezitant, dar foarte controlat, cu delicatețe în mezza-voce și în filajele fine. La pupitru, tânărul dirijor Adrian Morar a ținut în mână cu eficacitate orchestra; a lucrat minuțios ansamblurile, căci dacă Verdi a eliminat ariile
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
prea multe în ultimul timp. Nici nu eram departe de adevăr, pentru că în 1999, de pildă, Colonelul Pasăre s-a jucat în cadrul Festivalului de la Avignon, cu mare priză, prezentat de "Théâtre de la Comune d'Aubervilliers" din Paris. Fiecare personaj înseamnă partitură serioasă pentru roluri, masculine, excepționale. Apoi m-am înduioșat teribil gîndindu-mă că toată povestea absolut halucinantă din piesa aceasta tragi-comică pleacă de la un fapt real, dramatic, pe care autorul, Hristo Boicev, dramaturg și candidat la președinția Bulgariei în 1996, l-
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
deși eu aș zice mai curând după, piesa lui William Shakespeare Visul unei nopți de vară e proiectat mai cu seamă cu gândul la tineri. Regizorul Ion Sapdaru, împreună cu Mihai Pastramagiu, semnatarul decorurilor și Alina Dincă, autoarea costumelor, au supus partitura shakespeariană unui drastic proces de actualizare, dar care alunecă uneori și în chip anartistic în zona parodicului nedorit. Nu mi se pare deloc inutil să amintesc că parodie vine de la grecescul parodos, prefixul para însemnând "pe lângă", "contra", iar "ode" înseamnă
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
savant cizelate și îmbinate. Să fim totuși drepți și să admitem că ceea ce crede Hoffmann nu ne-a explicat nici chiar el însuși, în scrierile sale atît de greu, generic, de clasificat. Încă mai puțin o face Offenbach, în operaticele partituri pe care le dedică povestirilor. Așa că nu îmi rămîne decît să îmi imaginez că aș fi chiar eu Olympia și să consemnez ce (cred) crede ea. Ceea ce urmează sînt doar simple conjecturi. Iar asemănarea cu o realitate oarecare nu este
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
lăsăm, pentru moment pe Hoffmann și să ne întoarcem la Olympia. Cea care, văzînd că Hoffmann n-o ajută (deci n-o merită) și aflată încă sub puterea lui Coppelius, trebuie (la fel ca și, demult, Ahile) să își interpreteze partitura în întregime. Apoi, putem presupune că se sinucide. Sau doar se preface că se sinucide. Dar, după ce meșterul dezamăgit - pe care astfel se răzbună - o azvîrle (cu o clipă mai devreme decît prevăzuse) la gunoi, ea, îndrăgostită incurabil de poet
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
nu! Virgil Petrovici a avut ideea de a face o carte-document despre Pădurea spînzuraților (conținînd scenariul regizoral, revăzut și adnotat de Liviu Ciulei, special pentru această carte, și un montaj complex de "voci" implicate, într-un fel sau altul, în partitura filmului). Citim, pe copertă, ce scrie Liviu Ciulei despre autorul cărții: "Îi cunosc și îi apreciez seriozitatea, dăruirea și puterea de muncă și sînt convins că va face un lucru bun și cred și folositor." Ceea ce s-a întîmplat. Volumul
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
celebra arie "Ella giammai m^amo", realizând o interpretare cu greu de atins. Luis Lima, cunoscutul tenor peruan, a întruchipat un Carlos sensibil, foarte interiorizat. Din păcate, în duetul final mi s-a părut obosit, făcând eforturi de a încheia partitura în mod onest. Are însă acute sigure și o tehnică ce-l menține încă în formă. Soprana italiană Miriam Gauci, Elisabetta, impresionează printr-o voce frumos timbrată, plină de sensibilitate și acuratețe în toate registrele. Violeta Urmana a fost o
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
rămâne doar o reprezentare de sunet și lumini, fără nici un decor, cu costume eterogene și de multe ori fără bun gust. Tinerii interpreți ai rolurilor principale Norah Amsellem (Julieta) și tenorul italian Marcelo Giordani (Romeo) s-au străduit să susțină partitura muzicală, conferindu-i acea specificitate a stilului francez, din păcate, acesta pierzându-și consistența datorită propunerii regizorale. Am avut ocazia să văd și baletul La fille mal gardée al lui Ferdinand Herold-John Lanchbery, în coregrafia cunoscută a lui Frederick Ashton
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
traversare însoțește transformarea unui sunet complex într-un sunet simplu, din care rămân până la urmă doar câteva note de Schumann cântate la pian cu un deget, în timp ce pe fundal se luminează un text manuscris despre muzică având inclusă o scurtă partitură. Învăluirea sonoră a întregii expoziții, punctată de grăuntele vocii barthesiene, cald și ritmat, după înregistrări din interviuri și seminarii, realizează o muzicalitate incantatorie care plutește printre texte. Întregul corpus al lui Barthes astfel reînviat converge spre ultima dintre stațiuni - ca să
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
că muzicienii au încă nevoie de cercetare, de analiză, de istorie, precum și de cronicari muzicali educați. Mai descopăr încă fete (în ultima vreme, muzicologia pare a fi devenit o disciplină ocolită de băieți) care simt nevoia să aprofundeze contactul cu partitura sau cu viața muzicală, fără a întreba niciodată la ce le folosește. Iar studiul muzicologiei presupune câteva "obstacole", supărătoare pentru cineva care aspiră numai la o diplomă universitară în acest domeniu. Condiția esențială pentru un student la muzicologie rămâne cunoașterea
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
o tăcere destul de lungă. Spre deosebire de precedentele, aceste poeme sunt mai ancorate în istorie, Vasile Gârneț renunțând la precauția de a îndepărta cât mai mult lirismul de concretul istoric sterp și efemer. Relația poezie-istorie e crudă și, de ce nu, nedreaptă, căci „partitura suflețelului" n-are ce căuta în poezia-strigăt: „doamne, cerem o mântuire mai domestică / crimă să fie oare dacă mobilăm vidul / și strigăm furioși și nemulțumiți / oblojindu-ne complexele / să ni se întoarcă memoria / căci viitorul fuge de sub picioarele noastre / cu
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
moment de mare interes va fi desigur noua montare a "Oedip"-ului enescian în viziunea regizorului Petrika Ionesco, venit anume de la Paris, și a dirijorului Horia Andreescu; rămâne doar ca și distribuția să răspundă exigențelor vocale și dramatice ale acestei partituri intense. Și manifestările paralele care s-au bucurat de un succes deosebit în edițiile trecute - seria, acum "Beethoven by midnight", concertele din piața Festivalului, expoziții, reuniuni etc. - vor continua. Va avea loc un simpozion internațional organizat de Uniunea Compozitorilor dedicat
Perspectivele unui festival by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14205_a_15530]
-
rol Odette-Odile, și anume, artista completă și complexă care este Corina Dumitrescu, și tânara debutantă din această ultimă stagiune, Loredana Salaoru. Alături de Liliana Nică și de Oana Popescu, un alt invitat de la Viena, Adrian Cunescu, nu a putut răspunde exigențelor partiturii coregrafice din pas de trois. Cu adevărat în foarte bună formă tehnică și interpretativă au fost Vlad Toader în rolul Bufonului și ansamblul de fete-lebede din actele doi și patru. După spectacol, au primit Ordinul național Steaua României, cu grad
Evenimente din lumea dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/15051_a_16376]
-
cum se spune, cu anul nașterii, ci cu acela al morții, e momentul a socoti acum, cînd se împlinesc 80 de ani de la dispariția lui Duiliu Zamfirescu (1858-1922), în ce măsură reușește autorul Vieții la țară să spargă "pereții sarcofagului de vremi". Partitura interpretativă se dovedește astăzi extrem de generoasă în tonalități și game, de la trîmbița elogiului macedonskian la debutul său liric în Literatorul: "Fie ca o altă epocă să înceapă!", trecînd prin celebra arie gheristă a Pesimistului de la Soleni, pînă la "răzbunarea ciupercilor
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
mereu în locurile de care s-a despărțit acum mai bine de jumătate de veac, dar spre deosebire de atâția, nu vine ca să ceară, să "recupereze", ci ca să dea: nu a refuzat pe nici unul dintre cei ce i-au cerut sprijinul, oferind partituri, lecții, cursuri de măiestrie, donații în bani, recomandări la instituții muzicale prestigioase unde este cunoscută și respectată, premii pentru tineri talentați etc. împărtășind cu generozitate din experiența ei. Și ce experiență! adunată în zecile de ani când împreună cu soțul ei
Tinerețe fără bătrânețe by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15116_a_16441]
-
Ivonei să devină dominator în montare. Iar acest ceva în plus s-ar fi cuvenit adus de regizoare. Nu e deloc de neapreciat faptul că în fața constatării că Alinei Hiristea nu îi stă în putință să formuleze o atitudine față de partitură, echipa nu a dezarmat, încercând să salveze tot ceea ce mai era de salvat. Elvira Platon Rîmbu și Doru Fârte au imaginat un cuplu regal istericoid, caraghios, animat de sarcasm și ură. Șerban Borda (Principele Filip) și-a dat silința de
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
lumii în cauză („Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul crieon/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă” - Cîntec pe hîrtie), autorul Plantațiilor nu are totuși suficientă vitalitate pentru a-și susține partitura severă. Aceasta se exprimă relativ rar, într-o limpezime neagră, mărturie ce se-absoarbe pe sine: „dincolo patria mea tăcută începe;/ sporind întunericul peste toate/ rar tresaltă ajunse de furtuni/ căderi și urcări sub lacate./ În nerostită dimineață prin cenușe
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
îndrăgostelii” s-au mai risipit și a rămas consolidată o relație adînc umană și de o mare finețe profesională. Asta e foarte important. Chiar dacă pare mai puțin spectaculos și strălucitor, mai tehnic într-un fel, lucrul a dus acum la partituri actoricești extraordinare, pline de sensibilitate, de vulnerabilități, de imaginație, de măiestrii interpretative: Cornel Scripcaru (Podkolesin) - care a avut neîmpliniri în Astrov, după părerea mea, face aici un rol mare, cu fațete ale ludicului pe care eu nu le-am văzut
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
este un excelent observator al tipurilor umane. Portretele d-sale au calitatea duală a unor imagini surprinse „pe viu”, dar și pe cea a unor interpretări, așa cum una și aceeași melodie poate dobîndi aspecte diverse în funcție de timbrul vocii cîntărețului. Așa-zicînd partitura realului (ținînd de spiritul de geometrie) apare dublată de ireductibila notă individuală a memorialistului (ținînd de spiritul de finețe). Iată-l, în carne și oasele-i... literare pe Petre Țuțea: „Petre Țuțea a fost poate singurul om pe care l-
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
numai naturalețea cu care Gheorghe Pituț respectă sofisticata tehnică a sonetului, ci și polifonica, proteica, sculpturala lui muzicalitate. Ne aflăm în fața unui poet-cărturar, cu depline puteri asupra limbajului, fără complexe "în fața limbii gânditoare", țesând din concepte și metafore o nesfârșită partitură, o postmodernă glossă eminesciană ( cum bine scrie Romul Munteanu în a sa doctă prefață). Căutătorul de adevăr, la maturitate, înclină balanța în favoarea elanului etic, fără însă să renunțe de tot la acel "plaisir du texte", la virtuozitatea estetică bună conducătoare
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
datată și localizată ca tipăritură în anul 1673, la Uniev în Polonia, răspunsul este de o necesară concretețe. El stabilește, pe temeiul actului creator, relația dintre lirica noastră cultă și Psalmii lui David, cu textura lor densă de poezie. Ispititoare partitură pentru aspirația exprimării poetice a teologului cărturar, Dosoftei, personalitate eclesiastică în Moldova celei de-a doua jumătăți a secolului al XVII-lea. Ce "implică" actul hermeneutic pus în orizontul interpretării de Dan Buciumeanu? Relația, cu sentimentul unei revelații în lectură
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]