132 matches
-
pilda tatălui, să continue tradiția culturii românești în Bucovina („Eu cercai cu lira mea poetică să vorbesc limba patriei, să dezmierd acel odor scump, cum mama română mă dezmierda...”). Regele Carol I i-a conferit, în 1895, Medalia „Bene Merenti”. Parvenitismul social ori contradicția dintre generația vârstnicilor, apărători ai datinei, conducându-se după norma bunului-simț, și un tineret superficial, interesat numai de avere și de modă, sunt la S.-C. - ca la părintele său, Costache Stamati - ținta atacurilor în comedie (Parvenitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
sunt „romane țărănești”, în care se înfruntă pasiuni, într-o oarecare asemănare cu Ion de Liviu Rebreanu. Similitudinea e însă numai de subiect: erotismul și patima averii se profilează pe fundalul declinului boierimii vechi, ceea ce înlesnește ascensiunea ciocoimii și proliferarea parvenitismului. Ambele scrieri conservă unele trăsături ale sămănătorismului, au, totuși, o tentă de realism critic și, prin subiectul legat de crimă, violență și patologie, patimă și dezagregare morală, prezintă afinități cu literatura naturalistă. Diferite sunt Ruginoasa (1939), Fermecătorul Hrisoverghi (1943) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
cu șeful: "pupă-l în bot și papă-i tot, că ăl sătul nu crede ălui flămând". O adevărată victimă este Cetățeanul turmentat, naiv și cinstit, manevrat de politicieni, amețit de vorbăria goală, de șantaj, oportunism, imoralitate, venalitate, delațiune, prostie, parvenitism. Fiind șef de partid, președinte al multor comitete și comiții, Zaharia Trahanache este interesat să păstreze starea de lucruri. Numele și prenumele său sugerează bătrânețea, decrepitudinea: "tot ce are greoi și ticăit venerabilul președinte" (G. Ibrăileanu), călăuzit de formula: "ai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
scop moralizator. I.L. Caragiale creează tipologii de personaje cu trăsături negative: tipul încornoratului (Zaharia Trahanache) , tipul parvenitului și al demagogului (Nae Cațavencu), tipul prostului (Farfuridi și Brânzovenescu), tipul servilului incult (Ghiță Pristanda), iar Agamemnon Dandanache are toate aceste trăsături negative: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, ramolismentul. Personajele lui Caragiale sunt luate din viață și sunt actuale și astăzi. Ele se încadrează în următoarele tipologii umane: încornoratul (Trahanache, jupân Dumitrache, Crăcănel) ; junele-prim (Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea); cocheta adulterină (Zoe, Zița
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aceștia vor deveni, la rândul lor, incapabili să clădească o civilizație bazată pe cinste și respect. Deși hazlie, coana Chirița, neuitatul personaj al bardului de la Mircești, nu reprezintă un model pentru odraslele ei, cărora le încurajează incultura și le insuflă parvenitismul. Cele trei doamne care se ocupă de educația lui Goe (mam-mare, mamita și tanti Mița) sau doamna Popescu, mama lui Ionel, dintr-o altă celebră schiță a lui Caragiale, sunt veritabile exemple negative a ceea ce nu trebuie să devină niciodată
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
domenii, vaca blondă își permite să fie autoritară, abuzivă, îngâmfată, deși ea este ignorantă în lumea în care și-ar dori să strălucească. Bonomia ei este doar o aparență, în realitate ea fiind marcată de puseuri de mânie și incorigibil parvenitism. Ochii ei mici și aprinși sunt însemnați de grăsimea unui vid înconjurător în care se lăfăie o ignoranță durdulie. Nimic nu-i mai rău pe lumea aceasta decât prostul fudul, spunea Caragiale. Vaca blondă nu este cel mai blamabil speciment
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
internă a structurii funcționale a Securității, dar mai ales de lupta pentru putere din diversele etape ale comunismului românesc. Marius Oprea constată că omul nou nu a prins rădăcini în securistul generic: acesta a mimat a fi om nou (din parvenitism și instinct de conservare); pragmatic, securistul generic era lipsit de scrupule și, deci, adaptabil inclusiv într-un alt sistem politic decât comunismul. Tranziția românească a dovedit cu prisosință acest lucru. În decembrie 1989, după fuga lui Ceaușescu, mulți dintre securiști
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
cățelul, Toporul și pădurea, Oglindele, Vulpea liberală) trebuie raportată, de asemenea, la racilele vieții sociale și, mai ales, politice ale vremii, devenite ținte de atac pentru un observator, realist și critic, al contemporaneității. Sub scutul limbajului esopic, sunt denunțate mereu parvenitismul, demagogia, trădarea, ipocrizia, semnalmente morale ale unei epoci și societăți caracterizate de cameleonismul politic și de amestecul strident de tiranie și aparentă libertate. Observator realist în punctul de plecare, fabulistul este în fond un moralist clasic. La fel ca la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
intelectuali naționaliști din prima jumătate a veacului al XIX-lea, ieșiți la o generație sau două din lumea satului, oameni care vor milita Întreaga viață pentru ideile lor politice naționale și care nu puteau fi Învinuiți sub nici un motiv de parvenitism sau lipsă de sentimente românești, vor Încălca vechile opreliști părintești cu seninătate, ajungând, ca să spunem așa, „În pat cu dușmanul”. Ion Budai-Deleanu XE "Budai-Deleanu" se va căsători cu o armeancă, Maria de Mikolaewicze XE "de Mikolaewicze" , George Bariț XE "Bariț
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nu-i mai trebuie altăceva.” Comicul de caracter reliefează defecte generalumane pe care le sancționează prin râs. Prezent în creațiile literare din diferite epoci, comicul de caracter este dominant în clasicism. Vicii cracteristice oamenilor din toate timpurile, ca avariția, ipocrizia, parvenitismul, semidoctismul, îngâmfarea, nedreptatea, sunt denunțate în comediile lui Moliere ( Avarul, Tartuffe, Burghezul gentilom), în fabulele lui La Fontaine ( Lupul și mielul, Lupul și câinele) și Grigore Alexandrescu (Boul și vițelul, Câinele și cățelul). Cele mai frecvente modalități de manifestare a
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Ioan Ioanid, Viorel Gheorghiță, Marcel Petrișor. Nevoia de a înțelege violența dezbinării unui popor și perfidia josnică a restaurației a depășit ambiția unei ascensiuni liniare pe scara meritelor școlare. Orice explozie a interiorității care putea oferi o alternativă la retorica parvenitismului - obsesia timpurie, inculcată chiar din gimnaziu și liceu, legată de strălucirea propriului curriculum vitae - mi se părea o binecuvântare. Plăcerea de a contesta prin gesturi contrastante - care includ „Apelul către lichele” de Gabriel Liiceanu, concertele heavy metal, trocul Bach contra
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lupta comuniștilor pentru preluarea puterii după 1944, iar Romanul unei zile mari (1979) reconstituie evenimentele din august 1944. Transformarea conștiinței individului în procesul construirii societății socialiste este teza romanului Viața particulară a lui Constant Hagiu (1967), personajul central evoluând de la parvenitismul de tip Rastignac sau Julien Sorel la integrarea „sinceră și entuziastă” în activitatea de partid dedicată industrializării socialiste. Figura vajnicului activist de partid este zugrăvită în romanul Patriarhii (1979). Nu lipsesc nici evenimentele din procesul colectivizării agriculturii și al confruntării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
două: Prima - după 1989, „partidele istorice” se dovedesc de o șubrezenie aiuritoare. Doctrinele lor par un mister sau literă moartă pentru prea mulți dintre membrii acestor formațiuni. Pe un asemenea fond, poziționările inadecvate se înmulțesc, liderii tembeli dau în floare, parvenitismul și clientelismul politic devin regula și nu excepția. A doua - oameni bine intenționați, sufocați de incoerența propriilor formațiuni politice, caută un loc unde să-și poată pune în valoare potențialul politic și expertiza profesională. Cum opțiunile sunt limitate, ei nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
procese cu RAAPPS-ul. Îmi amintesc o discuție pe care am avut-o cu el, care nu e un om lipsit de calități : „Nu o să ajungi niciodată preșe‑ dintele României, câtă vreme stai în vilă RAAPPS ! Ăsta este exact simbolul parvenitismului noilor vremuri“. - i-am spus. Lumea nu vrea așa ceva. Dar mulți de-asta vin în politică, pentru asemenea privilegii ceaușiste. Niciodată nu s-a putut regla cum trebuie această situație cu chiriașii, pentru că majoritatea celor care trebuiau să o regleze
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
organică și mediul "mlăștinos și bolnav"". Cazul acestor firi catilinare surprinde forța lui Eminescu de a impune atenției "oprobiul" față de "o dimensiune a umanului captivă interesului imediat politic". Eminescu surprinde "demonia unor personaje pe fundalul social-istoric, ori pehlivănia și viclenia, parvenitismul, vanitatea și adaptarea unor temperatori caragialieni". Nu ne vom opri asupra tipologiei temperatorilor caragialieni, despre care va trebui să vorbim atunci când vom avea în vedere abordarea operei caragialiene de către Ion Derșidan. În capitolul Repere ale operelor, profesorul de la Oradea reia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
alt palier al creației. Capodoperă e Război și Pace, capodoperă și Cei trei mușchetari, fiecare în felul ei. (În ce mă privește, consider disprețuirea Celor trei mușchetari și în genere a lui Dumas-tatăl ca un test negativ, un semn de parvenitism cultural, mai pe șleau : de incultură.) Cu toate diferențele de nivel, capodoperele au între ele un regim de egalitate, ca între suverani : rege era și regele Franței, rege și „le roi d’Yvetot”. De ce ar fi „simplu vals” valsul în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care își clamează credința în spațiul public. Gigi Becali este varianta caricaturală, Dan Puric - cea fină, intelectuală. De altfel, la un moment dat, cei doi au defilat umăr la umăr. În cazul actorului, nu știu cât este dorință de căpătuială sau de parvenitism politic, deși în mediile legionare se vorbește că ar fi un bun conducător al Mișcării, unul care ar putea so resusciteze. Cert este că lui Dan Puric, profetul neamului invitat la televizor la fiecare Paște și Crăciun de către Robert Turcescu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
la aspectele rizibile ale vieții de fiecare zi și gata să le surprindă semnificațiile sociale. Anecdota ascunde o cunoaștere excelentă a slăbiciunilor umane, aparențele sunt date la o parte pentru a se releva fondul cu mijloacele umorului simplu, accesibil. Meschinăria, parvenitismul, patriotismul afișat cu ostentație și cu gândul la viitoarele recompense, găunoșenia discursurilor parlamentare nesfârșite, corupția și duplicitatea gazetarilor, superficialitatea omului de pe stradă (viitorul Mitică), perpetuu și complet avizat în orice „chestie”, sunt tot atâtea teme ale literaturii din gazeta lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
familiei bănățene Mocioni. În consecință, P. combate politica activistă și pe reprezentanții ei din Banat, precum și excesele administrației dualiste, dar, prin pana, uneori inspirată, a lui Iulian Grozescu, satira capătă un sens mai general. Schițele, anecdotele, versurile satirice critică politicianismul, parvenitismul. Hazul nu lipsește, deși referirile frecvente la evenimente nesemnificative, cu răsunet local, fac astăzi textele mai greu de înțeles. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289020_a_290349]
-
slujnicuțelor, a te lăsa servit cu o ciocoiască nesimțire, a chema la ordin pe toată lumea și a vorbi „radical“, plimbând prin gură „gingășii“ șugubețe, menite să seducă asistența. În realitate, nu reușesc aproape niciodată să-și camufleze trivialitatea de fond, parvenitismul, instinctele primare. S-ar putea salva prin discreție și cumsecădenie. Dar asta li se pare o slăbiciune, un moft. Preferă încruntătura de vătaf sau bășcălia discreționară. Banii aduc, cred, cum spuneam la început, fericirea. Un fel de fericire. Cea râvnită
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
educația minimală a „pacienților“. Câteva maladii ar trebui tratate la nivel național. Îmi vin în minte, cu titlu de mostră, două asemenea maladii. Prima este înlocuirea unor cuvinte „normale“, consacrate, îndestulătoare semantic, prin termeni prețioși, țanțoși, simptome ale unui anumit parvenitism cultural. A spune „a viziona“ în loc de „a vedea“ sau „a lectura“ în loc de „a citi“ e o afectare inutilă. Nu spui nimic în plus. Spui doar că ești băiat „fin“ (sau fată „fină“), că iei fandoseala lexicală drept inteligență, că ți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ucide fata care urma să-i fie soție și pe iubitul acesteia, lăsând orfană o fetiță, marcată iremediabil de aceste întâmplări și incapabilă să se integreze social la maturitate. În Trubendal (1946) apar doar sporadic secvențe în care sunt satirizate parvenitismul, ponderea fiind deținută de analiza unui caz de alienare prin preocuparea excesivă pentru artele plastice, întruchipat de Anton van Trubendal, un proprietar al unui muzeu de pictură. Devenit vulnerabil în relațiile cu ceilalți, apăsat și de o ereditate cam tenebroasă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
nu își pot depăși condiția umilă. Stan, modest slujbaș, trăiește drama dedublării: aspiră să urce pe scara socială și politică, dar eforturile lui, imaginare, sunt zadarnice, aruncându-l iar în mizerie și mediocritate. Romanul încerca să fie o satiră a parvenitismului, situațiile strident alegorice proiectându-l însă în neverosimil. Cu Horoscop (1932) P. începe să exploreze mediul cartierelor evreiești, care va constitui universul specific al prozei sale, văzut dintr-o perspectivă originală, fără termen de comparație în literatura română, cu toate că același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
În schimb prozatorul, în permanentă ebuliție, scrie continuu, enorm, romane îndeosebi, numeroase și de circulație. Acestea au fost primite contradictoriu, amendate chiar ca producte ale unei inteligențe rele, cu voluptăți distructive și pornire spre lubric, ori clasate ca forme de parvenitism literar. S-a mai observat că aerul de bric-à-brac, juxtapunerea unor tehnici de proveniență diversă ar fi reflectat ba o atitudine estetică (la care trimite și articolul Descompunerea unui gen), ba o inaptitudine creatoare. Se pare că știința, opresivă, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
gama tematică și de procedee se lărgește, iar tezismul propagandistic se atenuează. Prozatorul exploatează resursele umoristice ale cotidianului, faptul divers, savoarea dialogului, convențiile și stereotipiile, rutina și micul absurd existențial, noua birocrație, mita măruntă, nepotismul, micile compromisuri și imposturi, noul parvenitism (venal, totuși), noile variante ale mitocăniei etc. O sursă de comic frecvent investigată este vorbirea (numeroase schițe au aspect de scenetă sau sunt colaje de scrisori, ca la I. L. Caragiale, luat ca model), cu amestecul de termeni comuni, colocviali, triviali
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]