50,139 matches
-
au pus în scenă Silviu Purcărete și Ion Caramitru, de pildă, spectacole cu succes de public, remarcate de critica de specialitate, spectacole invitate la multe festivaluri internaționale. Spectacolul-emblemă, totuși, în acești doisprezece ani care au trecut din 1990 rămîne Adunarea păsărilor a lui Cristian Pepino. Premiera cu Dragostea celor trei portocale are foarte mult spirit ludic și, așa cum spuneam la început, o lumină specială care aduce un ton optimist și nobil spectacolului. Am rîs de la început și pînă la sfîrșit, timp
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
și asupra unor anumite clipe. Văd această perspectivă ca pe o nuanță nouă, perceptibilă la o lectură atentă (În centrul orașului/ O formă bizară/ Din oțel inoxidabil.// Țăranii se uită,/ Se uită...// Ce poate să fie?// Floare?/ Nici vorbă./ Femeie? Pasăre?/ Moară de vânt?/ Și neînțelegând/ Își scot pălăria,/ Ca la biserică.). Aceste versuri nu demonstrează o angajare împotriva mediului citadin ca loc de pierzanie. De fapt nici o poezie a lui Sergiu Adam, care are legătură cu spațiul rural sau cu
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
Dar și muzical. Pentru că, în acel loc demonic, muzica e ca o aripă îngerească - nostalgică, aeriană și pură! Ca sufletul femeii împingînd o roabă cu bolovani, năucă, trecînd dincolo de zona interzisă, cu ochii spre cerul gri, pe care zboară o pasăre; și spiritul ei a rămas, miraculos, mereu liber, ca pasărea cerului. Muzica e compusă de Petru Mărgineanu (fiul regizorului), care a vorbit foarte frumos, la conferința de presă, despre cum și-a dedicat munca bunicului, profesorul clujean Nicolae Mărgineanu (m.
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
ca o aripă îngerească - nostalgică, aeriană și pură! Ca sufletul femeii împingînd o roabă cu bolovani, năucă, trecînd dincolo de zona interzisă, cu ochii spre cerul gri, pe care zboară o pasăre; și spiritul ei a rămas, miraculos, mereu liber, ca pasărea cerului. Muzica e compusă de Petru Mărgineanu (fiul regizorului), care a vorbit foarte frumos, la conferința de presă, despre cum și-a dedicat munca bunicului, profesorul clujean Nicolae Mărgineanu (m.1980), care a făcut 16 ani de temniță, și ale
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
religioase. Ansamblul fascinant de tehnici noi prin care compozitorul francez a marcat întreaga muzică modernă și de avangardă a secolului 20 se completează cu ecouri ale muzicii medievale, gregoriene. Trăsătura catolică a creației sale se alătură pasiunii pentru explorarea cântecului păsărilor și a muzicii indiene, totodată construcțiilor elaborate ce au influențat hotărâtor serialismul integral al unui Boulez sau Stockhausen. Iar alți elevi ai lui Messiaen, Gerard Grisey și Tristan Murail, seduși de "naturalitatea" armonicelor sunetului, vor inaugura orientarea spectrală franceză, cercetând
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
N. Stănescu, M. Sorescu, M. Cărtărescu etc., mai găsesc totuși o anume putere de seducție. Unele poezii pot convinge și această generație: Ca într-un ascensor zănatic, Amintirile, Umbra, N-am să te iert, Desen în lut, E trupul tău, Pasărea, Rond de noapte. "Noaptea, străzile se fac neasemuite femei/ adormite pe pieptul orașului./ O, numai o femeie sărutată în somn/ se poate întinde voluptos ca o stradă/ părăsită, numai o femeie poate fi atât de pustie."( Rond de noapte) De la
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
exilul unei populații împinse spre degradare, prin secarea sevelor ce i-au dat viață și i-au înaripat idealurile: "aici la hotar am înțeles/ că trebuie să aștept/ fără semne prevestitoare// îmi bat valurile exilurilor în umeri/ valurile apelor moarte/ păsări ciudate își leapădă aripile uscate/ aproapele păsării mute sunt// aici la hotarul tîrziei/geme neștiutul de îmbrățișarea sîngelui/ înveninatule înveninatule/ tu crezi că-i răsăritul timpului tău// parcă aud geamătul surd/ al unei religii murind" (aproapele păsării mute sunt). Pînă
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
secarea sevelor ce i-au dat viață și i-au înaripat idealurile: "aici la hotar am înțeles/ că trebuie să aștept/ fără semne prevestitoare// îmi bat valurile exilurilor în umeri/ valurile apelor moarte/ păsări ciudate își leapădă aripile uscate/ aproapele păsării mute sunt// aici la hotarul tîrziei/geme neștiutul de îmbrățișarea sîngelui/ înveninatule înveninatule/ tu crezi că-i răsăritul timpului tău// parcă aud geamătul surd/ al unei religii murind" (aproapele păsării mute sunt). Pînă și embrionii vieții, semințele, se văd hărăzite
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
valurile apelor moarte/ păsări ciudate își leapădă aripile uscate/ aproapele păsării mute sunt// aici la hotarul tîrziei/geme neștiutul de îmbrățișarea sîngelui/ înveninatule înveninatule/ tu crezi că-i răsăritul timpului tău// parcă aud geamătul surd/ al unei religii murind" (aproapele păsării mute sunt). Pînă și embrionii vieții, semințele, se văd hărăzite inevitabilului surghiun: "dinspre dicționarele tăcerii/ vin veghetorii insomniilor/ nu putem să ne împotrivim au zis/ hotărîrii de-a merge-n exil a semințelor" (și s-au hotărît semințele să meargă
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
durează deopotrivă pentru toți, chit că unele te ciuntesc, iar altele te răsplătesc cu vîrf și îndesat. Și fără să vrea începu să simtă o nerăbdare față de oamenii, animalele sau plantele a căror vînă nu zvîcnea ca a lui. Asculta păsările și le deosebea pe cele care aveau ritmul lui la cîntat. Într-o dimineață, așteptînd la ulcior ca tată-său să bea apă și numărîndu-i gîlgîiturile, a înțeles că venise vremea să plece din casa părintească. A înțeles dintr-odată
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
de a-și conserva memoria afectivă și a rezista astfel absorbției timpului. Atașamentul său la realitate, la o lume a oamenilor și a obiectelor se petrece sub semnul aparenței sau, mai curând , al transparenței. Recuzita unei realități domestice (scaune, personaje, păsări, pești) se împletește cu elemente de factură simbolică (piramida, urma piciorului Mântuitorului, Zodiacul etc.) conturând o axă pe care se regăsesc deopotrivă spiritualul și teluricul, într-un dialog calm și profund în care factorul de coeziune este însăși valoarea expresivă
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
Marina Constantinescu Cînd am citit prima oară Colonelul Pasăre, am rîs cu lacrimi. Vedeam un spectacol viu, din această piesă, cu un umor de mare clasă, o piesă, așa cum n-am citit prea multe în ultimul timp. Nici nu eram departe de adevăr, pentru că în 1999, de pildă, Colonelul
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
am rîs cu lacrimi. Vedeam un spectacol viu, din această piesă, cu un umor de mare clasă, o piesă, așa cum n-am citit prea multe în ultimul timp. Nici nu eram departe de adevăr, pentru că în 1999, de pildă, Colonelul Pasăre s-a jucat în cadrul Festivalului de la Avignon, cu mare priză, prezentat de "Théâtre de la Comune d'Aubervilliers" din Paris. Fiecare personaj înseamnă partitură serioasă pentru roluri, masculine, excepționale. Apoi m-am înduioșat teribil gîndindu-mă că toată povestea absolut halucinantă din
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
a intrat curînd în reparații capitale, iar reprezentațiile s-au mutat, în condiții cam improprii, la Sala Rapsodia, de pe Lipscani, zonă puțin fecventată de spectatorii fideli ai Bulandrei. De cînd are o "soră", într-un mod demn de studiat, Colonelul Pasăre s-a relansat parcă, extraordinar. De foarte puțin timp, regizorul Dabija a introdus în circuitul teatral românesc și varianta feminină a lui Hristo Boicev, Colonelul și Păsările, scrisă în 1999 și tradusă în românește de Irina Petraș, după o versiune
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
Bulandrei. De cînd are o "soră", într-un mod demn de studiat, Colonelul Pasăre s-a relansat parcă, extraordinar. De foarte puțin timp, regizorul Dabija a introdus în circuitul teatral românesc și varianta feminină a lui Hristo Boicev, Colonelul și Păsările, scrisă în 1999 și tradusă în românește de Irina Petraș, după o versiune engleză de Judith Sprostranova. Premiera piesei, tot absolută ca și cea de la București, a avut loc la Cluj, cu același protagonist în rolul Colonelului, Victor Rebengiuc, "un
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
îl descrie regizorul, la prima repetiție, tinerelor actrițe de la Teatrul Național din Cluj. Locul acțiunii și subiectul rămîn aceleași. Acum avem un singur bărbat, înconjurat numai de femei, în general cu aceleași afecțiuni ca și corespondentul lor masculin din Colonelul Pasăre, cu manifestări sensibil egale, nuanțate, însă, trecute prin filtrul construcției și pshihologiei structural feminine. Studiul acesta este realmente extraordinar de interesant, din toate punctele de vedere-uman, social, al patologiei bolilor respective, sexual, și nu în ultimul rînd, teatral, al tipului
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
caută, care se lasă provocat și descoperit de un regizor, acela ce nu-l lasă să se repete, să se odihnească confortabil în cunoscutu-i stil, care îl aduce în fața spectatorilor în noi și incitante ipostaze. Ca în Colonelul și Păsările, de exemplu. Acest șir de întîlniri a dat spectacolului un alt fel de energie, l-a încărcat cu implicarea totală a fiecărei actrițe și cu sensibilitatea pe care o are aici Colonelul - Victor Rebengiuc, l-a făcut într-un fel
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
despre faimosul costum din "Boris Godunov", vândut la un preț fabulos faimosului "Victoria and Albert Museum" din Londra. Dar văd că fac fel de fel de digresiuni! - Foarte bine! În poeziile dumneavoastră evocați un univers prietenos, populat de fluturi, de păsări, de melci, cățeluși etc. Ce semnifică "Nod ars", titlul primului volum? - Sensul este cel de dezlegarea unui nod ce fusese (firește, la mine) până atunci nedezlegat... trecutul meu și, poate, traversarea unei ere noi. Am vrut să fie un fel
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
cuvinte familiar-argotice mai noi (urechism, a o ușchi). Între "ciudățeniile" care fac farmecul și constituie interesul istoric al dicționarului se pot aminti unii termeni împrumutați (latino-romanici) sau formați prin calchiere (din elemente vechi) în perioada modernizării limbii române: italienismul ucel "pasăre", calcurile unocuprinzime "univers" sau următareț "consecvent". Categorii semnificative sînt cea a termenilor vechi, de origine latină, ieșiți din uz (precum utrinde "de aceea") sau aceea a turcismelor păstrate popular și regional (ca urdu-belea "pacoste"; "deodată"). Misterioase rămîn cuvintele cu cîte
De la «u» la «uzuș», prin «urcelnic» by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14170_a_15495]
-
literaturii române clasice: de la basme cunoscute, la moșii hîtri ai lui Ion Creangă sau scrisorile lui Eminescu (într-o zurbă în versuri), la Florica din codru din basmul lui Slavici (colorat cu triluri tiroleze, coruri de haiduci și cîntece de păsări și animale) sau chiar la Caragiale și Ion Barbu. Deși se joacă în permanență cu aluziile la lumea literară, Zurba lui Meer-Tscha este autentică. Iată un descîntec din unul din cele mai frumoase basme din colecție, cel despre Animicștiutor (pastișă
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
sprijină tâmplele bătrâne pe amintirea unui glas, dacă vorba i se face văzduh, nu mai puțin tonul își păstrează faconda, la modul macedonskian: Deschide ușa, mâine voi pleca!/ E vremea dusă. Noapte bună!/ În zorii zilei va fi brumă/ Și păsările nu vor mai zbura." Cu accente mai jubilative: "Dați bice cailor, băieți! / «nu mai e mult până departe»!/ Să trecem dincolo de moarte/ cu ale noastre șapte vieți." Numai că, succedând armoniilor, se insinuează aceea care va stăpâni mai apoi, tăcerea
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
casa sa din strada Zambaccian pînă aici, dar îl face numai și numai pe jos. E mai aplecat decît apare în desenul lui Corneliu Baba, prietenul său cel mai de aproape. Acolo, silueta lui e de cocostîrc albastru, ori de pasăre cu picioare înalte și subțiri, alergînd prin savana africană. Curînd se vor aduna în desaga pe care o poartă încă vitejește în spate nouăzeci și șase de ani. Se va întîmpla la 27 februarie următor. Cu puteri împuținate el este
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
Doi pe-un balansoar, alături de Leopoldina Bălănuță. A revenit la Bulandra, unde a rămas toată viața alături de marii actori și regizori ai trupei sau invitați, unde joacă și astăzi în Unchiul Vanea, în regia lui Yuri Kordonski și în Colonelul Pasăre, pus în scenă de Alexandru Dabija. Nu vreau să enumăr acum roluri, spectacole, premii, colaborări din țară și din afara ei. Și nici minunatele mele amintiri cu domnia sa de aici sau de aiurea, de la Craiova, Veneția sau Praga. orim, domnule Rebengiuc
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
Am oare dreptul? M-am îndrăgostit de o imagine religioasă a ta. Stăteai între niște mesteceni, copacii mei preferați. Numai Dumnezeu știe cât de sus îți erau înșiretați mocasinii. În spatele tău era un râu, fără îndoială râul Mohawk. Cele două păsări din stânga, în prim plan, ar fi încântate să le gâdili gușile albe sau măcar să le folosești pentru a exemplifica ceva anume în vreo parabolă. Am oare dreptul să te caut cu mintea mea prăfuită, plină de maculatura a vreo cinci
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
și întrebarea: cu ce se soldează ele? Cu o clarificare a cauzelor profunde ale diverselor resentimente? Cu o mobilizare a spiritelor în favoarea unei opțiuni juste? În loc de răspuns, să admitem următoarea ipoteză: dacă cineva ar privi, nu de la înălțimea zborului de pasăre ci de la cea a unui satelit geostaționar, scandalurile acestui început de vară, aici în Germania, ar constata că nu rămîne nimic în urma lor. Aceasta este părerea expertului Matthias Horx.
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]