71 matches
-
Ioana Postelnicu, prozatoare prolixă, astăzi pe drept uitată. Mărturii literare este o apariție utilă din punct de vedere documentar și agreabilă la lectură, în ciuda stilului cam reverențios, pe alocuri ușor encomiastic. Distincția personală și umorul delicat care subîntind discursul fac pasabil patetismul.
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
atunci când renunță la propedeutica dezangajării în favoarea notațiilor realiste. Teama de orice tip de discursivitate, fie ea sentimental confesivă sau social-ideologică, face ca majoritatea poemelor să pară niște schițe, despre care în cel mai bun caz se poate spune că sunt pasabile: „întins pe saltea/ mă uit/ în tavan// acolo/ am tras șase x-uri// tu vii/ te așezi/ peste mine// scoți arma/ dai capul/ pe spate”. Multe dintre aceste micronarațiuni realiste nu sună rău doar pentru că poetul, școlit cum se cuvine
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
Ce naiba să-i facem, e tâmpițel, dar e al nostru." (pag. 30) Odată cu această sporită fiabilitate în plan discursiv, Radu Vancu aduce în spațiul poeziei ultimului deceniu o calitate strict necesară succesului critic al unei generații care încă trăiește fervoarea pasabilei glorii foiletonistice. Anume valența interpretabilului. Versurile acestui volum se pot, aproape fără excepție, discuta în detaliu. Deși numeroase, contururile semantice rezultate nu se amalgamează, de data aceasta, niciodată. Există, în Monstrul fericit, o latură stenic tezistă care nu are deloc
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
nici metodele lor de lectură nu probează prea multă creativitate. Or, asta e o marotă de lungă tradiție, iar Mușina o știe la fel de bine ca mine. Nici un critic literar nu s-a ridicat, în opinia contemporanilor (geniali, genialoizi sau doar pasabili) la înălțimea epocii lui. Mai buni sau mai răi, recenzenții au contribuit însă, atât cât le-a stat în puteri, la vizibilitatea unor grupuri sau a unor autori. Generația optzeci datorează destule criticilor șaizeciști, care, chiar dacă nu le-au pus
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]
-
atentul prozator Păstorel - mai cu seamă cel din Hronicul Măscăriciului Vălătuc - într-un recital deopotrivă scrobit în glumă și destins în seriozitate. Invitat fiind la un mic dejun de Paul Morand, ambasadorul Franței la București, acesta se cramponează - excesiv - de pasabilul detaliu al mănușilor: "În zadar am încercat să-i explic că nici Paul, nici Helene nu dau importanță acestei prostii. - Prostie! a răcnit Păstorel. Află, pifanule, că fără această prostie nu mă duc. Scurt pe doi! Printr-un miracol, doamna
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
președintelui Constantinescu aceasta că, în cadrul funcției sale, n-a împiedicat elaborarea și autotrimiterea misivei. De ce nu? O simplă sugestie, de pildă, pentru dl Cristoiu. Rămâne că, de ce apare dl Emil Constantinescu mai împovărat de vini și neîmpliniri, cu atât mai pasabil urmează dl Iliescu. Nu este tocmai o strategie eroică, dar trebuie ținut seama că dl Iliescu n-ar mai putea aștepta încă patru ani. Dl Adrian Năstase însă da. Înțeleagă oricine cruzimea situației! Nu este deajuns, într-o asemenea conjunctură
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
de controversabil în unele din numeroasele-i texte întinse pe aproape o jumătate de veac, Nicolae Manolescu nu ni se pare în nici un caz că ar putea fi taxat drept "un post-călinescian întîrziat ce uzitează fastidios un neoimpresionism critic debusolat, pasabil numai cînd se aplică asupra fondului metafizic al textului literar", care "devine prolix și este nevoit să capoteze în fața mecanismelor textuale ce comandă noile forme de conținut și noile forme de expresie". La fel de nedrept ni se înfățișează a fi polemistul
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
mișcă în tine, se dezmorțesc, trebuie să apuci stiloul, îi lași vîrful încet pe hîrtie, un pic mîndru, un pic temător, la treabă deci". (p. 20). Toate aceste povestiri cu ațele la vedere au, într-un fel, menirea să facă pasabilă proza care dă titlul volumului, o devastatoare satiră la adresa sistemului comunist și a (prea)zeloșilor săi susținători, scrisă într-o cheie grotesc hiperrealistă. Într-o atmosferă ce aduce izbitor cu cea din filmele lui Lucian Pintilie, Ioan Groșan descrie frenezia
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
rațiune se simte solidar cu ei. Ajută chiar rude ale nevestei de la Viena. În casă nu face nici un lux, din incompetență, singurele imagini mai remarcabile de pe pereți sunt niște fotografii ale profesorilor săi de la Hamburg și Viena și o pictură pasabilă reprezentând portul Hamburg. Doamna Bogdan nu iese niciodată cu Bogdan în cercurile românești, frecventând numai prietene germane sau austriece, și are două pisici siameze. Notabil: Bogdan are oroare de ele, însă din considerație pentru soția lui le tolerează în biroul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
clarifică niciodată într-atîta ca să știu ce are de gând să facă. Ceea ce știți d-voastre despre el știu și eu... și nici cred ca să-i fi descoperit el vrunui om din lume tot ce gîndeste. Altfel el o duce destul de pasabil; are amici, cunoștințe cu doctori germani, și societatea lui e foarte căutată. El e și membru la o societate științifică-medicală. Ce sânt românii cari învață medicina aicea pe lângă el? Pot să zic că dispar... și cu toate acestea... Eu o
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dantelă, pe care am recunoscut-o numaidecât, deși n-aveam decât vreo zece ani, că e veche. Avea o gaură mică de arsură, țesută. Nu știu unde mai văzusem stofa ei bej. Mașina de călcat îi dădea prea mult lustru, altminteri era pasabilă. Trebuia să mergem la Teatrul Național, papa, eu, tanti Aglae și Aurica. Ilustrul Titi era atunci într-un pension. Eu nu voiam să merg, fiindcă nu-mi plăcea rochia, dar papa, blând cum e, în loc să se irite, cum ar fi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe niște simpli țărani. Picat de la țară de pe undeva, Scarlat a găsit aci pe ultimul vlăstar feminin al unei familii de acestea simple, care deținea o curte mare de tot. Scarlat, fiind tâmplar, și-a făcut spre stradă niște case pasabile, care se văd și acum, și le-a închiriat. Terenul l-a tăiat în două prin altă casă cu prispă, pe care la fel o închiria mai ieftin, cu odaia, la studenți. Coridorul acestei case cu pălimar răspundea în fund
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
am luat-o peste picior În sinea mea - ei, ce să spun, mare inginerie, se precipită lucrurile, domnule, În subterana lui pește congelat, urmează uragane, cutremure, tsunami, schimbarea polilor magnetici... Am ajuns acum să văd În toate astea mici necazuri pasabile În comparație cu răul devastator ce va să vină dacă presimțirile mele se adeveresc. Gândesc prăpăstios, nu-i așa? Mă suspectez și eu de asta, dar... Am tăcut. Mă simțeam obosit și ridicol cu retorica mea grandilocventă cu tot. Am tras cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
deci, să fie citat de autor, pentru că el nu dovedește nimic. Crima, Machiavelli ar vrea-o benefică, și prin acest exemplu se flatează cu gîndul c-ar avea un motiv foarte serios s-o acrediteze, ori cel puțin un argument pasabil. Să presupunem însă că o crimă poate fi comisă fără nici un risc și că un tiran poate continua, nepedepsit, cu nelegiuirile lui. Chiar dacă nu va avea să se teamă de o moarte tragică, va fi totuși nefericit să se știe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că ar fi... Da, am soluția! Să spun ce s-a întîmplat, ce mi s-a întîmplat. Direct, nu edulcorat, cum am tot făcut-o în cărțile mele. Primul roman l-am compromis: adevărul trebuia să fie nu cutremurător, ci pasabil; nu zguduitor, ci rezonabil; nu tragic, ci (melo) dramatic. Fii sinceră, Iordana Marievici. "Marii" au fost sinceri, pînă la a-și pune în pericol integritatea psihică și fizică. Dacă nu pedepsești minciuna (fie și prin omisiune), te pedepsește ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
biografice în sens tradițional (naștere, familie, arbore genealogic, studii, formație intelectuală etc.), țelul cercetării nefiind unul de ordin monografic. Conexiunile inevitabile viață-operă sunt utilizate exclusiv în descifrarea elementelor coagulante ale imaginarului poetic. Sunt trecute în revistă contribuțiile critice semnificative (câteva pasabile). Ar fi de dorit, la o nouă ediție a cărții, aducerea bibliografiei la zi, fiindcă ar fi instructiv să-l privim pe Nicolae Labiș prin oglinzile istoriografiei și criticii literare din ultimii ani; avem în vedere aici Dicționarul General al
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
analizat în The Guardian primirea noului roman al lui Bellow până la 11 mai 2000, scria cu oarecare cinism (sau „vârstism”, discriminarea împotriva vârstnicilor; în americană, ageism) că apariția editorială în discuție era un „mic miracol”, iar faptul că textul era „pasabil” devenea „aproape senzațional”. Performanța biologic-literară e salutată de mulți alți critici de întâmpinare sau îi îndeamnă pe mulți să nu aplice lui Ravelstein standardele valorice obișnuite, chiar exigentele standarde pentru care Bellow însuși a pledat o viață (așa cum cerea și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
orice preț să joace în filme, agață bărbați din cartea de telefon, e o veleitară încântată de ea însăși și foarte obraznică. Actualmente, fără ocupație. Este o pisi avant la lettre. În filmul acesta nu se întâmplă decât lucruri mărunte, pasabile, futilități. N-avem țeluri înalte, n-avem idealuri. Se merge la bar, la petreceri și, obicei crunt burghez, la curse, la hipodromul încă nedesființat. Când se „muncește”, asta se întâmplă într- un domeniu „neserios”, filme publicitare „de artă” pentru Miliția
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vă aplecați în afară !” e morala acestei pelicule agresive, menită să-i determine pe tineri să nu mai plece din România Socialistă. Trecătoarele iubiri, făcut de Malvina Urșianu pe aceeași temă antiemi grație, pare, prin comparație, o mostră de calofilie pasabilă. Regulile exclusiviste ale propagandei, în alb și negru, fără nuanțe, sunt respectate cu sfințenie de regizor și scenarist. Occidentul e o iluzie rea, România lui Ceaușescu - certitudine bună. Cum spuneam, acest film nu apare întâmplător în 1978. Începând cu 1975
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
romancier, e de puțină însemnătate. Însă omul era cult, fin și sub numele de Fantazaki a trecut în vremea lui drept "regele boemei romîne". Ioan M. Bujoreanu a lăsat un roman, Mistere de București, în gustul lui Eugène Sue, cu pasabile însemnări de epocă. I. CODRU DRĂGUȘANU Ceea ce sperie și descurajează pe cititorul Peregrinului transilvan al lui I. Codru Drăgușanu (1818-1884) este limba transcarpatică și latinizantă. Câte o frază promite sublimități: "Soarele se apropia de apus și, cu razele oblice, aurea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nesfârșite, și dîndu-ne, sub înrîurirea lui Dostoievski, o mahala idealizată, prea cultivatoare în prostituție de idei morale. Scriitorul aplică o metodă poetică, intolerabilă în roman, analizând prin divagații metaforice. El numește asta "a muzicaliza". N. M. Condiescu a lăsat un pasabil jurnal de călătorie în Orient, onuvelă satirică, Enache, și niște pagini cvasi-autobiografice, Însemnările lui Safirim. Nuvelele lui Ion Dongorozi conțin fapte diverse în stil familiar, Ioachim Botez (Însemnările unui belfer) și Dinu Nicodin (Lupii) scriu o proză jurnalistică cu intenții
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]