144 matches
-
cu 90 de bani, și anume: pâine 10 bani, 2 ouă fierte 20 bani, o fleică 40 bani, 1 măr 10 bani, bacșișul 10 bani. Fără vin. Cu vin costa 1 leu și 10 bani.229 Birtul Günther, în dosul Pasagiului Român, strada Câmpineanu 230, unde mâncam 4 feluri pe zi, vin și desert cu 80 lei lunar. Birtul lui Madame Mari 228. Strada Sf. Nicolae Șelari. 229. Suma părea într-adevăr rezonabilă, căci în aceeași vreme (în 1873), la restau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Franchetti a venit concesia lui Serghiadi, care însă n-a avut lunga existență a concesiei celui dintâi.241 Mai era și un cafeu chantant cu cântărețe germane la Pațac, pe strada Carol. Mai era și altul la Stadt Pesth, actualul Pasagiu Villacrosse. La Pațac găseai în toate serile pe Pantazi Ghica, fratele lui Ion Ghica, boem literat, amator de cântărețe, de crenvirști și de bere. Înconjurat de câțiva prieteni, Pantazi Ghica trona în toate serile în acea atmosferă plină de fum
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de 50 de ani, dar nu am să mă ocup de ele. librăriile: Din toate librăriile de astăzi, două singure existau la 1871, Li brăria Socec 279 și Librăria Ioanițiu 280. Pe atunci mai erau: Librăria Da nielopolu în colțul Pasagiului Român 281, Librăria Ioanid 282, Librăria Wartha 283, mai târziu Librăria Haiman 284. bucureștiul în 1871 147 278. Biserica Domnita Bălașa a fost complet renovată în 1881-1888 după planurile arhitectului Al. Orăscu - și la această „refacere cu totul“ se referă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1871 până în 1874 librăria fraților Ionnițiu (sub firma lui G. Ioanid) se afla pe Calea Mogoșoaiei, în fața Teatrului Național. 281. Librăria lui A. Danielopolu și-a avut sediul prin anii 1850 în strada Colței, mutân du-se mai târziu în Pasagiul Român, unde o întâlnim în 1867. 282. Negustorul de articole brașovenești George Ioanid (născut la București în 1818) s-a ocupat și de comerțul cu cartea de prin 1838, fiind primul editor modern din țara noastră; activitatea editorială propriu-zisă și-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bacalbașa se referă fie la Tipografia Lucrătorilor Asociați, fondată în 1865 de Scarlat Walter, Fr. Göbl și Petre Ispirescu, rămasă după 1868 (până în 1876) numai în proprietatea primilor doi (în 1873, sub numele Tipografia Curții - Lucrătorii asociați, avea sediul în Pasagiul Român la nr. 12), fie la tipografia lui Carol Göbl, fiul cel mai mare al lui Francisc Göbl, tipograf vienez stabilit la noi în țară, care a devenit, după 1876, unul dintre principalii patroni de tipografie din București (în 1878
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
reprezenta, cât prin marele talent de polemist al directorului său, era Trompeta Carpaților al lui Cezar Bolliac. 320. Ghimpele, revistă umoristică săptămânală („această foaie iese o dată pe săptămână, dumineca“) a apărut la București din mai 1866 până în mai 1879 (redacția: Pasagiul Român, nr. 9). Revista, îndeosebi după 1871, adoptase o orientare politică vio lent anticonservatoare și antidinastică. Redactorii revistei au fost I.C. Fundescu (1867), G.Dem. Teodorescu (1871), Toma I. Stoenescu (1877). Între 1872 și 1877 revista a fost condusă de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
supraviețuit mult.326 bucureștiul în 1871 167 322. Gazeta lui Cezar Bolliac, Trompeta Carpaților (continuând Buciumul acestuia, suprimat de autorități la sfârșitul anului 1864) a apărut de la 1/13 martie 1865 la 18/30 ianuarie 1877 (redacția se afla în Pasagiul Român). În 1866-1871 redactorul ziarului era N. Bassarabescu, unchiul scriitorului I.A. Bassarabescu. 323. Pressa a apărut de la 18 februarie/1 martie 1868 la 14/26 mai 1881, din inițiativa lui Vasile Boerescu (în 1874 redacția ziarului se afla în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Român). În 1866-1871 redactorul ziarului era N. Bassarabescu, unchiul scriitorului I.A. Bassarabescu. 323. Pressa a apărut de la 18 februarie/1 martie 1868 la 14/26 mai 1881, din inițiativa lui Vasile Boerescu (în 1874 redacția ziarului se afla în Pasagiul Român la nr. 6). În timpul guvernării lui Lascăr Catargiu, cotidianul bucureștean a sprijinit guvernul conservator (intrând în polemică uneori cu Românul ), îndeosebi în anii în care Vasile Boerescu a fost solicitat de Lascăr Catargiu să ocupe postul de ministru al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bineînțeles, nimenea nu ieșea mai învățat de la aceste ședințe, dar agitația era întreținută. Peste un an sau doi, ziaristul Valentineanu i-a cumpărat o țigaretă de chihlibar prin subscripție publică. Țigareta a fost expusă în fereastra redacției ziarului Reforma, în Pasagiul Român, deasupra unei foaie de hârtie pe care era scris: „Lui Ion Deșliu, marele luptător“. Iată încă unul care între anii 1871 și 1875 a fost un om foarte popular, chiar cel mai popular parlamentar, însă despre numele lui nici
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cunoscuți cari se numeau bancheri. Unul din aceștia, un bulgar anume Christu..., care deținea numeroase economii ale particularilor, dădu un faliment răsunător. Tot pe atunci avea notorietate în București un restaurator, anume Stavri, care ținea restaurantul și grădina din dosul Pasagiului Român, pe strada Câmpineanu, mai târziu, pe rând: Georgescu, Alcazar, Cosman, Günther etc. Grădinile Stavri și Rașca erau cele două grădini aristocratice de vară. Stavri, bulgar și el, își depusese tot ce agonisise la banca lui... și când acesta dădu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
143, 146, 147, 376, 377, 381, 393; Grigore Sturdza 123; Suțu 124, 156; Știrbei 129; Telefoanelor 115, 298; Universității (v. și Universitatea) 395 Paltator (cofetăria): v. Baltador Paradis (grădina): 303 parcul: Cișmigiu, v. grădina Cișmigiu; Ioanid 197; Carol 139 pasajul (pasagiul): Comedia 126; Galeriile Blanduzia 126; Macca 118; Majestic 119, 125, 126, 136; Român 115, 126, 176; Villacrosse 118, 138 Pascu (cofetăria): 131 Pațac (cafe-chantant ul): 137, 138 Pensionatul Buchholtzer: 50, 51 Pensionatul de fete Gachstater (fost Manalotti): 50 Pesth: v.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu stafide trei grăunți de usturoi, bucate, cinci bani și aruncă cu ele înspre ăi tineri, ca să aibă noroc de bucate. Fetele, cînd se cunună, să aibă la sine bani, oglindă și miere de stup, iar cînd cetețul ajunge la pasagiul din Apostol: „Iar muierea să 254 se teamă de bărbat“, atunci să-l calce de două ori pe picior - și bărbatul se va teme de muiere. Cînd se cunună ginerele cu mireasa, ginerele să aibă în cizmă un cuțit și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în toată istoria limbii române, constând, pe de o parte, în fragilitatea diftongilor, iar, pe de alta, în tendința de pierdere a finalei vocalice -u41. Semnele de fragilitate se manifestă prin orientarea spre celelalte două tipare ale neutrelor: consoană - -e (pasagiu - pasagii > pasaj - pasaje) și consoană - -uri (solilocviu - solilocvii > soliloc - solilocuri). DOOM2 recomandă numai forma nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu/soliloc - pl. solilocvii/solilocuri. - În stadiul actual de limbă, potrivit recomandărilor din DOOM1-2, au ieșit din uz
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
toată istoria limbii române, constând, pe de o parte, în fragilitatea diftongilor, iar, pe de alta, în tendința de pierdere a finalei vocalice -u41. Semnele de fragilitate se manifestă prin orientarea spre celelalte două tipare ale neutrelor: consoană - -e (pasagiu - pasagii > pasaj - pasaje) și consoană - -uri (solilocviu - solilocvii > soliloc - solilocuri). DOOM2 recomandă numai forma nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu/soliloc - pl. solilocvii/solilocuri. - În stadiul actual de limbă, potrivit recomandărilor din DOOM1-2, au ieșit din uz forme
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
au avut loc în timpul când puternica durere familială era încă apropiată. Acesta este copilul, care - deși cel mai mic - a avut o contribuție importantă în organizarea retrospectivei la Constanța în 1967. 483 Pentru a menține nota duioșiei sentimentale, reproduc un pasagiu din alocuțiunea fiului Anatole, ținută la vernisajul retrospectivei Hârlescu - 8.VIII.1967, Constanța: „Pentru a se înțelege mai bine starea sufletească pe care o trăiesc, vă relatez următoarele: era o zi însorită de toamnă a anului 1923, în curtea noastră
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
să ceară liniște... Atunci, dumneata ai început: „Era în noaptea Sfântului Toma. Popa de la Neamț cetea la o lumânărică din biserică, din viața sfinților patriarhali, având pe dascăl lângă el. Când popa, în glasul lui nazal dar creștinesc, ajunse la pasagiul <<Avraam care a născut pe Iaaacooov, carele a născut pe Isaaaac...>> deodată lumânărica se stinsese și sfinția sa nu mai putea continua cu cetania din ceaslov. Grăbit și enervat și destul de necăjit, sfinția sa a strigat repede către dascăl: << Dascăle, aprinde repede
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Teubner de dinaintea nasului nostru, evocându-ni-l imaginației noastre de adolescenți pe călugă rul medieval pus să copieze pe brânci, ca un pensum, texte trans mise nouă peste veacuri, din generație În generație, cu completările În latineasca „de bucătărie“ ale pasagiilor din originalul pârjolit de flacăra feștilei, din vina copistului cu fruntea căzută de oboseală și somn peste aceste texte. Ceilalți profesori ai noștri, neîndrăznind sau incapabili să iasă din litera cărții sau din programă, n-au fost În stare să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și autres sciences mathématiques, comme géométrie, astronomie et musique... Mi-amintesc și astăzi, după patruzeci și doi de ani, avizul textual al maestrului Ion Costescu, care m-a sucit și Învârtit În fel și chip ca să-i vocalizez note și pasagii muzicale improvizate de el la harmonium: „D. Constantin Beldie posedă o admirabilă voce de bas și va fi folositor țării dacă va fi ajutat.“ Cu acest aviz entuziast al severului maestru și cu bunacredință riscată a administratorului Casei școalelor, care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Ioani țescu - Un apostol al vieții moderne: William James; Constantin Beldie - Glossa spiritului cărturăresc. Încercare anti intelec tualistă (34 de pagini). Cititorul era avertizat: „Pentru tot ce privește Colecția Cărților Galbene se va adresa editorului: C. Bel die, În București, Pasagiul Român 22.“ Broșurile scrise În 1918 de Constantin Beldie nu mai impre sionează azi, dar după Primul Război Mondial reți nuseră aten ția publicului și a specialiștilor. Erau lucrări programatice, pline de precepte. În Ce vrem sunt publicate 19 teze
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
folosit însemnări vechi, agende perimate, păstrându-le datările, stilul de jurnal, dar redactând o carte nouă în care totul palpită ca ceva actual și viu, iar gândul se mișcă săgetător și ingenuu. Bătrânul Craig a altoit în acest context și pasagii din alte scrieri de-ale lui, căci în aproape tot ce a scris există trăsături autobiografice (chiar și ideile lui, poate mai ales ele, au atare caracter). Peter Holland, relevând compoziția aparent deslânată a cărții și mulțimea ei de digresiuni
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
when it prevailed all went well with us”. Numai în inimă a găsit totdeauna soluția în dilemele ce l-au asaltat „în fiecare lună, în fiecare săptămână, în fiecare zi, și era mereu soluția justă” (p. 102). Sunt în aceste pasagii cel puțin două lucruri de reținut și de meditat. Întâi că iubirea pune în mișcare imaginația. Pare un loc comun, dar nu e vorba aici de clișeul după care iubirea e amăgitoare, iluzie, fantasmă și așa mai departe. Din cuvintele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
inima (în alchimie inima și sexul joacă un rol esențial) ; am subliniat mai sus locul unde Craig spune că trebuie să ne păstrăm trupul disponibil pentru marile impulsuri prin care inima își spune cuvântul. Desigur, iubirea nu e înțeleasă, în pasagiile citate mai sus, numai ca iubire între bărbat și femeie, ci dincolo de eros (dar nu mai presus), are și o accepție mai generală, oarecum în sensul lui agapé. Ea e și o funcție de cunoaștere, așa cum arată Max Scheler într-un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și imuabile și pure ca virtutea (adică, după Lysis, binele), care singură consacră adevărata prietenie, le reține totuși ca esențial necesare, chiar dacă nu suficiente. Mânat mai mult de umoare și lipsit de spiritul metodic al Stagiritului, Montaigne, comentându-i acest pasagiu, se pripește cam imprudent să tăgăduiască plăcerii și folosului caracterul de factori determinanți ai prieteniei : „Car, en général toutes celles (les amitiés n.n.) que la volupté ou le profit, le besoin publique ou privé forge et nourrit, en sont d
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de stat : „forțele întunericului” ies la lumină este unul din textele cele mai grave și care vor rămâne în istorie legate de acest eveniment. Dar un alt amănunt din cartea lui Șevarnadze, deci anterior evenimentului din august 1991, este un pasagiu din introducere : „Din ce în ce mai mult se presimțeau, se aprehendau evenimente care puteau reduce la zero rezultatele obținute în mare măsură grație încrederii pe care interlocutorii noștri o aveau în mine. Continuând să dialoghez cu ei făceam tot posibilul pentru a-i
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-o scrie, în afară de scânteieri geniale, chiar și d. Scurtu” (Opere, 9, București, 1980, p. 112 ; așadar nu i-au scăpat „scânteierile geniale”, cum bine le numește, prezente în această încercare imatură și practic desființată de autor prin trecerea unor întinse pasagii din ea în Sărmanul Dionis). Ne dăm seama acum că „a ști pe de rost” nu înseamnă negreșit și „a cunoaște foarte bine”. Obiectiv, nu putea fi cunoscut foarte bine Eminescu, atâta vreme cât totalitatea manuscriselor nu fusese parcursă, necum cercetată. E
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]