153 matches
-
s-o poată prinde, că vînzînd-o vie mai multe parale ar fi luat. Alungînd-o el pin copac, ea se vîrî-ntr-o bortă... ș-o prinde. El n-o mai stătut către noapte că s-o temut de draci, ci o luat paserea ș-o venit a casă ș-o făcut o cușcă bună ș-o pus paserea-n cușcă. Acu el în ziua ceea, era sâmbătă, care o prins-o, și duminecă dimineața s-o ouat un ou. Oul era de aur
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pin copac, ea se vîrî-ntr-o bortă... ș-o prinde. El n-o mai stătut către noapte că s-o temut de draci, ci o luat paserea ș-o venit a casă ș-o făcut o cușcă bună ș-o pus paserea-n cușcă. Acu el în ziua ceea, era sâmbătă, care o prins-o, și duminecă dimineața s-o ouat un ou. Oul era de aur. Da el zice: - Ei, mai femee, eu n-oi vinde paserea asta că ea s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bună ș-o pus paserea-n cușcă. Acu el în ziua ceea, era sâmbătă, care o prins-o, și duminecă dimineața s-o ouat un ou. Oul era de aur. Da el zice: - Ei, mai femee, eu n-oi vinde paserea asta că ea s-o oa și eu oi. ave câte - un ou și m-oi hrăni din zi-n zi. El ia oul și se duce-n târg și-l întreabă negustorul: - Ce ai de vândut și cât ceri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
inima nu poate A duce mângâiere. Ca umbra trecătoare Eu trec această lume, O foaie plutitoare Ce saltă până piere. Tovarăș la mâhnire, Un câne lângă mine: În urletele sale Natura se răscoală. Ființă făr de nume Ce-i dai paserei sbor, Ce dai omului nume Și apelor isvor, Tu pui copaci pe munte, 414 {EminescuOpVI 415} Pe ceruri curcubeu, Necazuri pe-a mea frunte, Slăvite Dumnezeu. 4 Suflet altul n-are Chin astfel de mare, Foc astfel de greu, Trăiesc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe dată întinereai cu o sută de ani. dar prințișorul nostru nu știa ca lacrimile sale fac minuni, de aceea nu mai contenea cu plânsul și văicăreala. A murit pasărea! A murit pasărea!... Dacă îmi amintesc eu bine, continuă bunicul, paserii îi căzuse o pană în buzunarul băiatului, fără ca acesta să știe. Doar o singură pană. Plecară, așadar, cei trei prinți s-o caute: fiecare în altă direcție. Pe drum un lup hămesit se aruncă asupra calului lui Andrei și-l
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ascunsului și-ți biciuie privirea cu molatece atingeri, sfâșiindu-ți puterea de a privi și lăsându-ți doar boarea lacrimii din rugăciunea către cel ce nu mai vine de a te reda orbirii în care te-ai născut, cobora zbaterea paserii ascunse spre îngemănarea coapselor, făcea smoaticele argintii-arămii, cocleală de dorință și sclipire a prunceniei neîntinate, le silea în galeșe unduiri și aprige sfârlituri să se înfioare, ca răsfirate de atingerea unui vânticel nestatornic, dându-i șovăitoar, întrebătoar, fremătător atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și sură, cu fruntea mare, iar pe creștet avea un fes mic, asemenea iarmurcei judovești. El întinse călugărului mâna și-l duse-n odaie. În dulapuri vechi de lemn simplu erau cărți vechi legate în piele, crane de oameni și păseri împăiete pe polițele din părete, un pat și o masă pline cu pergamente și hârtii; iar în atmosfera, grea de mirosul substanțelor închise în fiole, făclia arunca o lumină turbure, roșie, galbenă și somnoroasă. Maistrul Ruben era un bătrân de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
membrele ușoare; picioarele-i de omăt abia atingeau podul... Sau adesea, așezați într-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. El își răzima fruntea încununată cu flori albastre de genunchiul ei, iar pe umărul ei cânta o pasere măiastră. Fluviul lat se adâncea în păduri întunecate, unde apa abia mai sclipea din când în când atinsă de câte - o rază: trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra râului și formau bolți nalte de verdeață nestrăbătută. Numai pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mine în starea în care se află și nu am nici o putere de-a rezista!... Dar te iubesc. Crede că nu voi supraviețui nenorocirea mea. Rămâind aici; nu m-ai scăpa, ci m-ai face numai să mor de îngrijire... paserea mea! Fugi, și poate că... ah! unde-i o speranța de care să mă țin?... nu vezi că nu știu ce să-ți zic... Ți-aș zice: vino la mine, și nu pot. Spune-mi: să te pierd, pentru a te mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu mine în starea în care se află și nu am nici o putere de a rezista!... Dar te iubesc. Crede că nu voi supraviețui nenorocirea mea... Rămâind aici nu m-ai scăpa, ci m-ai face să mor de îngrijire, paserea mea... fugi și poate că... ah, unde-i o speranță de care să mă țin... nu vezi că nu știu ce să-ți zic... Ți-aș zice! vino la mine, și nu pot... Spune-mi: să te pierd pentru a te mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cerului curat se oglindea în copola cea mare a bisericei. La țărm era o barcă de aur... Eu mă suii într însa și, spărgând cu lopețile undele de argint ale râului, ajunsei la malul insulei. Aicea totul tăcea, nu cântau păseri, nimica, numai din biserică s-auzea un cântec încet, trist, mormântar, ca bocetul cel înădușit lângă patul murindului. Intrai, pin portalele de aur ale bisericei, înăuntru, Pe jos, marmură albă ca laptele, pe sus, arcadele nalte de aur, stâlpii de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prisacarul și vierul, acolo m-am mutat și eu. Rele zile am mai ajuns, că nu-și cinstesc nici copiii părinții... - Rele - rele. - Apoi, Mario, să trăiești, fata mea, ș-apoi, zi tot frumoasă rămâi de când te știu, pui de pasere ce ești, se-ndreptă Rufa cătră țigancă, vine vara, vina iarna, vine primăvara ș-apoi iar vara, și Maria tot aceea - ian * spune-mi tu, prin ce farmece rămâi tot așa cum ai fost cu douăzeci de ani? Iaca, eu îs
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
strică simetriile naturii Îmblînzite. Ea este un adăpost sigur, un spațiu (cum se sugerează Într-un poem erotic) de desfătări sublime. Natura, În totalitate, a devenit un imens cuib În care se pregătește rodul: „Tot ce simte și viază, feară, pasere sau plîntă În căldura primăverii naște, saltă, zboară, cîntă. Omul Își Îndreaptă pasul către desul stejăriș. Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziș. El se duce după visuri; inima lui crește plină De o sacră melodie, melanholică, divină, De
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sacră melodie, melanholică, divină, De o tainică vibrare, de-un avînt inspirator Ce-i aduc În pept suspinuri și-n ochi lacrimi de amor. Este timpul renvierii, este timpul rennoirei, Ș-a sperărei zîmbitoare, ș-a plăcerei, ș-a iubirei. Paserea-și gătește cuibul, floarea mîndrele-i colori, CÎmpul via sa verdeață, lanul scumpele-i comori.” Alecsandri Înfățișează și altfel, mai direct social, această pregătire de rod. El celebrează „sfînta muncă de la țară” - „izvor sacru de rodire” —, dulcea Înfrățire - cum zice tot
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
noduri și are obiceiuri foarte simple; căci afară de femeia sa legitimă are numai o singură țiitoare și nici bagă-n samă pe celelalte odalișce ale haremului său. Predilecția sa pentru toate soiurile de dobitoace domestice, dar mai cu samă pentru păseri, e cunoscută; astfel are un cacadu, cu care petrece ceasuri întregi. Un interes iarăși nu mic îi inspiră animalele împăiete: șerpi, șopârle, momițe; ba-n vremea din urmă și-au îndreptat zelul său de colector asupra gândacilor și fluturilor. Afară
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cea grea și puțin răsplătită a țăranului și din burlăcie. S-a calculat într-adevăr că nutrirea țăranilor cu carne este cu totul neîndestulătoare: un bou la 53 locuitori pe an; un miel la 66; un porc la 26; două păseri pe an de locuitor; ceea ce ecuivalează cu unul sau două dramuri de carne pe zi pe locuitor. De aceea mortalitatea va fi foarte mare între țărani și numărul lor va scădea. În 1873 numărul morților din țara întreagă întrecea cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
trib vechi de munte, care cuprinde șirul de nord al Carpaților, și rutenii, fugiți din Galiția, așezați între Nistru și Prut. Cei dentîi Sunt populație autohtonă și duc un fel de viață care cu greu se poate descrie, viață de pasere pribeagă, originală și liberă, și nici autoritatea statului austriac nu prea pătrunde pintre dânșii, căci perceptori, subprefecți și a[lții ] care i-ar prea supăra dispar câteodată fără urmă. Dar nu aceștia li-s dușmani românilor. Din contra, românii le
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Berlin. Cât despre politică... au făcut-o și el cum o face oricine la noi; dar... de mortuis nil nisi bene. [16 octombrie 1877] SCORNIRILE "TELEGRAFULUI" DIN BUCUREȘTI În primul său București de la 17 curent "Telegraful", comparând presa conservatorilor cu păserile cobitoare, ajunge la concluzia că această presă voiește a introduce ură între moldoveni și munteni. Aceste aiurări, a căror îndreptățire n-o discutăm, ne-ar fi găsit însă foarte nepăsători dacă "Telegraful" n-ar fi binevoit a insinua aceleași intenții
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a scenelor cu îndoite înțelesuri. [21 decembrie 1875] NEFERICITUL X Toți ascund scăpările lor din vedere după această nefericită literă pe care lumea o încalică. Dacă un naturalist prinde un corb și-l ține în casă ca să vadă dacă această pasere trăiește într-adevăr o sută de ani, el se numește X. - Dacă un tânăr, vrând să știe de-i șede bine când doarme, își închide ochii și se uită în oglindă cu ochii închiși, se numește X. - Dacă unul, vrând
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pune în evidență pactul cosmicului cu "vremea" ca timp al trăirii în limitele omenescului: Pe lume sunt trei vânturi: vântul acesta al nostru, care poartă și nourii, apoi vântul turbat, care e mai deasupra și la care cum ajunge vreo pasere îndată turbă, până la el numai ciocârlanul se suie, dar cade mort la pământ; și al treilea e "șoimul", așa se numește vântul cel mai de sus, care e și pe cea lume deasupra noastră, acolo copacul și orce crește într-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mușcă, fiindcă ele nu sufăr mirosul usturoiului. Cînd albinele dau năvală la urdiniș e semn că în scurt are să ploaie grozav. Ca să-și aducă bărbatul înapoi, femeia unge ușorii* și păreții casei cu miere descîntată. (Gh.F.C.) Albinărel Se crede că paserea numită albinărel de aceea șuieră, pentru că i s-a uscat limba și vrea ploaie, care apoi și urmează, și el apoi își astîmpără setea numai cu apă de ploaie. Aldămaș Cînd bei aldămaș, varsă din păhar oleacă ori varsă pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
paștele [păscuțele] frumoase, atunci ai să ai an bun. Dacă se culcă găinile devreme și se scoală tîrziu e semn că va fi belșug. Cînd găinile fac ouă cu două gălbănușe e semn de belșug. Cînd ți se pripășește vreo pasere străină prin curte, să n-o alungi sau s-o tai, căci e semn de belșug. Paserile și vitele ce le capeți de pomană să nu le înstrăinezi, căci ele-s aducătoare de belșug. Copiii care prind lesne rapăn* pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
șir e iar semn de mare chef. Cheie E rău cînd ți s-a rupe cheia-n ușă ori în lacăt. Femeile mai ales se tem grozav. Chelie Arde părul care-ți cade din cap, căci dacă l ia vreo pasere rămîi chel. Chibrit Cînd îți aprinzi țigara și pîrîie chibritul, vei lua bani. Cînd ți se aprinde cutia de chibrituri în mînă îi a noroc. Cînd verși cutia cu chibrituri pe jos, e semn de-o sfadă aprinsă. Cînd se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
la miezul nopții de douăsprezece ori sînt năzdrăvani. Dacă ai cocoș bătrîn, găinile nu fac ouă cu sămînță. Să nu lași cucoș străin în ograda ta, că-ți ies ouăle rele la clocit. Femeia însărcinată să nu mănînce inimă de pasere rea, cum e coco șul, căci va face copii răi. Cînd tai un cocoș, să-i jumoli din penele aripelor, că te bați cu el pe lumea cealaltă. Femeile nu mănîncă cap de cucoș, că nasc ploduri rele. Barba de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cocoșii sara, în noaptea aceea vor umbla tîlharii prin sat. Ziua, cînd umblă cucoșii cu coada lăsată în jos e semn de ploaie. Cînd se bat cocoșii, fac a sfadă. De aceea să tai pe unul din ei. Cocoșul e pasere sfîntă. (Gh.F.C.) Cocoș se pune pe vîrful casei, că apără de duhuri rele. (Gh.F.C.) în lumea umbrelor nu există nici cocoși, nici găini. (Gh.F.C.) La poarta raiului cîntă un cocoș zi și noapte. (Gh.F.C.) Cînd cocoșul cîntă la miez de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]