176 matches
-
Goldiș îmi sugerează, dacă nu mă înșel, puțin realism magic, marca „O sută de ani de singurătate". Optzecism sau realism magic? Mai degrabă un hibrid sau altfel spus altceva. Optzecismul a eclozat fertil în câteva generații care inițial l-au pastișat apoi s-au distanțat de el, însă, da, Alex Goldiș are dreptate, forța unor prozatori precum cei pe care i-a numit vine în siajul lui, în culoarul pe care l-a creat, din deschiderea formulei optzeciste către gratuitatea experimentului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6365_a_7690]
-
îngrijește cu minuție de contabil (cartelele se consumă repede, mobil nu are, iar când face rost de unul nu-i mai folosește) și care sfârșesc în cel mai trist mod cu putință, uneori în tăceri sfâșietoare. E, desigur, și destulă pastișă aici, dar și, totodată, o savantă repunere în funcțiune, pas cu pas, a unei cunoscute strategii perdante. Simplitatea frazelor se obține prin tăieturi repetate. Sau, mai adecvat, prin vivisecții: „Mă sufocă urâtul. Mă întorc. Secret din miezul făpturii mele un
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
argentinianului), cealaltă, partiționată asemenea unui hard disk (fiind convocați, pe rând sau simultan, destui dintre heteronimi). De moștenirea acestor inteligențe, Alex. Leo Șerban se folosește inspirat. De o originalitate vecină cu singularitatea, cele două sunt, stilistic, aproape inutilizabile. (A-l pastișa pe Borges ar fi un act de la bun început sortit falimentului. Pe de altă parte, a-l imita pe Pessoa ar conduce la comoție intelectuală.) Acestea toate, separat. Darămite împreună ! Doar că nu maniera o deprinde Alex. Leo Șerban de la
Pagini bizare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5055_a_6380]
-
se află - satiră cruntă a moravurilor societății victoriene, în care Anglia a avut parte de o lungă epocă de prosperitate. Reflecțiile Bellei Baxter despre educație și istorie, șomaj și libertate, imperiu și autoguvernare, formează pasaje percutante și memorabile. Alasdair Gray pastișează miturile și arhetipurile ce-au înflorit în ultimele două secole în literatura engleză: călătorii iluministe și aventura lui Frankenstein, savantul nebun și jocul de-a creația, consacrat de romantism, delirul și introspecția prozei psihologice vehiculate de James Joyce. Toate ambalate
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
un mediocru locvace. O altă cale (pe care, sagace, o adoptă și Bogdan-Alexandru Stănescu în articolul de care pomeneam) e cu adevărat subversivă, căci se referă la un întreg discurs (maximalist, cum i se spune cel mai adesea) pe care, pastișându-l discret, Conkan îl subminează. Pentru această a doua interpretare, argumentele mi se par și mai numeroase, și mai greu de combătut: numele fericitului Markon (care e evident, un cuvânt valiză rezultat din abrevierea numelui autorului); ciclurile cărții, cinci de
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
foii, urmărind curgerea melodioasă a frazei. Și așa, există aici destule cadențe normate exact care îi conferă un aer ușor prețios: „La Casa Scriitorilor, pe vremuri, cu Marius Robescu la masă, plus alți câțiva, am început, din pură joacă, să pastișez maniera lui Dimov. Am «scris» atâtea versuri dimoviene, încât Marius (care-l admira, nu fără, totuși, unele rezerve) se ambala văzând cu ochii și, ca să relanseze jocul, îmi oferea câte cincizeci de whisky (care, finalmente, însumate, ajunseră la o juma
Afinități efective by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3648_a_4973]
-
experimentați, o sursă inepuizabilă de piste false și de misreadinguri. Do Not Cross nu face nici ea excepție de la o formulă ce riscă să devină marcă înregistrată prin amestectul de formule și de registre stilistice aparent incompatibile: romanparabolă, thriller senzaționalist, pastișă freudiană, psy gotic ș.a.m.d. Un singur lucru rămâne totuși cert: avem nevoie de mai mulți scriitori îndeajuns de cruzi (și, de ce nu, puțin sadici...) încât să însceneze cititorului astfel de perversiuni narative.
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
a sentimentului prin travestirea în bravadă și fanfaronadă, parodie și joc. Textele de mai jos ne apar astfel ca un preludiu (experimentat exclusiv de autorulnarator al misivelor) al secvențelor din primul roman. Reținem de asemenea dispoziția caragialească a emitentului, care pastișează limbajul lui Costăchel Gudurău din Telegrame, cum și poza de sinucigaș sforăitor-patetic a lui Chiriac din Noaptea furtunoasă: v. amenințarea cu aruncarea de pe turnul înclinat din Pisa. Ca să nu mai vorbim de preluarea termenului produs de Mița Baston, cea care
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
sunt îngroșate. Universul orășelului Aurora unde se petrec întâmplările, apariția insistentă a unor imagini și simboluri - plaja, pescărușii, alergatul matinal, amintesc de un serial de televiziune care a atras magnetic telespectatorii în 1990 - Twin Peaks, receptat ca horror, dar care pastișa cu ironie acidă convențiile genului, pe atunci prea puțin cunoscut la noi. Al doilea aspect se referă la viața editorială: Joël Dicker trage cortina și lasă la vedere culisele unei mari industrii, cu legile și rechinii ei flămânzi de sânge
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
sau numai spaimă Sunt cam multe sărbători lunile astea mereu sunt multpreamulte sărbători în anii aceștia pierduți ca de coajă nucile verzi cu miez dulce-amărui. Da, dă-mi-te dorului meu acru, acum, ca un balon de săpun sau numănui. Pastișă eminesciană O să spânzur lira-n cui N-o să am cui lumânare Și pustiului să pui Și să-l chem în călimara Visului din astăvara Și de-o toamnă și-nc-o zi Dintr-o iarnă Alb-neagră. Ca un leu... Ca un leu
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
stai închisă, în spicul cel mai plin,/ Iubita mea, de mine te vei desprinde castă,/ Primind în dar grădina și-un șarpe mai puțin." (p. 11). Foarte atent la ce se întâmplă în jurul său, tânărul poet pare uneori a-i pastișa pe marii poeți ai timpului său. Alb, galopând pare a fi unul dintre acele poeme în metrică populară, scrise parcă în joacă de Nichita Stănescu, ,La Sibiu, pe-un deal în jos,/ Călăream un cal frumos./ Pintenii-i simțeam la
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
și ascult fiecare sunet venit de la ea. Apoi îl cântăresc îndelung". Așa procedează de fiecare dată, ca un expert al semnalelor afective, greu de interpretat. Dacă Sandu iubește cu bibliografie (ca să-l parafrazez pe Eugen Simion), Anton Holban nu scrie pastișând referințele proustiene. Irina, Ioana sau Diana nu sunt variante de Albertine. Personajele lui Anton Holban iubesc cu bibliografie (Racine, Proust, Fromentin, Huxley, Hardy), dar nu sunt livrești. Sunt autentice, rupte din viață. Ficțiuni autobiografice.
Ceasornicarul sufletului feminin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10905_a_12230]
-
încît paragrafele devin telegrame". Nu este întîmplătoare nici afirmația lui N. Manolescu despre ,conștiința stilistică" a scriitorului. Aceasta există, cu siguranță, nu numai în modul de a-și conduce partiturile literare spre formule inedite pentru timpul său, cum ar fi pastișa, parodia, eseul sau apologul, ci în chiar dezvăluirea ,nodurilor" care îl leagă, prin intertextualitate, de diferitele surse ale expresivității. În Duduca Mamuca, (,un juvaer", cum apreciază Caragiale) nu numai conținutul atrage atenția, ci și ,inocența" cu care naratorul se expune
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
oferă celor care se poartă cu mănuși cu ea un tratament similar. Spielberg se numără printre acești privilegiați. Orice subiect istoric ar trata, nu încearcă reconstituiri futile, ci restituie în primul rând ambiguitatea. E interesat de istoria mică, ca să îl pastișez pe Lyotard. Din punctul acesta de vedere, e mai înțelept decât unul dintre scenariștii săi pentru München, care crede că a realizat cu acest lungmetraj ,ficțiune istorică". Adicătelea, cred eu, Spielberg pricepe că sintagma citată are potențial de pleonasm, că
Istoria intră și iese din "München" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10890_a_12215]
-
Muzeului din Phoenix - sunt extrem de apreciate pentru un modernism nelipsit de suflet și pentru ingeniozitatea cu care au știut să se adapteze unor condiții dificile, predefinite. Noul „Barnes” reprezintă un omagiu contemporan adus clădirii lui Paul Cret și nu o pastișă. Muzeul este format din două clădiri lungi, paralele, îmbrăcate în piatră adusă din deșertul Negev și separate de o curte acoperită cu o structură translucidă care pare să plutească asupra întregului ansamblu. Unul dintre pavilioane - în care sunt găzduite biblioteca
Reconsiderarea unei „crime estetice“ by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4122_a_5447]
-
ori de-a poezia, însă niciodată cu poezia, un mitograf al Erosului. În fond, toate acestea nu sunt decât formule critice de uz curent, pe care contactul direct cu opera le face superflue. Scrisorile lui Brumaru, chiar când parodiază și pastișează, pe alții sau pe sine, trădează o pasiune nebună pentru scris și citit, pentru literatură ca act mântuitor moral și spiritual. Pasiune care ar trebui să ne prevină că poetul e grav chiar și (sau mai ales) când se copilărește
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
anilor 70-80, la procesul de americanizare a societății și imaginarului cultural francez. Un proces pe care literatura lui reușește să-l naturalizeze foarte bine. Toată această operă, pe care criticii francezi o socotesc ba postmodernă, ba ludică, ba loufoque, ba pastișă, ba opera unui moralist discret al timpurilor noastre - ceea ce JE este - se oprește cumva atunci, în 1999, cu romanul tradus în românește la editura Art cu titlul Eu plec (trad. Radu Toma). Și-a plecat un pic. Începe o perioadă
Sînt 14. 1914. by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4082_a_5407]
-
decât vampa ce-și scutură nurii trandafirii prin ceruri de plâns un prag sfidător ascuțit file de viață îngălbenite de atâta purtare Dor de nimeni Prea multe paranteze de pus de rescris când fac inventarul unor de de mult întâmplări pastișă după o compoziție dată tușa e neagră de nemilă pândită cu ductul nesigur sfios dincolo de puterile minții și brațele dor și tâmplele ard ochii nu vor să mai știe să vadă vreau să spun că mi se face urât în
Mariana Filimon by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/10554_a_11879]
-
făcut în facultate, la invitația unui profesor: un poem în maniera lui Asachi. O imitație pentru care am numărat silabe de mi-a venit rău și am citit de zeci de ori sonetele celui pe care-l încercam să-l pastișez. Ține-ți-vă bine, e cu “șoapte blânde”, “calde adieri” și alte siropoșenii specifice epocii. Cînd născîndu-se se-ntoarnă aurora peste lume, Și-nfocată strălucește, palidă și grațioasă, Eu cu fruntea adîncită tot visez la al tău nume La ochirea-ți
CONCURS: Cine o imită mai bine pe Simona Tache? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18974_a_20299]
-
artei viitoare...” El impune figură unui poet urban atât prin motive cât și prin stările de spirit, pe care le cultiva. Și își ia că aliat publicul. Poezia lui vine de la Eminescu și Macedonski pe care aproape la început îi pastișază. După Eminescu romanța intra într-o mare criză, începe să fie erodata de tiparele desuete ale genului. Drept urmare Minulescu îi va crea un nou statut, o va adapta spiritului altei epoci. După debut, el devine o strălucitoare vedeta, reciclând gustul
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
în care jocul și potrivirea de cuvinte se concentrează într-o exprimare de o rară suavitate și puritate. La fel și volumul ” O aripă și-un picior (Despre cum era să zbor)”, este un deliciu pentru copii. Alteori parcă în pastișează pe Arghezi, rupând ceva din „Tinca”: „Stăteam noaptea amândoi, Bibilică, bibiloi, Ningea lună peste noi. Eu credeam că mă iubeai, Dară tu mă sărutai, C-o mână mă mângâiai, Cu alta cotrobăiai. Boarfo! Nu ți-am zis șucar Să bagi
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
semnul) este demascat ca simbol vid, dar încercarea rămâne în sine temerară; „faptele“ povestite, aventurile sunt cele ale cuvântului angajat în propria sa epopee - discursul individual desfășurat în timp; interesant este că poetul încearcă să nu trădeze epicul, deși îl pastișează pulverizându- l și explorându-i structura; găsim secvențe și toposuri poetice cu titluri și desfășurări interne ce amintesc de „funcțiile“ proppiene sau bremondiene ale basmului sau de momentele îndeobște cunoscute ale epicității: [...] „Omorârea calului“ (în loc de alegerea calului năzdrăvan, moment epic
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
-i laud... Dacă vreți un asemenea articol, pot sa-l scriu și sa vi-l trimit ca sa-l publicăm concomitent; fiindcă polemist mă consider. Critic literar, însă, am bunul simț sa spun ca nu sunt; și nu-mi permit improvizații pastișându-i pe adevărații critici, cum fac cei care nu mai au loc suficient în proză, în poezie și în publicistică, de geniali ce sunt; oameni care încep sa dea și calificative altora, cu toate ca nu vezi la ei vreo capacitate de
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
vedere pertinent și convingător asupra unuia dintre aspectele reale ale literaturii de astăzi și ale criteriilor valorice măcar la modă, dacă nu cele impuse obiectiv de evoluția fenomenului literar. Sau, dimpotrivă, rezultă numai o zeamă de laude deșănțate, o terminologie pastișând doar uneori limbajul critic, o confuzie generală aparținând categoric și provenind din obsesiile publicitare cu care este drogat în permanență cumpărătorul biciuit de puterile oculte ale societății consumiste?!... Bine înțeles, cu toate superficialitățile și cu agresivitatea de a-ți băga
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PASTIȘĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Lasă-mi domnule în pace Tihna mea din carapace Că nu de flori de măr, Mă tragi tu de păr! ----------------------- La râpa lui Udevenrode străjuiesc
PASTIŞĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355183_a_356512]