KorAP: Find »[drukola/base=patentă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...10 >

233 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288

din Moldova, Valahia și Bulgaria, provincii pe care le cunoștea destul de bine. În Moldova a rămas aproape un an împreună cu Pr. Bonnici pe care, văzând că și-a deprins limba țării, l-a lăsat să plece la Târgoviște, în Valahia. Patenta sa de misionar și împuternicirile primite erau ad trienium, o regulă generală pe atunci pentru toți misionarii; de aceea, în 1626 a scris Sf. Congregații cerând reînnoirea celei dintâi și confirmarea celor din urmă: împuternicirile primite din partea Sfântului Oficiu, a

Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826

Urechia în calitate de consul onorific la București, a avut loc și în alte cazuri. La 7 mai 1902, ministrul afacerilor externe român Dimitrie Sturza arată în răspunsul său că persoana desemnată de Partea venezueleană încetase din viață. Partea venezueleană a retras patenta consulară acordată cunoscutului istoric și scriitor român. Două decenii mai târziu, a fost reluată inițiativa venezueleană, când președintele venezuelean Juan Vicente Gomez a semnat, la 30 noiembrie 1922, patenta consulară pentru numirea lui Henry Helfant în funcția de consul onorific

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
desemnată de Partea venezueleană încetase din viață. Partea venezueleană a retras patenta consulară acordată cunoscutului istoric și scriitor român. Două decenii mai târziu, a fost reluată inițiativa venezueleană, când președintele venezuelean Juan Vicente Gomez a semnat, la 30 noiembrie 1922, patenta consulară pentru numirea lui Henry Helfant în funcția de consul onorific al Venezuelei la București; exequatur-ul a fost acordat de guvernul român la 16 februarie 1924 și retras de guvernul român la cererea părții venezuelene, acordat lui Henry Helfant

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772

atâta vreme cât împăratul păstra același punct de vedere, propunerile făcute nu erau luate în discuție. Mai întâi urma ca, prin discuții purtate cu mitropolitul din Iași și cu patriarhul din Constantinopol, să fie întreprinși pașii necesari pentru punerea în practică a patentei imperiale de organizare a clerului bucovinean într-o episcopie aparte a provinciei, scoasă de sub ascultarea unui centru ecleziastic din afara monarhiei 166. Un prim rezultat în această direcție se va vedea în scurt timp când, pe 24 aprilie 1781, în urma insistențelor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
Pentru a înlătura suspiciunile și a da o asigurare credincioșilor ortodocși că prin aceste măsuri nu se intenționează o schimbare a religiei lor, la scurtă vreme după inaugurarea episcopiei provinciale, Administrația militară a Bucovinei dădea publicității, în aprilie 1782, textul Patentei imperiale din octombrie 1781, prin care se proclama libertatea religioasă pentru protestanții și ortodocșii din imperiu 51. Totodată, printr-o altă publicație, conducerea militară a provinciei aducea la cunoștință publică organizarea, a doua zi după instalarea episcopului în Cernăuți, a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
Iosif al II-lea de a pune episcopia Bucovinei sub ascultarea Mitropoliei din Carloviț. După ce, la 4 iulie 1783, Consiliul Aulic de Război a comunicat acest lucru Comandamentului General al Galiției 90, la 5 iulie 1783 a fost dată și patenta imperială în acest sens91. Prin aceasta, episcopul Dosoftei devenea sufragan al Carlovițului, fiind invitat să participe ca membru la lucrările și la deliberările sinodului ortodox de acolo 92. Episcopia Bucovinei era supusă mitropoliei din Carloviț, doar în cele dogmatice și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
III Ghica din 1776188, printr-o mai echitabilă repartiție a dărilor, prin educație și învățământ, să realizeze modernizarea lumii rurale, stabilitatea masei țărănești și transformarea țăranului bucovinean într-un adevărat membru al statului. Între altele, acesta a fost și sensul patentei imperiale din 1786, tradusă în română de concepistul Vasile Balș, cu titlul Așezământul lui Iosif II pentru țăranii din Bucovina 189. III.9. Incidentul Lupul Balș și suspiciunea de trădare Poziția de cancelist al Consiliului Aulic de Război, originea socială

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
rândurile acestui ordin masonic, concepistul bucovinean a participat la aproape toate manifestările și ședințele acestei loje masonice vieneze. Sperăm că investigații viitoare în arhivele vieneze vor putea contura mai bine participarea boierului Vasile Balș la activitatea acestei loje masonice. În urma patentei imperiale de reglementare a masoneriei, de la sfârșitul anului 1785, ce restrângea numărul lojelor și al masonilor la nivelul întregului imperiu, cele trei loje existente în Viena, "Zu den drei Adlern", "Zum Palmbaum" și "Zur wahren Eintracht", s-au contopit într-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
încadrare a boierimii bucovinene în rândul stării nobiliare galițiene, pentru a putea participa la lucrările seimului galițian 238. Boierimea bucovineană urma să primească, în anumite condiții, titluri de noblețe după sistemul occidental. Această propunere va fi pusă în practică prin patenta imperială din 14 martie 1787, care, aflând "a fi cu cuviință pe boierii și mazilii bucovineni a-i pune la aceeași stare cu cei din Galiția", hotăra desființarea vechilor titluri de boieri și mazili și introducerea în locul acestora a celor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
au această numire, adică titulus, iar mazilii se vor socoti numai acei care sunt cuprinși în izvodul ce s-a primit de la Moldova, adecă acei care sunt însemnați în izvod și socotesc a avea dreptate a cere cinstea aceasta". Totodată, patenta imperială stabilea că "fieștecare boier de țară, stăpân de moșii, care este scris la condică, adică matricola țării și plătește 75 lei contribuție, are voie a șede și a cuvânta la adunarea (seimul) țării". Episcopul Bucovinei era asimilat stării domnești

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
lor se vor întâlni de mai multe ori243. În decembrie 1786, Cancelaria raporta Consiliului de Stat că legile care au devenit necesare în exercitarea actului de justiție în Bucovina, după unificarea administrativă cu Galiția, precum ordonanțele judiciare, ordonanțele de taxare, patenta de supușenie sau prima parte a Codului Civil austriac, opera renumitului jurist Martini, erau în curs de a fi traduse în limba română "sub îndrumarea și supravegherea concepistului aulic Balș", urmând a fi tipărite apoi în germană și română. Tirajul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
a fost înființată o instanță de judecată pentru nobili, în Lemberg, cu titlul de "Forum Nobilium". În timpul domniei lui Iosif al II-lea, această instituție s-a transformat în Tribunal provincial și Curte de Apel (Appelationsgericht und Landrecht)251. Potrivit patentei din 1784, sub jurisdicția acestei instanțe se aflau stările nobiliare ale Galiției, orașele libere, nobilimea străină, mănăstirile și capitlurile, proprietarii funciari nenobili, precum și toți supușii Porții otomane aflați în Galiția 252. Autoritățile din Viena, având în vedere extinderea autorității juridice

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
prezentau împăratului Leopold al II-lea faptul că locuitorii Bucovinei se deosebesc în mod fundamental, prin origine, limbă, moravuri și obiceiuri, de cei din Galiția. Tot la fel și stările privilegiate erau diferite de cele galițiene. Contrar celor dorite prin patenta din 1787 privitoare la stările din Bucovina, acestea nu au luat parte activă la Dieta Galiției. Mai mult chiar, cei mai mulți nobili moldoveni, cu posesiuni în Bucovina, trăiau la Iași, pe lângă curtea principelui lor, unde primeau funcțiile și demnitățile dorite. Pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
nu era aprobată înființarea unei administrații provinciale costisitoare, Bucovina continuând să rămână, sub raport politic și juridic, în stare de dependență față de Galiția, ce-i drept mult mai laxă17. Ca urmare, cancelarul aulic Leopold conte von Kollowrat a întocmit o patentă, sancționată de suveran, care a fost trimisă la 12 septembrie 1790 Guberniumului Galiției spre publicare 18. Prin această patentă imperială, publicată în Lemberg, la 29 septembrie 1790, stările nobiliare bucovinene erau scoase din rândul celor galițiene, dobândind dreptul de a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
de dependență față de Galiția, ce-i drept mult mai laxă17. Ca urmare, cancelarul aulic Leopold conte von Kollowrat a întocmit o patentă, sancționată de suveran, care a fost trimisă la 12 septembrie 1790 Guberniumului Galiției spre publicare 18. Prin această patentă imperială, publicată în Lemberg, la 29 septembrie 1790, stările nobiliare bucovinene erau scoase din rândul celor galițiene, dobândind dreptul de a avea o dietă proprie. Sub raport politico-administrativ și juridic însă, urma să fie menținută în continuare legătura Bucovinei cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
prematură a suveranului au făcut ca aceste noi ordine imperiale, privitoare la situația constituțional-juridică a provinciei, să nu aibă decât o importanță mai mult enunțiativă, ele fiind transpuse doar parțial în practică. Fără a admite noi reforme în domeniul politico-administrativ, patenta împăratului Leopold al II-lea consfințea continuitatea funcționării "vechii" forme instituționale introduse în Bucovina prin politica iosefinistă: Administrația ținutală (Kreisamt). Această instituție politico-administrativă va funcționa în această formă până la jumătatea secolului al XIX-lea. Mai mult, în condițiile reacțiunii instaurate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
În anul 1796, în urma încălcării "poruncilor și pravilelor referitoare la cununie", mai ales a celor privitoare la vârsta minimă pentru căsătorie, stabilită la 19 ani pentru băieți și 15 pentru fete, capul ierarhiei ecleziastice bucovinene, episcopul Daniil Vlahovici, revenea asupra patentei împăratului Iosif al II-lea, din 6 mai 1784, prin care se trecuse obligativitatea ținerii stării civile asupra preoților, accentuând faptul că toți protopopii și preoții trebuiau să o respecte "cu strășnicia cea mai vârtoasă spre deplină urmare"154. Un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
raporturilor juridice dintre stăpâni și țărani, să modernizeze lumea rurală, să stabilizeze masa țărănească și prin aceasta să realizeze o revigorare a principalei ramuri economice a provinciei, anume agricultura. Între altele, Balș a militat pentru păstrarea în continuare a prevederilor patentei împăratului Iosif al II-lea, din 1 noiembrie 1786, ce introducea noțiunea de sudit și jurisdicția personală 176, pentru menținerea separării pământurilor boierești (domeniale), de cele țărănești (rusticale), care intrau în stăpânirea comunelor sătești, stabilită în perioada iosefinistă și, mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
Corola-website/Law/127414_a_128743

Articolul 4 Înaintea numirii consulului, statul trimițător va cere pe cale diplomatică acordul stat cu privire la persoana acestuia. Articolul 5 1. Consulii își vor putea începe activitatea după ce vor prezenta statului de reședință patenta consulară și după eliberarea de către acesta a execvaturului. Patenta consulară va cuprinde numele și prenumele consulului, rangul sau consular, localitatea de reședință și circumscripția să consulară. 2. Statul de reședință poate acorda consulului o autorizație temporară pentru îndeplinirea activității sale oficiale pînă la obținerea execvaturului. 3. După eliberarea execvaturului

CONVENŢIE CONSULARĂ din 8 noiembrie 1962 între Republica Populara Română şi Republica Populara Federativă Iugoslavia. In: EUR-Lex (1962) [Corola-website/Law/127414_a_128743]
Corola-website/Law/125463_a_126792

reședință a consulilor precum și circumscripția lor consulară vor fi stabilite de comun acord de către Părțile Contractante. Articolul 2 1. Înaintea numirii consulului, statul trimițător va cere acordul statului de reședință cu privire la persoana consulului. 2. Consulul își începe activitatea după prezentarea patentei consulare și după eliberarea execvaturului de către statul de reședință. Patenta consulară va cuprinde numele și prenumele consulului, rangul sau consular, localitatea de reședință și circumscripția să consulară. 3. După eliberarea execvaturului, autoritățile statului de reședință vor lua toate măsurile necesare

DECRET nr. 298 din 25 august 1960 pentru ratificarea Convenţiei Consulare între Republica Populara Română şi Republica Socialistă Cehoslovaca. In: EUR-Lex (1960) [Corola-website/Law/125463_a_126792]
de comun acord de către Părțile Contractante. Articolul 2 1. Înaintea numirii consulului, statul trimițător va cere acordul statului de reședință cu privire la persoana consulului. 2. Consulul își începe activitatea după prezentarea patentei consulare și după eliberarea execvaturului de către statul de reședință. Patenta consulară va cuprinde numele și prenumele consulului, rangul sau consular, localitatea de reședință și circumscripția să consulară. 3. După eliberarea execvaturului, autoritățile statului de reședință vor lua toate măsurile necesare pentru a asigura consulului posibilitatea de a-și exercita activitatea

DECRET nr. 298 din 25 august 1960 pentru ratificarea Convenţiei Consulare între Republica Populara Română şi Republica Socialistă Cehoslovaca. In: EUR-Lex (1960) [Corola-website/Law/125463_a_126792]
Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608

bună; nu există pericol de necroză esofagiană - artere tiroidiene inferioare patente - chiar dacă se scheletizează esofagul până la arcul aortic. Vascularizația venoasă este tot de tip plexal, predominent submucos, unde se realizează conexiunea între sistemul port hepatic și sistemul cav superior; devine patentă în sindromul de hipertensiune portală, iar parțial și în sindromul de venă cavă superioară și în tumorile esofagiene extramucoase (leiomiom gigant). Vascularizația limfatică este predominent tot submucoasă, mult mai bogată decât cea arterială, are circuite predominent longitudinale ascendent sau descendent

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
Corola-website/Law/124026_a_125355

pentru exercitarea funcțiilor sale de către statul de reședință. 2. Sub rezerva prevederilor prezenței convenții, modalitățile de numire și de admitere a șefului oficiului consular sunt stabilite de legile, regulamentele și uzanțele statului trimițător și ale statului de reședință. Articolul 4 Patenta consulară sau notificarea numirii 1. Statul trimițător eliberează șefului oficiului consular un document sub formă de patenta sau un act similar, întocmit pentru fiecare numire, atestând calitatea să și indicând, ca regulă generală, numele și prenumele, categoria și clasa să

LEGE nr. 56 din 15 aprilie 1999 pentru ratificarea Convenţiei consulare dintre România şi Georgia, semnată la Tbilisi la 1 iulie 1998. In: EUR-Lex (1999) [Corola-website/Law/124026_a_125355]
și de admitere a șefului oficiului consular sunt stabilite de legile, regulamentele și uzanțele statului trimițător și ale statului de reședință. Articolul 4 Patenta consulară sau notificarea numirii 1. Statul trimițător eliberează șefului oficiului consular un document sub formă de patenta sau un act similar, întocmit pentru fiecare numire, atestând calitatea să și indicând, ca regulă generală, numele și prenumele, categoria și clasa să, circumscripția consulară și sediul oficiului consular. 2. Statul trimițător transmite guvernului statului de reședință, pe cale diplomatică sau

LEGE nr. 56 din 15 aprilie 1999 pentru ratificarea Convenţiei consulare dintre România şi Georgia, semnată la Tbilisi la 1 iulie 1998. In: EUR-Lex (1999) [Corola-website/Law/124026_a_125355]
Corola-website/Law/124072_a_125401

sunt stabilite prin acord între statul trimițător și statul de reședința. 3. Orice modificări ulterioare privind sediul oficiului consular, rangul acestuia sau circumscripția sa consulară trebuie stabilite, de asemenea, prin acord între statul trimițător și statul de reședința. Articolul 3 Patenta consulară și exequaturul 1. Până la numirea șefului oficiului consular, statul trimițător trebuie să se încredințeze, pe cale diplomatică, ca persoana numita va primi acordul statului de reședința pentru recunoașterea sa în calitatea de șef al oficiului consular. 2. După primirea acordului

LEGE nr. 57 din 15 aprilie 1999 pentru ratificarea Convenţiei consulare dintre România şi Republica Kazahstan, semnată la Bucureşti la 21 septembrie 1998. In: EUR-Lex (1999) [Corola-website/Law/124072_a_125401]