59 matches
-
esprima" viziunea istorică, adesea inspirată de amintiri din cărțile de citire. Pretutindeni acolo unde profesorii nu-și asumau riscul de a preda serios și fără citate politice versiunea oficială asupra istoriei naționale îmbina dizarmonios dar perseverent frazeologia vetustă a discursului patriotard din secolul al XIX-lea cu formularistica pseudo-conceptelor care exaltau rolul "partidului clasei muncitoare", astfel încât trecutul să pară o bunăvestire a gloriei prezente și a beatitudinii viitoare. Un stereotip verbal în aparență absurd, care revenea mereu sub pana scribilor specializați
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
înșelam. În realitate, Paul Miron făcea parte dintr-o specie pe cale de dispariție, aceea a românului cultivat bolnav de Eminescu. Spun acest lucru cu o oarecare sfială, dată fiind densitatea zbierătorilor de profesie care mozolesc numele Poetului într-un discurs patriotard, lacrimogen și fals. Dar nu cred că Paul Miron ar repudia o astfel de filiație decât mânat doar de modestia sa paralizantă. E la Eminescu un efort titanic de cizelare a limbii, de rafinare a graiului, de îndumnezeire a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de mentalitatea și politica supranațională a organismelor internaționale existente. De întreg spiritul de deschidere și liberă circulație al ideilor și persoanelor, de întreaga ideologie anticolectivistă, anticomunistă, antitotalitară, predominantă în vest și care pătrunde și la noi. Național comunismul (respectiv festivismul patriotard și șovin) este ultimul refugiu al cadrelor vechiului regim, al ideologilor și poeților oficiali, al jurnaliștilor de partid. El are încă ecou în masele rurale, etniciste și structural izolaționiste, în păturile rurale proaspăt urbanizate, în rândurile foștilor activiști de partid
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
luare-aminte. Asumându-și dubla condiție de istoric și publicist - „ipostaze care nu înseamnă în fond decât modalități diferite de exprimare în cadrul unui singur program” -, Z. speră să preîntâmpine, pe cât posibil, izolarea primejdioasă a istoriei ca disciplină, să împiedice proliferarea diletantismului patriotard, care face „mari deservicii atât istoriografiei, cât și spiritului public” și, implicat astfel în „viața epocii”, să răspundă la nevoia ei de îndrumare. „Istoria ca opțiune civică” reprezintă la Z. „un anumit mod de asumare a duratei”. Tot prin prisma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
Nu lipsit de dramă: mai întîi, tenacitatea de a lupta cu propria-i sănătate, șubrezită în pușcăria comunistă, apoi asumarea unui act dificil, cînd, sub impuls neocomunist, Slovacia hotărî să se despartă de civilizatul stat de pînă atunci. Havel nedramatizînd patriotard momentul, ci acceptîndu-l înțelept-democratic. Și mai e ceva, iată, încîntător, în gestul său politic: retragerea simplă și demnă din nou democratică de la putere, lăsînd astfel țării iubite să-și trăiască ritmul impus de istorie. Cît de trist-departe sîntem de realitatea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gastronomic dacă vom rămâne la latitudinea bunicii care respectă cu strictețe rețetele străbunicii. „Inventivitate“, acesta trebuie să fie le mot d’ordre! Poate că Păstorel Teodoreanu avea dreptate atunci când pleda pentru necesitatea unei „bucătării militante“... Cu riscul asumării unui subsens patriotard al acestei sintagme, trebuie să recunoaștem că este nevoie de „militantism“. Iată ce scria Păstorel întru lauda maestrului Cernea, deschizător de drumuri pe direcția revigorării bucătăriei românești: „Pe lângă ospătăriile cu caracter internațional, aceleași în mai toate marile orașe de pe glob
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
scrisori, etc. o autobiografie cu numeroase variante, de-a dreptul flexibilă și proliferabilă la infinit. În structura personajului de factură caragialiană, o mutație semnificativă intervine la nivelul limbajului: logoreea lui Mitică, inofensivă chiar atunci când e stârnită de indignare (Situațiunea), retorismul patriotard al gazetarilor sau politicienilor burghezi, au evoluat înspre stadiul malign al discursului doctrinar al activiștilor, descris de Costache Olăreanu astfel: "cuvintele se așezau în scară, senzația era că mergi pe niște clape. Cu ajutorul notelor joase aveai oricând posibilitatea tragicului. Prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al lui Tito, „la Început, totalitarismul e numai entuziasm și convingere; abia mai târziu se transformă În structuri, șefie, carierism”. La Început, partidele comuniste i-au flatat pe intelectuali, care vedeau În ambițiile comunismului o alternativă atrăgătoare atât la provincialismul patriotard, cât și la antiintelectualismul violent al naziștilor. Pentru mulți tineri intelectuali, comunismul nu era o convingere, ci o credință - cum observa ulterior Alexander Wat (alt viitor ex-comunist polonez), intelighenția laică din Polonia tânjea după un „catehism subtil”. Dintre studenții, dramaturgii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
proaste”; a. repetiția obsedantă a unor cuvinte sau sintagme duce la ticuri verbale și evidențiază sărăcia de gândire și de vocabular: „Ai puțintică răbdare”; „neicusorule, puicusorule”; „curat-murdar, curat constituțional”; „dați-mi voie!” Contradicția (neconcordanța, nepotrivirea) stilurilor: Catavencu ține un discurs patriotard, Într-un stil oratoric În fața lui Pristanda, cu care, de altfel vorbise pănă atunci pe un ton familiar: „Nu brațul care lovește, voința care ordonă e de vină... și În sfarșit, cum ar fi posibil martiriul, dacă n-ar exista
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]