58 matches
-
Lăzărescu nu poate fi decât ridicolă : „Românul este prin el Însuși tolerant” <endnote id="(699, I, p. 58)"/>. „Spiritul tolerant al românilor - scrie Leon Volovici -, mult invocat de istoricii și politicienii români (folosit și astăzi ca un loc comun propagandistic, patriotard), este real, verificat și În cazul evreilor. El se manifestă de-a lungul timpului ca o acceptare a prezenței unei comunități străine, chiar și de altă religie. Dar ideea de a-i accepta pe străini ca egali cu autohtonii În fața
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
două amante ale frizerului, Mița și Didina, debutează cu un „Allons enfants de la patrie”, semnal al declanșării păruielii. Chiar dacă în sensul speculării efectelor hilare ale patriotismului de operetă, existent din plin la Caragiale, Pintilie împinge deformarea până la ultimele consecințe. Ridicolul patriotard explodează în expresia unui burlesc enorm, pasiunile republicane sunt afirmate incontinent, unind latrina cu foliculina, belcanto-ul cu libidoul, păruiala cu drăcuiala, baia publică cu bodega răpănoasă. Lache perorează în baia publică asemeni unui senator roman învelit în prosop, ulterior
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
De acum înainte nu numai avutul lor era lăsat în voia soartei, ci și persoana lor.” Debutul politicii de stat prin care evreii au fost supuși la muncă obligatorie are loc în decembrie 1940, sub camuflajul unei retorici cu iz patriotard ce voia să sugereze o activitate posibil consimțită și în folosul comunității. Într-o primă etapă, munca obștească - căci așa s-a numit la început - revenea ca obligație bărbaților evrei cu vârsta între 21 și 50 de ani. Evreii în
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
editată pentru prima oară în limba română, în 1825 și apoi în 1851, lucrarea a picat într-un context condiționat de necesitățile unirii politice a principatelor române, deci într-un spațiu al ideilor dominat de discursul patriotic sau mai adesea patriotard, în care naționalismul devenise o necesitate. Or, într-o asemenea situație, atitudinea lui Cantemir nu pica tomai bine. La începutul capitolului Despre moravurile Moldovenilor, autorul dă în vileag o dilemă care ține de deontologia scrisului său. El are de ales
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
la capătul căruia se situează o autonomie individuală și comunitară. Patriotismul junimist este, așadar, întemeiat pe alianța dintre rațiune, libertate politică și moderație. Întors spre spațiul local, el nu este mai puțin deschis către modernitatea occidentală. Opus autarhiei și delirului patriotard, el valorizează acel nucleu de decență ignorat de marile proiecte totalitare ale secolului XX. Proiectul de evoluție al acestui patriotism cu rățat de excese și de patimă este subsumabil viitorului clădit sub semnul marilor principii de viață dezvoltate în Occident
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
care ajungea ulterior (ce surpriză!) purtător de cuvânt al concernului rus"Lukoil" în România. Din cauza acestor concubinaje dezonorante, mulți ani scriitorii și intelectualii români respectabili din România au ezitat să treacă Prutul, asociind - cumva pripit și nenuanțat - Basarabia noului val patriotard, "românismului" funambulesc gen "Flacăra". Cum poți să fii concomitent anticomunist la Chișinău și comunist la București? - observa pe bună dreptate într-un interviu Dorin Tudoran în legătură cu manevrele unor Gr. Vieru și L. Lari. Disprețul afișat al acestora față de privațiunile suportate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16602_a_17927]
-
cu baionetele, cu lopețile și cazmalele în mâini, înscriind astfel în istoria neamului cele mai strălucite pagini de glorie și eroism, izvorâte din spiritul de abnegație, nețărmurita iubire de patrie și spirit de sacrificiu total pentru Neam și Cruce". Grandilocvent, patriotard, propagandistic? Ei bine, de astă dată nu. Corelând această mărturie cu celelalte documente de epocă și cu aprecierile germane se poate constata că militarii Diviziei 20 infanterie au luptat într-adevăr eroic în cercul de la Stalingrad, încercând să reziste până la
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
Nimfele Rinului" a ajuns să fie reprezentată pe scena de la "Hofoper", care refuzase cu puțin timp înainte un proiect wagnerian. Vienezii nu au apreciat însă nici opera lui Offenbach, care includea atât un vals din "Le Papillon" cât și cântecul patriotard "Vaterlandslied", compus la Köln în 1848. Posteritatea le va da dreptate, compozitorul va folosi singura melodie care avusese succes la Viena, "Cântul elfilor" ("Der Elfengesang"), în "Povestirile lui Hoffmann". Probele operei au făcut necesară o ședere mai îndelungată la Viena
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]