843 matches
-
timp<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia VII, trad., introducere și note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, în colecția Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 29, Edit. IBMBOR, București, 1982, p. 221. footnote>. Un iubitor de înțelepciune patristică Părintele Ilie Cleopa citându-l pe Sfântul Anastasie Sinaitul, spunea că: Precum tună și fulgeră, odată auzi tunetul și odată vezi lumina fulgerului, așa în clipa când s-a zămislit copilul se zidește în el trupul și sufletul lui, într-
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
energiilor Sale divine, și nu o sesizare a naturii Sale incognoscibile. Se vede un nou mod de cunoaștere ce depășește opoziția subiect-obiect. Teognosia devine trăirea acestei prezențe divine<footnote R. Leys, „La théologie spirituelle de Grégoire de Nysse”, în Studia Patristica, vol. II, Akademie Verlag, Berlin, 1957, p. 497. footnote>. Paradoxal, cu cât Dumnezeu e mai prezent, cu atât mai mult se ascunde. Dumnezeu - așa cum arată omiliile la Cântarea Cântărilor - se ascunde prin natura Sa celui ce-L caută și dorește
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
vehicul al Cuvântului, permițând Cuvântului însuși să vorbească prin cuvintele și acțiunile persoanei în cauză; de aici, termenul „logo-phasis”, vorbirea Cuvântului<footnote Această temă a fost dezvoltată judicios de Martin Laird, în „Apophasis și logophasis in Gregory of Nisa”, Studia Patristica, 37, 2001, p. 126-132. footnote>. În această instanță, mireasa aflată la zenitul înălțării apofatice, în care a renunțat la concepte, imagini și orice mod de cunoaștere, afișează, paradoxal, un discurs transformat. Această transformare nu este percepută în ceea ce are de
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
a se uni cu El complet. Întrebarea este cum se poate interpreta și evalua insistența Sfântului Grigorie pe ideea că Dumnezeu rămâne etern dincolo de suflet<footnote Kathryn Rombs, „Gregory of Nyssa’s Doctrine of Epektasis: Some Logical Implications”, în Studia Patristica, vol. 37, Peeters, Leuven, 2001, p. 288-289. footnote>. Această „constantă creștere în perfecțiune” nu are nimic de-a face cu dorința de a te simți frustrat sau necorespunzător (dată fiind o pregătire corespunzătoare) în descoperirea și comunicarea cu Dumnezeu, ci
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
că sufletul rămâne oarecum nesatisfăcut pe deplin și neîmplinit: după cum scrie Sfântul Grigorie, sufletului „nu i se acordă niciodată deplina satisfacție”<footnote Comm. Cant. 43; cf. Kathryn Rombs, „Gregory of Nyssa’s Doctrine of Epektasis: Some Logical Implications”, în Studia Patristica, vol. 37, Peeters, Leuven, 2001, p. 292. footnote>. Acest aspect al doctrinei Sfântului Grigorie l-a făcut pe Hans Urs von Balthasar să se întrebe dacă această doctrină nu se aseamănă uneia a „eternei frustrări”. De aceea, chiar când a
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Ion Jurca Rovina pentru „Fiul vameșului“ (Eubeea); Olimpia Berca a cucerit, cu volumul „Despre maeștri“ (Mirton), Premiul pentru critică și istorie literară; Premiul pentru eseu, Claudiu T. Arieșan cu volumul „Între surâs și rugăciune - Modele culturale din comicologia clasică și patristică“ (Editura U.V.T. ) și Radu Pavel Gheo- „Adio, adio patria mea: cu î din i, cu â din a“ (Polirom); Premiul pentru literatura în limbile naționalităților, Bodó Barna - „Mica noastră regiune“ și Liubinca Perinaț-Stancov - „Cifraj în șoaptă“; debutanții anului 2003
Agenda2004-50-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283145_a_284474]
-
1879 a fost episcop la Huși, iar din 1879 a fost episcop al Dunării de Jos. Din 1886 până în 1893 și din 1896 până în ianuarie 1909 a fost mitropolit primat. A tradus lucrări teologice din limba franceză și din literatura patristică. A fost membru de onoare al Academiei Române. LUNI, 30 AUGUST ALEXANDRU LAPEDATU Se împlinește jumătate de secol de la moartea lui Alexandru Lapedatu, istoric și om politic. Născut în 1876, a fost profesor la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității
Agenda2004-35-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282824_a_284153]
-
tânăr poet și eseist strălucit, aflat la studii la Paris. Jurnalul său cuprinde însemnări făcute în anul 1997, când autorul avea 29 de ani. Inițiat în filologie clasică, literatură modernă și teologie, erudit ca un nou "adolescent miop", specialist în patristică, autorul jurnalului face înainte de toate o cronică a aventurii lui spirituale. El se supraveghează în timp ce învață, își gândește propria sa gândire și povestește în cuvinte inspirate - care aparțin uneori poetului, alteori filosofului și nu de puține ori ironistului - cum se
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
cuvinte luate de la Origen, pe care le consideră însușite de ei de la el. Căci de cele drepte spuse de ei declară (Sfântul Varsanufie) că sunt de la Duhul Sfânt. Dar de cele greșite rămase de la Origen, nu spune aceasta 17. Epoca patristică și răstimpul acesteia Fiindcă tot s-a vorbit în rândurile de mai sus de epocă patristică, considerăm necesar a face unele precizări în legătură cu această epocă și răstimpul ei. Această antichitate creștină are caracterul său propriu: creștinătatea, considerată în cele două
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
drepte spuse de ei declară (Sfântul Varsanufie) că sunt de la Duhul Sfânt. Dar de cele greșite rămase de la Origen, nu spune aceasta 17. Epoca patristică și răstimpul acesteia Fiindcă tot s-a vorbit în rândurile de mai sus de epocă patristică, considerăm necesar a face unele precizări în legătură cu această epocă și răstimpul ei. Această antichitate creștină are caracterul său propriu: creștinătatea, considerată în cele două mari fracțiuni care o compun, poporul latin și poporul grec, este una, în ciuda diviziunilor parțiale care
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
îi urmează, de a se bucura încă în aproape întreaga creștinătate de o venerație profundă. Protestanții de diferite nuanțe și ortodocșii orientali, cât și catolicii îi invocă cu plăcere și acest caracter îi clasează într-o poziție aparte 18. Epoca patristică cuprinde, după concepțiile cercetătorilor, nu numai primele opt veacuri, ci și lărgirea până în Evul Mediu, sau chiar până la Reforma din secolul al XV-lea19. Cu timpul însă, noțiunea de epocă patristică a fost restrânsă numai la aceste prime opt secole, dar
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
acest caracter îi clasează într-o poziție aparte 18. Epoca patristică cuprinde, după concepțiile cercetătorilor, nu numai primele opt veacuri, ci și lărgirea până în Evul Mediu, sau chiar până la Reforma din secolul al XV-lea19. Cu timpul însă, noțiunea de epocă patristică a fost restrânsă numai la aceste prime opt secole, dar cu delimitări variate, încheindu-se fie cu Sinodul VI ecumenic, anul 680, fie cu al VII-lea, anul 787, fie cu Sfântul Ioan 17 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, notă
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Cicerone Iordăchescu, Istoria vechii literaturi creștine, vol. I, Iași, 1934, p. 1. 6 Damaschinul (749) sau cu Duminica Ortodoxiei (843); pentru Apus, încheierea epocii patristice s-a limitat de curând la Isidor de Sevilla (636)20. În trăsături generale, epoca patristică clasică a fost împărțită în trei perioade și anume: Epoca I-a de la anul 76 până la începutul secolului al IV-lea, când prin Edictul de la Milan din anul 313, al împăratului Constantin cel Mare, s-a acordat creștinismului calitatea de
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
de fapt bogată în oameni și opere mari, cu răsunet și consecințe decisive în literatura și gândirea creștină; ea este mai degrabă o epocă de sistematizare a problemelor și ideilor literaturii perioadelor anterioare. Mai recomandă apoi și o epocă post patristică, al cărei termen final ar fi secolul XV22. Cu toate acestea, a ne opri la Sfântul Ioan Damaschinul în Răsărit, și la Isidor din Sevilla în Apus, ca încheietori ai epocii patristice, înseamnă a neglija sau a trece cu indiferență
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ei vestigiile epocii clasice patristice. Sfântul Ioan Damaschinul a încheiat o perioadă îndelungată de străduințe teologice, dar prin aceasta el s-a făcut totodată și un inaugurator al unei perioade post-patristice, care, prin urmași, a continuat din plin prin însuflețirea patristică pentru cele ale teologiei, cum au fost de pildă Studiții, de la mănăstirea Studion din Constantinopol. De fapt, întreaga străduință a Părinților bisericești a concurat spre apărarea și definirea Ortodoxiei față de toate ereziile vremii, așa că pe drept cuvânt se poate spune
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ale teologiei, cum au fost de pildă Studiții, de la mănăstirea Studion din Constantinopol. De fapt, întreaga străduință a Părinților bisericești a concurat spre apărarea și definirea Ortodoxiei față de toate ereziile vremii, așa că pe drept cuvânt se poate spune că epoca patristică se încheie tocmai prin biruința Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor, exprimate prin Duminica Ortodoxiei (prima duminică a Postului Mare al Sfintelor Paști), care străjuiește dreapta credință și-i 20 Pr. Prof. M. Șesan, Despre încheierea epocii patristice, în rev. Mitropolia Moldovei
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Sfinții Părinți vor ocupa un loc hotărâtor alături de Sfânta Scriptură și vor fi folosiți în argumentarea teologică, căci învățătura lor reflectă fidel doctrina Bisericii. Și în discuțiile ecumenice s-a afirmat că: Biserica este în adevăr apostolică, dar este și patristică. Aceste două caractere nu pot fi separate niciodată. Numai pentru că este patristică, Biserica continuă să fie și apostolică (...). Părinții sunt și martorii adevărului credinței, << testes veritatis>>33. Recursul la Părinți în Biserica veche s-a manifestat însă și într-altfel
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
fi folosiți în argumentarea teologică, căci învățătura lor reflectă fidel doctrina Bisericii. Și în discuțiile ecumenice s-a afirmat că: Biserica este în adevăr apostolică, dar este și patristică. Aceste două caractere nu pot fi separate niciodată. Numai pentru că este patristică, Biserica continuă să fie și apostolică (...). Părinții sunt și martorii adevărului credinței, << testes veritatis>>33. Recursul la Părinți în Biserica veche s-a manifestat însă și într-altfel. Dat fiind apelul permanent la Părinți, a fost necesar să se alcătuiască
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
aborda pe Sfinții Părinți urmărea păstrarea amintirii lor căci, dacă n-au fost uitați eroii, martirii și călugării, la fel de natural era să nu fie uitați nici marii dascăli, aceia care au ilustrat opera de predare a învățăturii creștine 34. Autorii patristici nu voiau să treacă drept literați sau simpli scriitori teologi. Ei se simțeau reprezentanți ai adevărului divin, purtători ai acestuia în folosul comunităților creștine, având misiunea să-l propovăduiască întregii lumi. Orgoliul retorilor și al savanților nu îi atrage, ba
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Policarp, Sfântul Ignatie Teoforul, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, Sfântul Ciprian, Pamfil, Origen etc., pecetluind cu moartea lor viața și misiunea Bisericii, după pilda marelui martir Iisus Hristos. Moartea lor martirică subliniază sensul și valoarea operelor lor scrise. Alți autori patristici au fost și ierarhi sau membri ai clerului obișnuit și, în această calitate, s-au manifestat ca organizatori de biserici, de instituții pentru asistența socială, de viață monahală, de mănăstiri, de educație și cultură, ca Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Patristice - aspecte din vechea literatură creștină, Edit. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1984, pp. 10 și 13. 12 sau din Școala antiohiană ca Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Ioan Gură de Aur, Teodoret al Cyrului, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Ioan Damaschin. Majoritatea scriitorilor patristici au fost misionari de înaltă clasă, convertind la creștinism diferite neamuri sau părți din diferite neamuri, punându-le în circuitul civilizației greco-romane și creștine-universale și lăsând amintiri neșterse în istoria sau folclorul acestor popoare, ca, de exemplu, Sfântul Grigorie Taumaturgul
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
la o operă de purificare și 46 Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I..., pp. 12-13. 47 Ibidem, p. 22. 13 de armonie prin rațiune și inimă, realizabilă grație voinței lucrătoare a omului și a Logosului divin. Autorii patristici dispun de o minte sfințită, de o rațiune dreaptă, de o libertate nesfârșită de inițiative și de acțiuni și de o suveranitate blândă tinilor din Faptele Apostolilor și Didahie; toți scriitorii patristici înfierează războiul și elogiază pacea ca pe <<mama
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
lucrătoare a omului și a Logosului divin. Autorii patristici dispun de o minte sfințită, de o rațiune dreaptă, de o libertate nesfârșită de inițiative și de acțiuni și de o suveranitate blândă tinilor din Faptele Apostolilor și Didahie; toți scriitorii patristici înfierează războiul și elogiază pacea ca pe <<mama>> Sfinți il al Ierusalimului, Sfântului Grigorie Teologul, Sfântului Ambr cu care pot schimba fața pământului instaurând aici împărăția cerurilor 48. Literatura patristică elogiază și prețuiește pe o întinsă gamă munca, dreptatea, demnitatea
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
suveranitate blândă tinilor din Faptele Apostolilor și Didahie; toți scriitorii patristici înfierează războiul și elogiază pacea ca pe <<mama>> Sfinți il al Ierusalimului, Sfântului Grigorie Teologul, Sfântului Ambr cu care pot schimba fața pământului instaurând aici împărăția cerurilor 48. Literatura patristică elogiază și prețuiește pe o întinsă gamă munca, dreptatea, demnitatea, libertatea, egalitatea și progresul, cărora, prin Origen și Părinții Capadocieni, Ioan Gură de Aur, Ambrozie și alții le-a dedicat pagini de o rară adâncime și frumusețe, patos misionar și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
cultură și literatură Sfinții Părinți au pus începutul unor culturi naționale ca cea armeană, cea georgiană, cea gotă, cea coptă, cea slavă. Unii dintre ei au creat alfabete în limba țării lor, au tradus Biblia și opere aparținând unor scriitori patristici cu renume, compuse în diferite limbi. Uneori ei s-au constituit în echipe de traducători care au transpus în limba lor mari bogății de gândire, evlavie și literatură rituală elaborate de alte popoare creștine. Câteodată ei scriu istoria propriei lor
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]