121 matches
-
acest moment textul cade și În mâinile Iulianei, sau Justinei Glinka, ce frecventează la Paris cercul lui Madame Blavatsky și, la anumite intervale, Îi spionează și-i denunță pe revoluționarii ruși din exil. Această Glinka este, desigur, o agentă a paulicienilor, care sunt legați de moșieri și deci vor să-l convingă pe țar că programele lui Witte sunt totuna cu cele ale complotului internațional evreiesc. Ea Îi trimite documentul generalului Orgheievski, iar acesta, prin comandantul gărzii imperiale, face să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În realitate, complicitatea grupului portughez. Al patrulea obiectiv este, evident, Anglia, dar știm că nu-i ușor. Între timp, prin campaniile din Africa Încearcă să ajungă În Palestina, dar nici În cazul ăsta nu reușește. Atunci țintește la supunerea teritoriilor pauliciene, invadând Balcanii și Rusia. Când presupune că are În mână cele patru șesimi ale Planului, Îl trimite pe Hess În misiune secretă În Anglia ca să propună o alianță. Și fiindcă baconienii nu mușcă momeala, are o intuiție: cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ebraica, Își fac de lucru cu Kabala În sus și-n jos și reușesc cel mult să scoată vreun horoscop. De ce oare?“ „Hmm... Păi pentru că fragmentul celor de la Ierusalim e Încă ascuns pe undeva. Pe de altă parte, nici fragmentul paulicienilor n-a ieșit la iveală, din câte știm noi...“ „Ăsta-i un răspuns gen Agliè, nu-i de noi. Am ceva mai bun. Evreii n-au nici o legătură.“ „În ce sens?“ „Evreii n-au de-a face cu Planul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din tic-tac-uri, ca și cum toți dinții ar fi căzut pe jos În același moment. Și, În fine, ajunsesem În fața acestui émetteur à étincelles soufflées, conceput pentru Tour Eiffel, pentru emiterea de semnale orare Între Franța, Tunisia și Rusia (Templierii din Provins, Paulicieni și Asasinii din Fez - Fez nu e În Tunisia, iar Asasinii erau În Persia, și ce dacă, nu se mai poate subtiliza când trăiești În spiralele Timpului Subtil), eu mai văzusem mașina aceea imensă, mai Înaltă decât mine, cu pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
peste lume... Ăstălalt seamănă cu Minnie, Își agită cilii lungi și-și face botișorul În formă de inimă. Minnie e logodnica lui Mickey. Mănânc o salată imensă cu un haddock fraged ca o carne de copil. Cu miere și piper. Paulicienii sunt aici. Cel de colo planează printre corali ca aeroplanul lui Bréguet - lungi bătăi din aripi de lepidopter, ai putea paria o sută contra unu că și-a ochit foetusul de homunculus abandonat pe fundul unui athanor acum găurit, aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu cât Îți imaginezi comploturile altora, ca să justifici lipsa de Înțelegere față de tine, cu atât cazi mai mult sub vraja lor, și ți-l concepi pe al tău pe măsura lor. Exact cum se Întâmplase atunci când Între iezuiți și baconieni, paulicieni și neotemplieri, fiecare punea propriul său plan pe seama celuilalt. Atunci Diotallevi observase: „Sigur, atribui celorlalți ceea ce faci tu, și, dat fiind că tu faci un lucru odios, ceilalți devin odioși. Cum Însă ceilalți ar vrea, de obicei, să facă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
eretic, probabil beneficiind de audiență pentru o scurtă vreme, sub domnia cîtorva cîrmuitori sassanizi), iar de acolo În Caucaz și În Europa, unde a dat naștere gnosticismului. Prin maniheism (o formă de gnosticism) mitul a ajuns În Asia Centrală; prin intermediul armenilor paulicieni a revenit În Europa și a influențat bogomilismul. În cele din urmă, Dragomanov a realizat neputința teoriei sale de a explica prezența miturilor dualiste În America de Nord. În consecință, fără să dea impresia că e conștient de acest lucru, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este o etichetă sub care se află reunite un număr de curente religioase, avîndu-și, majoritatea lor, originea În afara Occidentului Europei sau a Nordului Africii. Marcion era din Sinope, oraș din Asia Mică. Mani era persan și a predicat În Persia. Paulicienii au Înflorit În Mesopotamia, iar bogomilii În Bulgaria și pe teritoriul Bizanțului. Și totuși, cu excepția paulicienilor, toate aceste curente, de la gnosticism pînă la catharismul francez și italian, au avut un impact considerabil asupra istoriei Occidentului și au fost tratate drept
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
originea În afara Occidentului Europei sau a Nordului Africii. Marcion era din Sinope, oraș din Asia Mică. Mani era persan și a predicat În Persia. Paulicienii au Înflorit În Mesopotamia, iar bogomilii În Bulgaria și pe teritoriul Bizanțului. Și totuși, cu excepția paulicienilor, toate aceste curente, de la gnosticism pînă la catharismul francez și italian, au avut un impact considerabil asupra istoriei Occidentului și au fost tratate drept erezii interne de către Biserica Apuseană 25. „Originea” gnosticismului este, practic, necunoscută, istoria Începuturilor sale este controversată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se datorează unor procese mentale similare, Însă pornind de data aceasta de la premise mult diferite. 6. Orient și Occident: o istorie comună? Dacă sînt corecte datele pe care ni le furnizează scriitorul bizantin Petru din Sicilia, călugăr și egumen, secta paulicienilor, un derivat popular al marcionismului (vezi, În continuare, capitolul 7) a luat ființă În secolul al VII-lea. Petru din Sicilia fusese trimis În 869 de Împăratul bizantin Vasile I la Tibrike sau Tefrik (Tephrike), pe cursul superior al fluviului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
capitolul 7) a luat ființă În secolul al VII-lea. Petru din Sicilia fusese trimis În 869 de Împăratul bizantin Vasile I la Tibrike sau Tefrik (Tephrike), pe cursul superior al fluviului Eufrat, Într-o misiune de conciliere, la conducătorul paulician Chrysokeir, Într-o perioadă cînd puterea militară a paulicienilor, aliați cu musulmanii, atinsese o culme indezirabilă. În 867 sau 868 Chrysokeir făcuse o incursiune de pradă În orașul Efes, transformînd În grajd pentru caii săi biserica Sfîntului Ioan. Petru din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
-lea. Petru din Sicilia fusese trimis În 869 de Împăratul bizantin Vasile I la Tibrike sau Tefrik (Tephrike), pe cursul superior al fluviului Eufrat, Într-o misiune de conciliere, la conducătorul paulician Chrysokeir, Într-o perioadă cînd puterea militară a paulicienilor, aliați cu musulmanii, atinsese o culme indezirabilă. În 867 sau 868 Chrysokeir făcuse o incursiune de pradă În orașul Efes, transformînd În grajd pentru caii săi biserica Sfîntului Ioan. Petru din Sicilia a rămas nouă luni la Tibrike, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sa. Împăratul Vasile s-a văzut nevoit să Întreprindă În 870 o acțiune militară, Încheiată Însă printr-un veritabil dezastru, În fața zidurilor cetății Tibrike. Peste doi ani roata schimbîndu-se (872), ginerele lui avea să repurteze o strălucită victorie asupra armatei paulicienilor; Chrysokeir a fost decapitat de către un vînător de recompense. Un secol mai tîrziu, Împăratul Ioan Tzimisces a strămutat numeroși paulicieni În provincia Tracia (Bulgaria de azi), În jurul fortăreței Philippopolis. Firește, mulți cărturari s-au grăbit să tragă concluzia că aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În fața zidurilor cetății Tibrike. Peste doi ani roata schimbîndu-se (872), ginerele lui avea să repurteze o strălucită victorie asupra armatei paulicienilor; Chrysokeir a fost decapitat de către un vînător de recompense. Un secol mai tîrziu, Împăratul Ioan Tzimisces a strămutat numeroși paulicieni În provincia Tracia (Bulgaria de azi), În jurul fortăreței Philippopolis. Firește, mulți cărturari s-au grăbit să tragă concluzia că aceștia trebuie să fi fost strămoșii bogomililor, Însă chestiunea nu este chiar atît de simplă. În schimbul aportului lor militar, paulicienilor li
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
numeroși paulicieni În provincia Tracia (Bulgaria de azi), În jurul fortăreței Philippopolis. Firește, mulți cărturari s-au grăbit să tragă concluzia că aceștia trebuie să fi fost strămoșii bogomililor, Însă chestiunea nu este chiar atît de simplă. În schimbul aportului lor militar, paulicienilor li se garanta tolerarea religiei proprii; numai că, În timp, loialitatea lor s-a dovedit mediocră. În vremea campaniei din Epir Împotriva normanzilor (1081), cînd circa două mii cinci sute de paulicieni au dezertat, a fost revocată această poziție tolerantă. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este chiar atît de simplă. În schimbul aportului lor militar, paulicienilor li se garanta tolerarea religiei proprii; numai că, În timp, loialitatea lor s-a dovedit mediocră. În vremea campaniei din Epir Împotriva normanzilor (1081), cînd circa două mii cinci sute de paulicieni au dezertat, a fost revocată această poziție tolerantă. Împăratul Alexis I Comnenul, cel care avea să devină un mare prigonitor al bogomililor, a intervenit personal la Philippopolis, operînd conversiuni În masă la ortodoxie. Restul avea să fie Înfăptuit de iezuiți
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Alexis I Comnenul, cel care avea să devină un mare prigonitor al bogomililor, a intervenit personal la Philippopolis, operînd conversiuni În masă la ortodoxie. Restul avea să fie Înfăptuit de iezuiți În secolul al XVII-lea. Desigur, oarecare contaminare Între paulicienii descriși de Petru din Sicilia și unii „pavlichieni” armeni adopționiști trebuie să se fi produs, de timpuriu, căci Petru atribuie Întemeierea sectei paulicienilor unui anume Pavel (Paul) din Samosata și fratelui acestuia, Ioan, fii ai unei „maniheene” pe nume Callinice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ortodoxie. Restul avea să fie Înfăptuit de iezuiți În secolul al XVII-lea. Desigur, oarecare contaminare Între paulicienii descriși de Petru din Sicilia și unii „pavlichieni” armeni adopționiști trebuie să se fi produs, de timpuriu, căci Petru atribuie Întemeierea sectei paulicienilor unui anume Pavel (Paul) din Samosata și fratelui acestuia, Ioan, fii ai unei „maniheene” pe nume Callinice. Acest Pavel trebuie să fie ereziarhul Pavel, episcop de Samosata, un adopționist de mare rafinament al secolului al III-lea. Adevăratul Întemeietor al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
anume Pavel (Paul) din Samosata și fratelui acestuia, Ioan, fii ai unei „maniheene” pe nume Callinice. Acest Pavel trebuie să fie ereziarhul Pavel, episcop de Samosata, un adopționist de mare rafinament al secolului al III-lea. Adevăratul Întemeietor al sectei paulicienilor pare să fi fost Constantin din Mananali, pe Eufratul superior (la nord de Samosata), care a primit, pe timpul domniei lui Constant al II-lea (641-668), un „Nou Testament” (canon ortodox) de la un diacon sirian aflat În trecere. Erezia, declară Petru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
s-a situat vreme de aproape două mii de ani, Începe atunci cînd laicii pornesc la citirea și la comentarea Scripturilor. Constantin și-a luat numele unuia dintre discipolii lui Pavel (Silvan), tradiție pe care aveau s-o mențină toți conducătorii paulicieni și care nu pare să indice alt lucru decît că cineva l-a introdus În principiile de bază ale exegezei marcionite a Noului Testament (Pavel fusese singurul erou al lui Marcion). Secta a fost prigonită, adepții ei fiind siliți să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de bază ale exegezei marcionite a Noului Testament (Pavel fusese singurul erou al lui Marcion). Secta a fost prigonită, adepții ei fiind siliți să pribegească dintr-un loc În altul. Apoi ea s-a scindat și cei din ramura rămasă pauliciană s-au așezat lîngă Antiohia, În Pisidia, unde au cunoscut o perioadă de maximă Înflorire În timpul unui ereziarh deosebit de dotat, un anume Sergius-Tychicus, care i-a condus circa treizeci și cinci de ani. Urmăriți din pricina unor acțiuni teroriste comise În provincia Noua
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
au așezat lîngă Antiohia, În Pisidia, unde au cunoscut o perioadă de maximă Înflorire În timpul unui ereziarh deosebit de dotat, un anume Sergius-Tychicus, care i-a condus circa treizeci și cinci de ani. Urmăriți din pricina unor acțiuni teroriste comise În provincia Noua Cezaree, paulicienii sînt siliți să fugă de pe cuprinsul Imperiului Bizantin și să se refugieze În teritoriu musulman, la emirul din Melitene, care le dăruiește satul Argaoun. Incursiunile comise de paulicieni În colaborare cu musulmanii se Întețesc după moartea lui Sergius, În 835
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de ani. Urmăriți din pricina unor acțiuni teroriste comise În provincia Noua Cezaree, paulicienii sînt siliți să fugă de pe cuprinsul Imperiului Bizantin și să se refugieze În teritoriu musulman, la emirul din Melitene, care le dăruiește satul Argaoun. Incursiunile comise de paulicieni În colaborare cu musulmanii se Întețesc după moartea lui Sergius, În 835, cînd În fruntea paulicienilor ajunge un anume Karbeas, fost căpitan al gărzii imperiale din thema (provincia) Anatoliei, care dezertase luînd cu el cinci mii de soldați. Cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fugă de pe cuprinsul Imperiului Bizantin și să se refugieze În teritoriu musulman, la emirul din Melitene, care le dăruiește satul Argaoun. Incursiunile comise de paulicieni În colaborare cu musulmanii se Întețesc după moartea lui Sergius, În 835, cînd În fruntea paulicienilor ajunge un anume Karbeas, fost căpitan al gărzii imperiale din thema (provincia) Anatoliei, care dezertase luînd cu el cinci mii de soldați. Cele mai bune vremuri le-au cunoscut paulicienii sub conducerea ginerelui lui Karbeas, Chrysokeir, și tot atunci și-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Întețesc după moartea lui Sergius, În 835, cînd În fruntea paulicienilor ajunge un anume Karbeas, fost căpitan al gărzii imperiale din thema (provincia) Anatoliei, care dezertase luînd cu el cinci mii de soldați. Cele mai bune vremuri le-au cunoscut paulicienii sub conducerea ginerelui lui Karbeas, Chrysokeir, și tot atunci și-au cunoscut și sfîrșitul. La o privire superficială, bogomilii și paulicienii evidențiază puncte comune - dar Între doctrinele lor nu se vede o legătură profundă. Spre deosebire de paulicianism, bogomilismul nu afirmă că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]